Dăm pe mâncare o treime din venit, exact ca acum 100 de ani. Doar că acum i-am depășit pe toți ceilalți europeni la asta

„Domne, am și eu un țel în viață: când o fi să mor, măcar să mor sătul!”, mi-a spus un cioban de la o stână în timp ce-mi punea bulzul în farfurie. Omul vorbea cât întregul popor: românii alocă pe mâncare cele mai mari părți din venit dintre toți ceilalți europeni.

Nu e ceva nou, acum 100 de ani era la fel. Culmea e că și atunci tot circa 30% din venit se ducea pe de-ale gurii, chiar dacă pe-atunci românii nu serveau suc de avocado la micul dejun.

Din presa de acum 100 de ani

Nu trebue să uităm că nevoile unui director de minister sunt altele decât ale impiegatului la poştă. Toţi câţi ocupă o funcție au obligaţiuni sociale care le impun cheltuieli; ei trebue să fie mai bine îmbrăcaţi, trebue să citească o carte, trebue să asiste la un spectacol, trebue eventual să ţină o servitoare, copiii lor trebue să meargă curaţi la şcoală.

Salariul fiind necorespunzător, funcţionarii sunt nevoiţi să recurgă la expediente, sau să trăiască în mizerie, lucru care le dăunează lor şi dăunează prestigiul autorităţii pe care o reprezintă. Se consideră de mulţi că tot ce se acordă peste minimum de trai socotit la 3.000 lei e oarecum un lux şi că la nevoe s’ar putea tăia din tot ce reprezintă acest plus.

Părerea e cu totul falsă, mai întâi că 3.000 lei nu acoperă cheltuielile pentru o familie de patru persoane, locuind in Bucureşti, 3.000 lei abia ajung pentru un om singur, ca să-şi plătească o odae, căldura şi mâncarea. Celui mai umil funcţionar familist, ii trebue azi, ca să poată trăi în capitala ţării, 5.000 lei.

Capitala a devenit un oraş mai întins şi mai scump; s’au înmulţit necesităţile vieţii şi s’au adăugat noui cheltuieli indispensabile. Să luăm bunăoară lumina electrică: câteva decenii in urmă, petrolul lampant era suficient, azi electricitatea incarcă in mod imperios bugetul unei familii, fie ea cât de umilă.

Cine-ar putea face cap de acuzaţie oamenilor, că vor să devină mai oameni? Noi socotim că minimum de existenţă e de 5000 lei, chiar acest salariu neinsemnând decât o sumă de mizerie, cu care o familie compusă din patru persoane deabia poate trăi, de azi pe mâine. Pentru că ne preocupă în special salariile mici, vom alcătui mai jos bugetele tip pentru capii de familie, al căror venit lunar e de 5.000, 6.000, 7.000, 8.000, 9.000 şi 10.000 lunar, şi ale căror sarcini sunt identice: soţie şi doi copii (eventual soţie, un copil şi soacră sau mamă).

Bugetul unei familii cu venituri de 5000 de lei

VENIT : 5000 lei

CHELTUELI

Chiria 1200

Hrana 1500

Lemne 700

Spălat rufe 200

Lumina 120

Tramvai 200

Impozite 80

Scoala pt 2 copii 200

Ghete, îmbrăcăminte 500

Tigari, ziare, reviste 200

Bugetul unei familii cu venituri de 9000 de lei:

VENIT: 9000lei

CHELTUELI

Chiria 2000

Hrana 2800

Lemne 1000

Spălat rufe 200

Lumina 200

Tramvai 300

Impozite 200

Scoala pt 2 copii 400

Ghete, îmbrăcăminte 500

Tigari, ziare, reviste 500

Articole de toaletă 400

Sursa informațiilor: revista Realitatea Ilustrată

Unde suntem după 100 de ani

Potrivit Eurostat, care calculează ponderea diferitelor cheltuieli pentru familiile dintr-o persoană și două persoane, fără copii sau cu unul-doi sau trei copii, România iese mereu prima când vine vorba de mâncare.

Pentru familia medie, clasamentul e mai jos:

Pentru familiile „single”, topul e urmatorul:

Pentru familiile din doi adulți cu un copil avem graficul de mai jos:

Alte situații pot fi văzute aici, pe pagina Eurostat

România a avut cea mai ieftină mâncare din UE în 2022

E drept, dacă discutăm în termeni de sume cheltuite (echivalent în euro) și le aducem la paritatea puterii de cumpărare, România a avut cea mai ieftină mâncare din UE în 2022.

Cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru bunurile de consum și serviciile din componența consumului final al gospodăriilor populației, în cadrul statelor membre, a fost înregistrat în anul 2022 în România, fiind cu 42% mai mic decât media UE, urmată de Bulgaria (41% sub media UE) și Polonia (38% sub media UE).

Cel mai ridicat nivel s-a înregistrat în Irlanda (46% peste media UE), urmată de Danemarca (45% peste media UE), Luxemburg (37% peste media UE) și Finlanda (27% peste media UE).

Indicii nivelului prețurilor exprimă câte unități din aceeași monedă sunt necesare pentru a cumpăra un volum identic de bunuri și servicii în țări diferite, pentru fiecare grupă de bunuri și servicii.

În anul 2022, pentru bunurile de consum și serviciile din componența consumului final se plătesc 100 euro la nivelul Uniunii Europene, 146 euro în Irlanda și 58 euro în România.

Citând datele Eurostat, INS spune că România este cel mai ieftin stat membru pentru grupa “Alimente și băuturi nealcoolice” (72%) urmată de Polonia (73%) iar la polul opus se află Danemarca și Luxemburg, având cel mai ridicat nivel al prețurilor pentru această grupă de produse (121%).

Bulgaria înregistrează cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru grupele “Băuturi alcoolice și tutun” (66%), “Îmbrăcăminte și încălțăminte” (80%) și „Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (37%), urmată de Polonia, pentru grupele “Băuturi alcoolice și tutun” (73%) și „Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (40%).

Danemarca are cel mai ridicat nivel al prețurilor pentru produsele cuprinse în grupa „Îmbrăcăminte și încălțăminte” (133%), iar Irlanda este cea mai scumpă țară din UE la produsele din grupele „Băuturi alcoolice și tutun” (216%) și respectiv „Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaz și alți combustibili” (212%).