Cum vor romanii sa traiasca? Legea conexiunii inverse si legea celor 7 ani de acasa.
Motto: După faptă, și răsplata.
Efectul conexiunii inverse (bucla de feedback pozitiv) explică atașamentul scăzut al multor români pentru democrație, lege și stat de drept. Pentru că nu l-au experimentat direct, iar atunci când se întâmplă, se întâmplă în contextul unui stat bolnav incapabil nu doar să aplice legea împotriva celor puternici, dar și să ofere un minim exemplu de conduită socială funcțională.
Conduita în societate a celor mai mulți oameni funcționează în baza principiului imitației și al constrângerii. Exemplul negativ al clasei politice și absența constrângerilor minime din partea statului încurajează generalizarea unor comportamente aberante la cei cu caracter slab ori lipsiți de minimă educație ori de empatie față de semeni, precum și înrădăcinarea defetismului la toți ceilalți care rămân normali.
Însă efectul bulgărelui de zăpadă poate funcționa și în sens invers. Mafia politico-financiară ce controlează o mare parte din România în prezent funcționează și ea în baza aceluiași efect al amplificării generate de o conexiune inversă. Și ea e tot o populație socială. Multiplicarea paraziților are un efect direct în diminuarea accesului acestora la resurse și în degradarea calității lor de prădător.
Reacțiile din ce în ce mai puțin raționale și coordonate (din perspectiva unei strategii pe termen lung) sunt doar simptomele disperării acestei populații sociale de infractori. În absența de noi resurse, mafia românească nu poate recurge la emigrare totală (e mult prea ”neaoșă” în apucături), astfel încât se apucă de canibalizare reciprocă și strânge șurubul asupra românilor, unica soluție de a stoarce mai mult pentru alimentarea nevoilor în creștere generate de înmulțirea pe cale naturală și artificială a acestei specii de păduchi (de tipul beizadelelor cu bolizi de lux ce omoară oameni pe trecerea de pietoni).
Ceea ce s-a observat de asemenea de-a lungul timpului din studierea efectului de conexiune inversă la populații sociale este că, dincolo de propagarea accelerată a distorsiunilor aberante în faza inițială, atingerea unei mase critice a fenomenului aberant ce amenință însăși supraviețuirea ansamblului populației respective generează întotdeauna declanșarea unui efect spontan de autoreglare (feedback negativ față de distorsiunea buclei inițiale de feedback, cu alte cuvinte, un ”feedback pozitiv” față de aberația inițială de sistem).
Feedback-ul pozitiv inversat urmează exact aceeași logică a bulgărelui de zăpadă (exemple notorii: viralul pe Internet și ieșirea bruscă a multor oameni în stradă odată ce puterea exemplului dovedește că se poate și altfel).
Românii care se gândesc la viitor cu îngrijorare în aceste momente se află exact în fața unui astfel de moment: declanșarea feedback-ului pozitiv de autoreglare a societății.
Post scriptum: Efectul feedback-ului pozitiv și multiplele sale aplicații.
Duminică, 22 decembrie 2013, se împlinesc 24 de ani de la ziua în care Nicolae Ceaușescu fugea cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central, marcând astfel momentul în care destinul recent al românilor a suferit o schimbare radicală, greu anticipată chiar și de puținii români care la acea vreme ascultau Europa Liberă și Vocea Americii. Ca și atunci, românii de acum ce sunt preocupați de viitor par a fi pierdut orice speranță în mai bine.
Ostateci, cu voie sau fără voie, ai unei caste politice corupte, ce binevoiește să aniverseze cu nerușinare un sfert de secol de la moartea eroilor revoluției române din Decembrie 1989 prin oficializarea fărădelegii la nivel de stat, românii care se gândesc la viitor au foarte multe motive să se întrebe cum s-a ajuns la acest blocaj și care e calea de a merge mai departe.
România a ajuns într-o fundătură după isprăvile de săptămâna trecută ale majorității aleșilor lor din parlamentul țării. România tranziției spre democrație și stat de drept a ajuns la capăt de linie. De aici încolo se pare că lucrurile nu vor merge decât în mai rău dacă în mai bine nu se poate. Cel puțin asta e părerea guvernanților. Ar trebui întrebați direct care sunt argumentele lor pentru această decizie.
Actualul Guvern și Parlamentul țării au pierdut complet busola binelui comun. Haosul și fărădelegea nu pot continua la nesfârșit și nu pot fi generalizate ca politică de stat. Profitorii acestei stări de lucruri au devenit incontrolabili și amenință să tragă pe toții cetățenii români din România într-o gaură neagră a fărădelegilor permanente și a sinuciderii colective doar pentru că ei nu se pot adapta la realitatea unei vieți normale. O nouă Românie are nevoie să se nască din zilele acestui Decembrie 2013. Românii, ca națiune, se află în fața unei cumpene istorice pentru destinul lor.
Se caută scuze pentru această stare de lucruri în masa pasivă a electoratului ce i-a adus pe actualii guvernanți la putere. Se spune că numărul mare și opțiunea pentru viitor a multor români nu poate fi schimbată. Că ar fi atât de mulți încât orice schimbare ar trebui să mai aștepte 20 de ani de-acum încolo. Exact așa s-a spus și acum 20 de ani de către un reprezentant de frunte (Silviu Brucan) al celor care au preluat puterea după Decembrie 1989. Mai precis, reprezentanții de atunci ai aceleiași caracatițe cripto-comunisto-mafiote ce a produs actualul guvern și majoritatea parlamentară.
În această logică, românii ar suferi de blestemul lui Sisif. Condamnați să-și trăiască viața împingând la nesfârșit un bolovan la deal, doar pentru a o lua de la capăt în ziua următoare. E vorba, până la urmă, doar despre un destin de sclavi. Asta e propunerea USL către români.
Or, un om normal nu-și poate trăi întreaga viață astfel. Fără speranța unui mai bine mâine, de ce te-ai mai trezi a doua zi dimineața? La ce bun o viață care nu îți aparține? Libertatea înseamnă să poți alege asupra zilei de mâine. Fără această libertate, nu poți vorbi de viitor, nu poți vorbi de familie. Doar despre traiul de pe o zi pe alta. Adică, despre supraviețuire. Fără libertate nu poți construi nimic frumos și durabil în viitor și nu ai ce oferi copiilor tăi. Cu excepția lecției amare a supraviețuirii. Fără dragoste, fără bucurie. În orice caz, nu așa cum ți-ai dori. Doar o viață de nevoi, mizerie și sărăcie. Un copil ce va deveni înainte de toate doar o vită de muncă pentru bunăstarea copiilor de bani gata ai neisprăviților ce îți conduc țara în folosul lor exclusiv.
De ce trebuie să continue această stare de lucruri? De ce nesimțitul care își aruncă gunoiul în fața porții trebuie să strice toată strada în loc să fie pus să-și curețe gunoiul? De ce nemernicul iresponsabil care omoară oameni cu mașina din cauza vitezei nu este pedepsit când ar trebui să fie pus să plătească prin muncă și lipsire de libertate crima pe care a comis-o până când îi vin mințile la cap și înțelege valoarea vieții unui om? De ce afaceristul veros ce și-a furat averea fabuloasă din bugetul public trebuie să fie grațiat în loc să-i fie confiscată averea acumulată prin nemuncă și furată de la toți românii? De ce ștabul de partid care votează biruri din buzunarul tău trebuie să rămână nepedepsit atunci când își face vilă, mașină și iaht din banii pe care ți i-a luat din buzunar în cârdășie cu confrații lui de nelegiuiri?
INTERVIURILE HotNews.ro