Cum arata cercetarea in China. Detalii din presa chineza dupa ce un cercetator a fost respins de Academia Chineza de Stiinte

Un decan din cadrul universitatii din Beijing a fost respins de Academia Chineza de Stiinte pentru ca si-a manifestat fatis nemultumirile fata de comunitatea de cercetare din China. Rao Yi, decan al facultatii de Stiinte Naturale din Beijing si celebru cercetator in lume, a fost respins de catre comunitatea academica de stiinte din China pentru ca a indraznit de-a lungul timpului sa vorbeasca despre cum functioneaza cercetarea in Republica Populara Chineza si sa acuze „relatiile” din sistem si modul de a publica lucrari de cercetare „frecvent si repede”, in loc sa se astepte „rezultate importante in timp”, relateaza publicatia chineza Caixin.

Potrivit publicatiei citate, profesorului Rao Yi, prin experienta sa si activitatea sa de cercetare, avea toate sansele sa fie primit in cadrul conducerii Academiei Chineze de Stiinte (CAS). Rao Yi a activat ca profesor de neurologie la Universitatea Northwestern si in prezent ocupa pozitia de decan a facultatii de Stiinte Naturale la cea mai prestigioasa universitate din China, Universitatea din Beijing.

Cu toate acestea, propunerea de numire a lui Rao in conducerea CAS a fost respinsa in prima runda de vot a membrilor conducerii, o decizie care a zguduit cercurile academice din China si comunitatea stiintifica.

Rao a raspuns imediat si a scris pe blogul sau ca „dupa ce mi-am exprimat respectul meu si multumirile mele … Nu voi mai fi un candidat.”

„Rezultatele importante se obtin in timp. In China se publica cat mai frecvent si repede”

Pica pe care se pare ca i-o poarta Academia Chineza de Stiinte lui Rao Yi provine in mare parte din cauza modului fatis si sincer in care a vorbit de-a lungul timpului Rao Yi despre sistemul chinez de cercetare stiintifica sau despre tehnologiile de modificare genetica a culturilor agricole.

Rao Yi a insistat mereu ca cercetarea se face cu rabdare si dureaza mai mult pentru ca „rezultatele importante se obtin in timp”. Viziunea sa a intrat in contradictie cu o regula nescrisa traditionala din randul cercetatorilor chinezi care spune ca trebuie sa publici lucrari de cercetare cat se poate de frecvent si cat se poate de repede.

Rao a revenit in China in urma cu patru ani, dupa ce a lucrat la Universitatea Northwestern, timp de trei ani. Comparativ cu omologii sai care si-au petrecut cariera in China, Rao a avut mai putine lucrari de cercetare publicate la nivel national. Cu toate acestea, o lucrare semnata de Rao a ajuns sa fie publicata in revista „Nature” si in revista afiliata „Nature Neuroscience”, in 2011 numai, lucru ce a fost considerat o realizare majora pentru un cercetator chinez, mai precizeaza publicatia citata.

Surse apropiate de Rao si de candidatura sa pentru conducerea Academiei Chineze de Stiinte sustin ca Rao a promovat mereu reforme in sistemul stiintific in China si ca a contribuit mereu la domeniile de cercetare din tara sa inca din 1996.

Cu toate acestea, criticii din tara si din cadrul CAS l-au vazut pe Rao intr-o alta lumina. Un om de stiinta care a castigat in prima runda de vot pentru conducerea Academiei a declarat reporterilor ca pentru ca cineva sa primeasca o astfel de onoare trebuie sa faca contributii la dezvoltarea stiintei in China, iar Rao ar fi facut prea putine pentru activitatile de cercetare interne de la revenirea in patria sa, in 2007.

Intre timp, in domeniul public, Rao a fost mult timp cunoscut ca un sustinator aprig al bunelor practici in cercetarea stiintifica si ca nu i-a fost niciodata teama sa ofere idei indraznete, scrie Caixin online.

„Fondurile pentru cercetare se dau pe relatii”

Rao s-a alaturat oamenilor de stiinta chinezi Bai Lu si Zou Chenglu in 2004 si a fost co-autorul unei lucrari de cercetare publicata intr-un numar special al revistei „Nature”, in care se recomanda dizolvarea Ministerul chinez al stiintei si Tehnologiei. Cercetatorii au spus metodele de cercetare sustinute de Minister au blocat sistemul stiintific din China in epoca apusa a economiei planificate.

Autorii au sugerat schimbarea numelui agentiei in Cabientul de Stiinta si Tehnologie al Primului Ministru, astfel permitandu-i sa se specializeze in politica guvernului si in coordonare. Fondurile de management, au spus ei, ar trebui sa fie gestionate de catre agentii specializate.

Acest apel neconventional a declansat o reactie dura atat in cadrul comunitatii stiintifice chineze, dar si in afara ei. Mai multi oficiali minsteriali chinezi declarand ca sunt nemultumiti. Drept urmare, acel numar al revistei „Nature” a fost interzis in China.

Revsta „Science” a publicat in septembrie 2010 un articol intitulat ” Cultura de cercetare a Chinei”, articol co-semnat de catre Rao Yi si Shi Yigong , decanul Facultatii de Stiinte Naturale sin cadrul Universitatii Tsinghua. Ei au scris ca „relatiile” au stat prea mult timp la baza modului in care fondurile sunt distribuite pentru cercetare stiintifica in China si ca acest mod a dus la irosirea resurselor, a erodat spiritul acdemic si a impiedicat inovarea in orice domeniu.

„90 la suta dintre profesorii din China nu asculta de lucrarile publicate la nivel international. Ca sa fie agreatid e Academie dau importanta doar lucrarilor publicate de cercetatorii interni”

Articolul a primit un sprijin larg in randurile academice din lume. Dar, cateva luni mai tarziu, o declaratie a unui oficial ministerial chinez sustinea ca articolul „nu corespunde cu realitatea, si ca a ranit profund sentimentele majoritatii oamenilor de stiinta.”

Intr-un interviu cu Caixin, pe 17 august, Rao a declarat ca esecul sau de a candida sa intre in randurile conducerii Academiei Chineze de Stiinta nu reprezinta un regres.

„Prin faptul ca nu am intrat in conducerea CAS imi pot continua mucna de cercetare si pot incuraja tinerii sa se concentreze asupra invatarii”, a spus el. „In acelasi timp, pot oferi sprijin moral pentru alti oameni de stiinta”

Cu doua zile inainte sa fie refuzat de catre Academia de Stiinte din China, Rao scrisese pe blogul sau ca „mai mult de 90 la suta dintre profesorii” de Stiinte Naturale din China „mai mult de 90 la suta din timp, nu citesc si nu iau in considerare rapoarte sau lucrari academice. Unii oameni, doar ca sa fie agreati si alesi in Academie, nu asculta rapoartele sau lucrarile de cercetare publicate de nume mari in domeniul stiintific international. Ei asculta si dau importanta doar lucrarilor publicate de cercetatorii interni. Astfel, ei stabilesc un exemplu negativ pentru studenti.”

Din postura sa de decan la o Facultate de Stiinte Naturale, Rao sustine ca va ramane un angajat sa promoveze reforma in interiorul sistemului de cercetare din domeniul sau la Universitatea Beijing.

O lucrare publicata in 2008 in revista „Nature” descria o disputa pe care o avea Rao cu profesorul Keming Cui, acum pensioant, dar care pe atunci era seful Laboratorului de Cercetare a Morfologiei Plantelor in cadrul Facultatiid e Stiinte Naturale. Ciocnirea dintre cei doi a fost descrisa de revista ca „un conflict cultural in comunitatea stiintifica din China.”

Pe atunci, Rao insista ca noul sef de laborator ar trebui sa fie selectat de catre oficialii Facultatii si nu ales in secret de catre seful care isi parasea postul.

Rao a publicat pe 11 iulie 2011 un articol in Ziarul Poporului din China in care sustinea modificarile genetice pentru culturile agricole. Articolul a generat controverse puternice. Sprijinul sau pentru culturile modificate genetic a starnit critici si pe Internet, iar multi s-au grabit sa puna la indoiala patriotismul omului de stiinta.

Rao a beneficiat si de sustinerea unor colegi de breasla din China. Printre ei se numara si Fang Zhouzi, cunoscut in China drept un „politist stiintific” pentru ca a expus in nenumarate randuri cercetari false. Fang a declarat ca esecul lui Rao de a intra in randurile Academiei de Stiinta din China demonstreaza ca „realizarile de cercetare nu sunt importante in procesul de selectare a membrilor din conducerea Academiei in China.”