Cui ii este frica de feminism?

Femei cu fata infasurata in piele de porc, implanturi mamare devenite „implanturi amare”, lucrari ale unor artiste lesbiene sau travestite, femei cu barba si femei cu balls au putut fi vazute in perioada 13 noiembrie – 13 decembrie, la Anaid Art Gallery. Iubitorii de arta au putut vizita aici “Perspective 2008”, primul proiect din Romania de arta internationala contemporana feminista. 13 artiste din 11 tari au acceptat participarea la eveniment prin proiecte de fotografie, video, gravură, carte de autor, care au prezentat, din perspective diferite, problemele de care se lovesc femeile in societate.

Fotografiile performance ale artistei chineze Chengyao He pot fi interpretate ca niste reprezentari tipice ale opresiei. Lucrarea Cu Marcel Duchamp ca oponentul meu se refera la presiunea miscarilor politice moderne din China. Folosindu-si propriul corp, artista demonstreaza cum „femeia a fost baza discursului nationalist, intr-un mod care le-a conferit putere femeilor, insa le-a interzis exprimarea propriilor experiente subiective”, crede Sasha Su-Ling Welland, profesor universitar.

Chengyao He – Cu Marcel Duchamp ca oponentul meu Foto: Hotnews

Denise Pelletier (Canada) vrea sa dezvaluie o fateta din istoria invizibila a femeilor. „Fara ostentatie, m-am instalat intr-un demers mai degraba feminist. Colectionez cuvintele femeii, expresiile limbajului femeii, poezia ei unica. Dezvalui aici o parte importanta, continuta, retinuta in calusul limbutiei impuse femeilor (aparat utilizat pentru a impiedica femeile sa exprime ceea ce gandesc); fata ascunsa a unei coregrafii de seductie. Implanturile mamare, facute pentru a seduce conform canoanelor sexului opus, devin implanturi amare.” Asa isi justifica autoarea decizia de a-si denumi proiectul Implanturi amare.

Denise Pelletier – Implanturi amare Foto: Hotnews

Austriaca Doris Mayer ironizeaza conventionalismul „practicilor feminine”. In Halken / Crosetand, sunt prezentate trei generatii de femei care croseteaza impreuna, care lucreaza si barfesc cu o regularitate monotona. In timpul filmarii, concomitent cu aceasta activitate tipic feminina, are loc o conversatie. Femeile raspund la intrebarile adresate de catre o voce barbateasca din spatele camerei de filmat. Ele formeaza o intregime compacta, caci ceva le leaga.

Blonds have more fun / Blondele se distreaza mai bine se doreste a fi un comentariu ironic despre faptul ca a avea par ni se pare un fapt de la sine inteles. Autoarea ironizeaza astfel mitul blondei.

Prayer Pose / „Poza” de rugaciune este lucrarea video in care artista Dorota Nieznalska, din Polonia, apare goala (doar partea de sus este prezentata) si isi uneste mainile intr-un gest de rugaciune. Ea depune foarte mult efort in aceasta actiune, unindu-si mainile in incercarea de a-si respecta sarcina cu scrupulozitate. Absurditatea este data de faptul ca persoana este fortata sa se roage, devenind in aceste conditii un non-sens. Imaginea statisca, care apare intre cadre, o prezinta pe artista neclintita. Apoi, pe parcurs ce filmul se deruleaza, ne intoarcem la realitatea in care mainile ei atarna pierzandu-si puterea si dezvaluindu-si sanii goi.

Dorota Nieznalska – „Poza” de rugaciune Foto: Hotnews

Emily Laliberte, din Canada, crede ca „a fi tu insati” este „cheia salvarii”. Cu un nume parca predestinat (liberte = libertate), artista incearca sa surprinda prin Emily trauma unui avort pe care l-a facut si pentru care simte vinovatie si regret. „A te naste femeie inseamna sa pastrezi un secret in inima ta, un secret care poate fi impartasit doar de alte femei. Sa porti esenta vietii si toate misterele ei presupune grele responsabilitati si constrangeri sociale.

Am purtat candva o respiratie care ne deschide simturile spre imensitatea vietii. Am purtat arta inlauntrul meu, o realizare care avea puterea sa creeze sau sa distruga, o putere unica care a speriat barbatul din spatele copilului. Din dragoste am refuzat acest dar pe care viata mi l-a oferit fara sa inteleg cu adevarat implicatiile actiunii mele. Dar viata a fost mai puternica, a curs in pieptul meu timp de cateva saptamani si m-a facut sa realizez ca noi femeile nu ne putem nega esenta. Din acea zi proclam frumusetea si unicitatea femeii si sarbatoresc calitatea de a fi femeie in fiecare zi.”

Diva Marilenei Preda Sanc, din Romania, este „femeia fara varsta, femeia comuna. Ea considera ritualul cosmetizarii propriei imagini o practica fireasca pe care o include in mecanismul aglomerat al existentei zilnice. Actiuni utile si inutile tatueaza epiderma fiintei noastre imersata in centrifuga citadinului. Ne cautam identitatea. Tanjim dupa momentul de pauza”, considera autoarea. Lucrarea consta intr-un monitor pe ecranul caruia se poate citi, intr-o nota ironica, sloganul THE MOST I LIKE IS DOING NOTHING. Imaginile fac parte dintr-un veritabil „ritual al cosmetizarii” si prezinta o miscare repetitiva de gimnastica care sugereaza travaliul, rutina, programul feminin zilnic. „Paradoxul rezulta din intentia de a te opri, explicit pronuntata in slogan, si imposibilitatea de a o face”, explica Marilena.

Marilenei Preda Sanc – Diva Foto: Hotnews

In Nota catre sine, artista Mary Coble (SUA) si-a inscriptionat pe spate cu un pistol de tatuaj fara cerneala, numele a 400 de homosexuali, lesbiene, bisexuali si transgenderi ucisi – victime ale unor crime care nu au fost raportate niciunei baze de date centralizate. Cu Aversion / Aversiune, Coble spera sa evoce manipularea psihologica care subliniaza socul psihic provocat de „terapia de aversiune”. Se pare ca Asociatia Americana de Psihiatrie a declasificat homosexualitatea din categoria tulburarilor mentala in 1973. Astfel, „terapia de aversiune” (in cazul in care este folosita ca tratament pentru homosexualitate) a devenit o violare a standardelor profesionale. Cu toate ca un doctor isi poate pierde licenta de practica din aceasta cauza, folosirea terapiei amintite inca mai este raportata.

Mary Coble – Aversiune Foto: Hotnews

Artista feminista lesbiana, Coble spera ca oamenii „sa isi puna intrebari despre ceea ce vad, sa contemple motivul pentru care mana, pe care ei o urmaresc, se zbate si sa se intrebe ce cauzeaza incordarea tendoanelor ca mai apoi sa le elibereze. Realizarea faptului ca mana reactioneaza la un soc electric livrat in conjunctie cu imageria homo-erotica provoaca reflectia asupra terapiei de aversiune folosita in trecut pentru <> homosexualii. Aceasta constientizare are potentialul de a schimba perceptia unei imagini frumoase intr-o experienta tulburatoare cu implicatii etice.”

Monica Mayer provinde din Mexic, o tara unde 40% din populatie traieste intr-o saracie extrema si unde rasismul este atata de inradacinat „incat nici nu vorbim despre el. Cred ca feminismul este mama tuturor bataliilor pentru egalitate din moment ce nu iti poti ignora sau satiriza <> pentru ca el este tatal, sotul, fratele, fiul si prietenul tau: trebuie sa invatam sa negociem si sa traim impreuna ca fiinte umane”.

Monica Mayer – Travestita fara voie Foto: Hotnews

Travestita fara voie

„Comoditatea m-a facut sa ma transform intr-o travestita fara voie.

Folosesc cercei foarte rar fiindca ma deranjeaza. Folosesc cizmulite fiindca de mi ca mi se scrantesc gleznele. Niciodata n-am putut sa merg pe tocuri inalte. In adolescenta aveam parul lung, dar m-am saturat sa am grija de el. Acum am parul scurt. Nu ma machez pentru ca nu vad fara ochelari. Folosesc si pelerine, dar si camasi de raiat cu romburi, pentru ca tin de cald. Imi amintesc de sotul meu Victor, care este din Tijuana.

Sunt lalaie de felul meu si imi apar dreptul de a fi asa!

Scandalul a inceput pentru ca la varsta mea – 50 si ceva – si cu cateva kile in plus daca nu port pelerina, mi se spune <>. La inceput radeam, dar pe urma am inceput sa ma enervez. Imi place sa fiu femeie.

Dilema s-a transformat in subiect de discutie familiara. <>, au sugerat unii. Altii s-au surrins ca ma deranjeaza faptul ca mi se spune <>. Am observat ca cerceii si lanticurile nu mai folosesc ca sa se distinga genul si ca un gras are tatele la fel de mari ca o muiere de varsta mea.

Tocmai vroiam sa-mi fac gauri in urechi ca sa-mi pun cercei, cand mi-a sosit o invitatie: NEMAIPOMENITA SAPTAMANA INTERNATIONALA A FEMEILOR CU BARBA. M-a incantat. Am participat.

A fost nemaipomenit sa port barba! Mai intai mi-am dat seama cat de goala fusese fata mea inainte. Pe urma a inceput sa-mi placa sa-mi mangai barba. In final, am inteles ca nu ma deranjeaza sa ma deghizez in barbat, ci in travestita fara voie.

Acuma lumea ma intreaba: <>”

Su Tomesen – Balls and Girls Foto: Hotnews

Su Tomesen, din Olanda, se considera ca parte a unei generatii care este in principiu capabila sa actioneze independent de barbati. Filmul Balls and Girls / Testicule si fete este rezultatul unui proiect medical: cercetarea anatomiei clitorisului in stare de excitatie folosind scanarea cu rezonanta magnetica. „Faptul ca cercetatorii fac aceste scanari atunci cand femeile isi provoaca orgasm in timpul unei sedinte de scanare, poate fi un act feminist in sine”, crede autoarea. „Am comparat povestea calatoriei din interiorul scanarii cu cele pe care le-am facut in anii trecuti. Daca a avea balls este apogeul pe care il poate atinge o persoana curajoasa, inseamna ca si eu fac parte din aceasta categorie.”

Bind / Legare prezinta o femeie care se confrunta cu originile ei femeiesti. Autoarea, japoneza Ryoko Suzuky, se infasoara in piele de porc, care a fost inmuiata in sangele artistei, ca un simbol al propriei conditii femeiesti. „Legandu-mi ochii, nasul, gura si urechile cu piele de porc pentru a-mi reseta simturile, am folosit o reductie senzoriala agresiva pentru a intra in legatura cu interiorul meu. In acest sens, seria Bind este un documentar artistic al dezvoltarii mele obscure ca fiinta umana care devine femeie”, spune artista. Seria poate fi inteleasa ca o expresie a situatiei femeilor japoneze, dintre care multe, chiar si in acest moment, nu sunt libere sa decida pentru viata lor, in conditiile existentei unor constrangeri patriarhale traditionale, de tip oriental.

Ryoko Suzuky – Legare Foto: Hotnews

Anaid Art Gallery se afla pe Str. Slobozia, nr. 34, Bucuresti. De la Piata Regina Maria (intersectia dintre Bd. Libertatii, Bd. Regina Maria si Bd. George Cosbuc), accesul pe Str. Slobozia se face prin oricare dintre strazile Alba, Liveni, Bosianu sau Mitropolit Nifon. Dinspre Piata Libertatii se ajunge la Anaid Art Gallery tot prin Str. Mitropolit Nifon.