Cum înțelege o fetiță valoarea banului

​Purtam o discuție, recent, cu specialiști în finanțe despre economisire și investiții. Așa am auzit, de la unul dintre aceștia, cum și-a educat fetița, care învață într-una dintre școlile din București. Povestea este reală. Acum este în clasele primare și la școală vin tot felul de oferte, precum un spectacol pentru copii în weekend etc. Fetița mereu întreabă pe cei care vin cu oferta: Cât costă? Răspunsul e, de exemplu: 20 de lei. Fetița: Păi, nu merită!

Răspunsul fetiței a fost auzit de multe ori de cei din clasă.

Așa s-a întâmplat ca, într-o zi, învățătoarea să dea un telefon părinților fetiței și îi întrebe dacă au probleme cu banii. Ei i-au spus că nu, iar dacă fata lor consideră că prețurile unor oferte sunt prea mari, înseamnă că așa e, că înțelege valoarea ofertelor. Învățătoarea tot nu a înțeles de unde până unde fetița a ajuns la această concluzie. Cum să știe un copil dacă un serviciu sau un produs este scump sau nu?

Au fost nevoiți să-i explice cum s-a ajuns aici. Fetița lor primește bani în funcție de ce face. Dacă își face curat în cameră, primește 10 lei, dacă își ajută părinții la alte treburi prin casă, la fel. Ea își păstrează banii în pușculiță și îi folosește doar dacă merită prețul. Pentru că muncește pentru banii respectivi, își dă seama dacă mertiă oferta sau nu.

Bineînțeles că părinții îi plătesc spectacolul daca ea își dorește să meargă.

Această poveste mi s-a părut interesantă, în condițiile în care în România discutăm despre un nivel scăzut al educației financiare. Autoritățile o fac prost, am văzut cum o face ASF, de exemplu, și nici BNR nu este prea strălucită când vine vorba de asta. De Guvern, ce să mai spunem, avem pe unii care nu au cont la bancă, dar fac politica economică a țării. În Parlament, aproape toți senatorii și deputații au nevoie de educație financiară, măcar să înțeleagă de ce propunerile legislative inițiate nu au logică economică.

Generația I și independența financiară

Zilele trecute, pe internet am observat câteva cuvinte cheie: educație financiară, Generația I și independență financiară. Nu prea am înțeles ce vor să spună unii despre independența financiară. Aceasta poate fi interpretată în multe feluri. Așadar, am discutat cu Adrian Codirlașu, președinte CFA România, de la care am auzit, în treacăt, despre Generația I.

„Generația I este un concept la care am ajuns gândindu-ne la realitatea pensionarilor din România. Din păcate, vârsta pensionării presupune, pentru majoritatea, apariția unei dependențe de factori externi: de stat sau de copii. Având în vedere trendurile demografice (scăderea natalității combinată cu emigrarea), perspectivele nu sunt optimiste”, spune Codirlașu.

Însă, zice el, dacă observăm atent, sunt oameni în jurul nostru care nu traiesc așa la vârsta pensionării și nu pentru ca au extrem de multe resurse financiare.

• Ei au cultivat un spirit liber toată viața, o independență care le-a permis să facă lucruri fără să fie neapărat nevoiți, făraă să fie împinși de la spate. Ei sunt oamenii care au leadership-ul propriilor resurse, economisesc, investesc, se informeaza constant.
• Spunem că este un concept care ne aparține pentru că nu este o generație definită academic, cu factori demografici. În conceptul nostru, Generatia I însumează toate generațiile, toți oamenii, indiferent de vârstă, pentru care valoarea centrala este această independență, sub toate formele ei, incluzând-o pe cea financiară.

„Ideea este să popularizăm conceptul independenței financiare și să îndemnăm cât mai mulți oameni să aspire la ea, să își dorească să faca parte din Generația I”, explică el.

Cum ajunge Generația I independența financiară

“Prin auto-educație și testare, până acum. Spun până acum pentru că în România educația financiară încă este la început, dar facem pași în direcția potrivită. Așadar, încă nu avem resurse oficiale, publice, puse la dispoziție oamenilor, pentru a dobândi educația financiară necesară oricărui om dintr-o societate civilizată”, a precizat Codirlașu.

Membrii Generației I, la care noi aspirăm, spune el, sunt aceia care fac eforturi din inițiativa proprie pentru a învăța cum să își gestioneze resursele financiare.

• Sunt cei care merg la specialiști și întreabă unde pot investi, pentru a obține un venit pasiv. Sunt cei care, prin exercițiu, înțeleg valoarea bugetului cheltuielilor și economiilor și aplică gesturi mici în viața de zi cu zi, de responsabilitate financiară.

„Independența financiară se educă și este unul dintre pilonii unei societăți sanătoase și unei vieți împlinite. Ar trebui să știe că nu suntem forțați să trăim cu impresia unui viitor sumbru, ci că putem face eforturi mici, în fiecare zi, pentru a învăța cum să ne gestionăm resursele. Că independența financiară nu înseamnă bogăție și nu trebuie să se lase descurajați ca nu o pot obține. Ne-ar mai plăcea să rețina și că, prin educație și informare corectă, oamenii pot învăța cum să trăiască liber și independent în orice etapă a vieții”, a spus președintele CFA România.

Potrivit acestuia, în perioada următoare, membrii CFA România vor putea comunica în spațiul media informații pentru public, privind obținerea independenței financiare, dorind să „micșoreze distanța dintre specialiști și publicul larg” urmând a explica termenii complicați în termeni simpli, pe înțelesul tuturor.

Prin independență financiară, Codirlașu se referă la faptul că la vârsta pensionării ar trebui să nu ne mai bazăm pe stat și pe tineri pentru a ne plăti pensiile și că ar trebui să economisim cât mai devreme în depozite, fonduri de investiți etc. El este de părere că, având în vedere problemele demografice, e posibil să crească vârsta de pensionare sau să nu mai crească pensiile la nivelul la care să acopere inflația.

Bineînțeles, de la intenție până la fapte, drumul este unul lung. Rămâne de văzut dacă așa vor sta lucrurile și dacă mesajele vor ajunge chiar la Parlament, adică la cei care fac legile în țara asta. Înțelegând conceptele, vor crea legi mai bune și mai aplicate pentru toți.