De ce China construiește o cale ferată de 50 miliarde dolari către Tibet

​China construiește anual peste 3.000 km de linii de trenuri de mare viteză, dar îi va lua zece ani să construiască 1.000 de km de cale ferată către Tibet, ca parte a unui proiect de 50 miliarde de dolari. Se spune că această cale ferată va fi cea mai dificilă ce a fost construită vreodată, mai ales că va fi electrificată, va conține șase tuneluri de peste 30 km și va ajunge la 4.500 m altitudine. Mai jos puteți citi despre această a doua cale ferată către Tibet, dar și despre motivele pentru care China o construiește, unele dintre ele deloc pașnice.

China a început acum șase ani lucrul la a doua linie de cale ferată către Tibet – Sichuan – Tibet Railway, peste 1.600 km. Linia pornește din Chengdu, trece prin Ya’an și Kangding, intră în Tibet pe la Qamdo și va avea capătul în Lhasa. Vor fi și porțiuni de 200 km/h și călătoria dintre Chengdu și Lhasa va dura doar 13 ore, față de 36 de ore în prezent. Trenul parcurge acum 3.070 km între cele două orașe, iar noua rută va fi de sub 1.650 km.

Foto Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Proiect: Sichuan–Tibet Railway (sau Sichuan–Xizang railway)

Vor fi trei secțiuni: două treimi din linia de 1.600 km vor fi pe teritoriul Tibetului.

Secțiunea Chengdu–Ya’an, 140 km, cele mai rapide trenuri fac 72 de minute și biletul la clasa a doua costă echivalentul a 8 dolari. Se circulă de la final de decembrie 2018

Secțiunea Ya’an–Nyingchi, 1.011 km va fi cel mai greu de construit pentru că trenul va urca de la 600 m alt, la 4.500 m. Vitezele maxime vor fi în intervalul 120 – 200 km/h, lucrul se va termina în 2030. Lucrările au început la final de 2020.

Secțiunea Nyingchi–Lhasa, 435 km, viteză maximă 160 km/h. Lucrul a început în 2015 și se va termina în 2021, iar trei sferturi din parcurs este pe poduri sau prin tunele.

Costuri totale estimate: 48 miliarde dolari

Orașul Chengdu are 11 milioane de locuitori și este celebru pentru urșii panda uriași și pentru mâncarea specifică provinciei Sichuan.

Nyingchi, cunoscut și sub numele de Linzhi, este un oraș de 115.000 de locuitori din sud-estul Tibetului, iar trenurile de aici către Lhasa, capitala tibetană, ar trebui să circule de la mijloc de 2021. Nyingchi se află la doar 50 km de provincia indiană Arunachal Pradesh, iar India nu este deloc bucuroasă că va exista o cale ferată atât de aproape. Nyingchi se află la 3.000 m alt, fiind unul dintre orașele cu cel mai plăcut climat din Tibet, loc unde sunt localități la peste 4.300 m alt.

Foto Xinhua.net

Click aici pentru a mări fotografia

Ideea unei căi ferate din Sichuan în Tibet a fost enunțată pentru prima oară de liderul chinez Sun Yat-sen la 1911, dar era mult prea devreme și prea greu și nu se punea problema să se facă atunci.

Prima cale ferată către Tibet a fost gata în 2006 și despre ea puteți citi în a doua parte a articolului, însă înalții oficiali chinezi au considerat că mai este nevoie de o altă cale ferată, de data aceasta electrificată și deci potrivită și pentru trenurile de mare viteză.

Foto Saletomic, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Cele mai rapide trenuri chineze rulează cu 350 km/h, iar China are acum 40.000 km de cale ferată de mare viteză, toți inaugurați în ultimii 13 ani, după investiții totale de peste 1.000 de miliarde de dolari. Pe noua cale ferată spre Tibet vitezele nu vor putea fi atât de mari, dat fiind relief extrem de complicat, dar pe multe porțiuni trenurile vor rula cu 160 km/h, o viteză deloc mică.

China a reușit să construiască într-un ritm nebunesc căi ferate de mare viteză, 3.000 km/an, iar planul de dezvoltare prezentat de Partidul Comunist Chinez, are ca obiectiv extinderea rețelei de mare viteză la 70.000 km până în 2035.

Foto Xiaomin Wang, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Chinezii pot parcurge în sub 5 ore distanțe de 1.000 km și în 8 ore 2.000 km și cea mai lungă rută de mare viteză este Beijing – Guangzhou, 2.324 km, pe care cel mai rapid tren îi parcurge în 8 ore. Există și trenuri de noapte care fac 11 ore (deloc rău!), iar trenurile convenționale fac între 22 și 29 de ore. Ce înseamnă 2.300 km? Distanța feroviară dintre București și Bruxelles!

O legătură strânsă între tren, politică și armată

A doua cale ferată către Tibet are pentru China importanță economică, politică și militară. Statul chinez are o graniță de peste 3.000 km cu India, iar cele două state nu sunt deloc în relații bune, anul trecut având loc și conflicte pe granița înaltă, conflicte care s-au soldat cu zeci de morți. Ei bine, din motive strategice, atât China, cât și India au început să construiască drumuri, aeroporturi și căi ferate în zona graniței, multe dintre investiții fiind făcute în zone slab populate și la altitudini de peste 3.000 m.

În aproape toate articolele scrise în India despre acestă nouă cale ferată se menționează faptul că ea se apropie extrem de mult de granița dintre China și India și gestul era considerat amenințător de către cei din India.

O bună parte dintre investiții se fac pentru ca în cazul unei noi crize dintre cele două state trupele să poată fi aduse cât mai repede și cât mai aproape de zona de conflict. Ambele țări au investit mult și în tehnică militară modernă. Granița de facto dintre cele două țări se numește Line of Actual Control (LAC).

Când este vorba de Tibet, legătura dintre trenuri și politică este extrem de puternică.

În august, președintele Xi Jinping a convocat de urgență un summit pe fondul tensiunilor de la granița cu India și a ridicat nivelul de alertă din zonă, declarându-se îngrijorat. El a spus că Tibetul trebuie să devină ”o fortăreață de stabilitate” și a apelat la ”reluarea ofensivei contra elementelor separatiste”.

Ținând cont de situația politică tensionată, linia de cale ferată care se construiește acum a stârnit controverse. Statul chinez a spus că trenul spre Lhasa va aduce prosperitate, va permite transportul mult mai rapid al mărfurilor și va duce la crearea de locuri de muncă.

Alții au spus că este în special un proiect politic prin care China să preia ferm controlul asupra regiunii Tibet și mai ales calea ferată va fi utilizată pentru a muta rapid trupe în zonă și pentru a continua colonizarea capitalei Lhasa cu etnici chinezi.

Presa internațională a scris în 2020 de mai multe ori despre cum China folosește în Tibet tehnicile de reprimare pe care le-a utilizat și perfectat ani buni pe uigurii din provincia Xinjiang. Mai exact, oamenii sunt luați cu forța și închiși în tabere militarizate unde sunt calificați pentru munci grele și prost plătite și ajung apoi să lucreze în domenii precum industria textilă, construcții și agricultură.

Autoritățile desfășoară și în Tibet programele de asimilare culturală pe care le-au aplicat și în Xinjiang și, în numele combaterii sărăciei, aplică politici dure de asimilare culturală.

Proiectul Sichuan – Tibet Railway este unul ”de suflet” pentru președintele Xi Jinping care spune că această cale ferată ”este un pas important pentru securitatea națională, pentru unitate, pentru consolidarea stabilității la graniță și pentru promovarea dezvoltării economice și sociale în regiune”.

Linia va fi utilizată și de trenurile de marfă, iar Beijingul vrea să exploateze cât mai mult dintre resursele naturale din Tibet, regiune bogată în cupru, litiu, zinc și metale rare.

Tot mai multe companii chineze au venit în Tibet pentru a exploata resursele, iar politica Partidului Comunist este de evita pe cât posibil ca țara să fie dependentă de importuri.

Prima linie electrificată din Tibet

Lucrările sunt aproape gata la segmentul de 435 km dintre Lhasa și Nyingchi, iar montarea șinelor s-a finalizat în decembrie anul trecut, cu costuri de aproape 5 miliarde dolari. Trenurile vor face sub 4 ore între cele două orașe și vor trece prin 47 de tuneluri și pe 120 de poduri, la peste 3.000 m alt. China a construit acestă linie dificilă în doar șase ani. Autobuzele fac 7 – 9 ore între cele două orașe.

Calea ferată cea mai dificilă din lume?

Segmentul central – secțiunea Ya’an–Nyingchi – are 1.000 de km și lucrările vor dura 10 ani, ceea ce este enorm pentru China care în 10 ani a construit 30.000 km de linii de mare viteză. În 2030 ar trebui să fie gata linia, iar asta spune multe despre dificultatea proiectului catalog de mulți ca fiind cea mai dificilă cale ferată din lume, mai ales că trenurile vor atinge și peste 120 km/h.

Costurile vor fi uriașe fiindcă 95% din linie va fi prin tuneluri, poduri și viaducte și vor fi 72 de tuneluri cu o lungime totală de 851 km și mai multe vor avea peste 30 km lungime, cel mai lung dintre ele, Yigong, urmând să aibă 42 km.

Nouă viaducte sunt mai înalte de 100 de metri, iar cel mai înalt va fi de 630 metri.

Dată fiind geologia complicată a regiunii și cum aproape întreaga linie va fi prin tuneluri, Sichuan Tibet railway va fi mult mai greu de construit decât prima cale ferată ce a ajuns în Tibet. Însă estimările sunt că ea va transporta mult mai multe mărfuri și mai mulți pasageri decât prima linie din Tibet.

China are experiență în construcția de căi ferate în regiuni înalte și reci, iar în rețeaua sa de mare viteză există chiar și un tunel la 3.700 m alt.

Chinezii oricum construiesc foarte rapid, având efective uriașe de lucrători și neavând un sistem complicat de atribuiri și licitații. Însă pe platoul tibetan iarna ține și peste jumătate de an, iar temperaturile scad și la sub -35 de grade. Pentru ca lucrările să nu se oprească iarna, chinezii au dezvoltat în proiectele precedente un sistem prin care au putut turna beton și la -25 de grade, folosind corturi, focuri aprinse, apă fierbinte și abur pentru a menține betonul la temperatura optimă. Le va fi extrem de util tot ce au învățat.

Prima cale ferată spre Tibet – Qinghai-Tibet Railway

În 2006 a fost dată în folosință linia de 1.142 de km dintre Golmud și Lhasa, iar trenurile fac 14 ore. Pe această linie se găsește și gara situată la cea mai mare altitudine în lume, Tanggula, la 5.068 m, dar trenurile nu opresc în ea.

Nu sunt trenuri de mare viteză pe cei 1.100 km, însă cele existente prind adesea 100 km/h, locomotivele sunt super-puternice, iar vagoanele sunt modificate pentru altitudine. Trenul are trei clase, de la vagoane clasă tipice fără paturi, până la compartimente de dormit cu patru paturi. Linia se numește Qinghai-Tibet Railway.

Foto Xuefei Yuan, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Cel mai important oraș dintre Lhasa și Golmud este Nagqu (Nagchu), situat la 277 km de Lhasa (drumul durează între 3 ore și jumătate și 4 ore).

În total, de la Beijing la Lhasa sunt 3.750 km, iar trenul zilnic face 40 de ore. Linia de la Golmud la Lhasa a fost construită în cinci ani, cu costuri de 4,2 miliarde dolari. Au lucrat peste 220.000 de oameni, mulți cu măști de oxigen, din moment ce s-au făcut lucrări și în aerul rarefiat de la peste 5.000 de metri altitudine. Inițial trenul făcea 48 de ore, dar timpii s-au redus treptat în 15 ani.

Înainte de 2000 se estima că va dura 10 ani construcția liniei, cu un buget de 2 miliarde dolari, apoi în 2001 s-a vorbit de cinci ani și 2,5 miliarde dolari.

Patru variante de traseu au fost luate în considerare: de la Lhasa către Xining (Qinghai), Chengdu (Sichuan), Kunming (Yunnan) sau Lanzhou (Gansu). În paranteză este pusă provincia din care este orașul.

În iunie 2001 China a dat undă verde construcției căii ferate Golmud – Lhasa, iar termenul de finalizare era de șase ani. Calea ferată a ajuns în anii ’50 la Golmud, oraș de altitudine (2.800 m) situat la 2.600 km de Beijing. Între 1958 și 1984 chinezii au construit cei 845 km de cale ferată dintre orașele Xining și Golmud din provincia Qinghai și planul era ca trenul să ajungă până în Lhasa, dar s-a renunțat la acel moment.

Pe această cale ferată se găsește și tunelul feroviar situat la cea mai mare altitudine din lume, Fenghuoshan, un tunel de 1,3 km lungime, situat la 4.920 metri alt. Tunelul a fost săpat prin permafrost, iar pentru ca tunelul să nu se prăbușească peste lucrători ca urmare a topirii gheții din cauza căldurii degajate de oameni și de utilaje, au fost instalate sisteme uriașe de răcire. Și aici au trebuit găsite modalități de a turna beton la -25 de grade și au adus boilere uriașe pentru a menține betonul la temperatura optimă.

Tibet – o regiune cu totul specială

Tibetul este celebru pentru palatul Potala din Lhasa, pentru priveliștile spre vârfurile himalayene, pentru mănăstirile budhiste, pentru iaci și pentru steagurile de rugăciune.

Tibetul este de 11 ori mai mare decât România, iar populația este de 6 milioane de oameni. Turiștii au nevoie de permise speciale emise de China pentru a vizita regiunea și de alte permise pentru a se deplasa în diverse zone din regiunea de 2,5 milioane kmp. Pentru a obține permisiunea de a vizita Tibetul, turiștii străini trebuie să rezerve un ghid, ceea ce le limitează drastic libertatea de a explora în voie.

Partea sumbră ține însă de istoria nemiloasă a locului, China susținând că Tibetul este parte a imperiului încă de acum 13 secole. Trupele lui Mao au anexat Tibetul în 1951, iar în 1959 Dalai Lama a fugit în India, după ce o revoltă populară a fost reprimată dur de chinezi. China numește anexarea violentă din 1950-51 ”eliberare pașnică”.

În anii 60′ și 70′, mii de temple au fost distruse, iar anii 80′ au adus o perioadă firavă de deschidere culturală, China începând să dezvolte și infrastructura.

Pe de altă parte, China a modificat echilibrul demografic din Tibet, încurajând chinezi din alte regiuni ale țării să se mute în Lhasa și în alte orașe din regiune. China este inflexibilă și spune clar că Tibetul este parte integrantă a statului chinez, astfel că orice țară sau organizație care-l sprijină deschis pe Dalai Lama este criticată de statul chinez. Pentru China este de neconceput ca Tibetul să fie independent, iar când revoltele devin grave, le înăbușă fără milă, cum a fost în 2008.