COVID – 19: cum se reflectă curba pandemică în economie?
Impactul economic al pandemiei începe să fie resimțit și necesită măsuri urgente din partea statului, însă aspectul cel mai important rămâne cel al sănătății publice. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, este util să ne amintim pandemiile anterioare din istoria omenirii, fiecare având costuri majore în termeni de vieți omenești. Din păcate, etapele de dezvoltare ale civilizației au fost însoțite constant de răspândirea bolilor infecțioase la scară largă.
Exemple includ (1) ciuma bubonică, în urma căreia a murit circa un sfert din populația globală, (2) variola, singura eradicată complet până acum, (3) gripa spaniolă (1918-1919), în cazul căreia cel de al doilea șoc pandemic a fost mult mai agresiv decât primul sau (4) SARS (2002-2004) cu 770 de decese și MERS – cu 850 de victime din 2012 până în prezent, din aceeași familie a coronavirusurilor cu actuala pandemie.
În ciuda persistenței bolilor și pandemiilor, s-a proliferat și tendința de reducere a ratei de mortalitate pe care acestea o generează, pe fondul avansurilor tehnologice în medicină dar și a înțelegerii factorilor care incubează pandemiile.
Cât de eficient a fost răspunsul autorităților române și care este capacitatea sistemului medical?
Curbele evoluției pandemiei de COVID-19 în diferite țări arată că, odată pierdută fereastra de oportunitate inițială pentru testarea în masă (măsuri care s-au dovedit de succes în țări ca Singapore sau Coreea de Sud), singura opțiune viabilă pare a fi aplicarea măsurilor de distanțare socială. Astfel de măsuri au fost implementate de România, primele fiind instituite în ziua 10 de la data confirmării primului caz prin interzicerea adunărilor publice de mai mult de 1.000 de persoane. Un studiu realizat la Universitatea Oxford afirmă că România a avut un răspuns prompt, înregistrând o valoare ridicată a indicelui „Government Response Stringency”.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 14% dintre persoanele infectate cu COVID-19 prezintă simptome severe care necesită terapie cu oxigen, iar 5% necesită spitalizare în unitățile de terapie intensivă. Cu 1.600 de ventilatoare mecanice existente la nivelul spitalelor din țară (potrivit Grupului de Comunicare Strategică), limita României ar fi de aproximativ 11-12 mii de cazuri. Capacitatea sistemului medical poate fi estimată și prin raportarea celor 2.650 de paturi de terapie intensivă la procentul de 5%, limita devenind astfel de 53.000 de îmbolnăviri.
Foarte importanți în această criză pandemică sunt însă factori de risc asociați precum vârsta sau starea de sănătate a populației determinată de alte boli, calitatea alimentelor consumate, activitatea sportivă etc (factori la care România nu se clasează prea bine). În plus, rata alarmantă a cazurilor confirmate în cadrul personalului medical accentuează problemele existente în sistemul de sănătate. Chiar dacă o perspectivă optimistă ar fi posibilă analizând numărul de paturi, există o capacitate redusă de gestionare a spitalelor, asociată și cu personal insuficient (să ne amintim de exodul semnificativ al personalului medical).
Care sunt implicațiile economice ale pandemiei?
Criza publică din sănătate se transpune și în cea economică, care vizează reacția economiei atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Un fapt este cert: cu cât măsurile de distanțare socială sunt menținute mai mult timp, cu atât costul economic pe termen scurt este mai mare.
Un articol semnat de Ileana Guțu, CFA, Senior Manager PwC România și Beatricia Vistieru, Consultant PwC România
Citiți continuarea articolului pe blogul PwC România