Cultura politica, intre Elodia si Mailat (de Sabina Fati)

Ganditor de stanga, Giddens a inceput sa vorbeasca, in urma cu zece ani, despre faptul ca „ideile politice si-au pierdut capacitatea de a inspira”, iar „liderii politici – abilitatea de a conduce”. Incercand sa lanseze semnale verbale de reformare, fruntasii PSD s-au declarat, la randul lor, adeptii celei de-a treia cai in perioada guvernarii Nastase.

Profesor de sociologie la Universitatea Cambridge, fost decan al London School of Economics si sfatuitor al fostului premier britanic Tony Blair, Anthony Giddens a incercat sa formuleze a treia cale intre „vechea stanga care s-a opus schimbarii” si „noua dreapta care nu doreste sa o administreze”.

Pentru PSD, filosofia lui Giddens a fost, cel putin pana in 2004, o modalitate de a vorbi despre reforme fara a le face, o modalitate de a demonstra ca intelectualii de stanga din Romania s-ar putea indrepta catre social-democrati fara frica de a fi compromisi, o forma de snobism, un accesoriu la haina scumpa a fostului premier Nastase.

Aflat in criza de autoritate, de personalitate si de credibilitate, Mircea Geoana incearca sa aduca din nou „a treia cale” la PSD.

Anthony Giddens i-a adus insa o veste proasta: doctrina socialista este „o doctrina moarta”, iar politicienii de stanga trebuie „sa gaseasca un mod prin care sa-si sustina valorile traditionale – egalitate, solidaritate, protectia celor vulnerabili, guvernare activa, dar fara sa se intoarca la doctrina socialista”.

Fruntasii PSD nu au solutii la aceste probleme si nici nu au timp sa se gandeasca la ele, cu un an inainte de alegeri. La fel ca si celelalte formatiuni autohtone, social-democratii nu s-au ocupat nici de problemele viitorului, nici de propriul viitor.

Giddens avertizeaza lumea politica sa inceapa „acele politici de inovatie si de reforma” fiindca „in UE exista perceptia ca in Romania coruptia e una de stat”.

„Inovati” si „reformati-va” – acesta este mesajul lui Giddens pentru partidele de stanga, dar nimeni nu le opreste nici pe cele de dreapta sa inteleaga incotro se misca lumea,

sa inteleaga ca pentru a scapa de provincialism trebuie sa observe ca „ne aflam intr-o lume noua” si ca vom ramane la margine daca nu vom face investitii mari in educatie.

Premierul, presedintele si ceilalti fruntasi ar mai putea intelege ca in politica lucrurile se schimba greu, iar „reforma sistemului electoral ar putea aduce putine imbunatatiri pentru ca lucrul care face diferenta este cultura politica”.

In lipsa ei, romanii au uitat de alegerile europarlamentare, fiind prinsi intre povestea Elodiei si drama declansata de Mailat, guvernul si-a pierdut bunul simt o data cu declaratiile lui Adrian Cioroianu,

presedintele Basescu vrea sa-si refaca atmosfera de la referendumul din primavara, iar PSD isi cauta cu inversunare busola.

Nimeni nu pare cu adevarat preocupat de ceea ce se intampla in tara, Executivul face doar bilanturi pozitive, seful statului doar socoteli negative, iar oamenii prefera sa descalceasca amorurile Elodiei, sa se rusineze de faptele lui Mailat, sa se enerveze pe guvernul de la Roma si sa se infurie pe italienii care ne hartuiesc concetatenii.

Intre secventele dramelor politiste si instabilitatile, arogantele si incompetentele politicienilor autohtoni, se construieste cu greu cultura politica autohtona.