De ce unele persoane câștigă mai mulți bani decât altele, deși au același job. Ce înseamnă de fapt investiția în capital uman, de la Bill Gates, la cei care trăiesc în case din chirpici

Într-o companie, de exemplu, pe aceeași poziție unele persoane pot câștiga mai mult decât altele. Asta vine din investiția în capital uman. Bine, mai sunt excepții de persoane care știu „să se vândă bine” să pară că sunt mai pregătite de cât ar fi, dar în multe cazuri ține de ceea ce am scris. Economiștii studiază sărăcia și inegalitatea veniturilor. Ei caută să înțeleagă cine sunt săraci, de ce sunt săraci și ce se poate face pentru asta. În acest text încercăm să aflăm și de ce este multă sărăcie în România (în partea a doua a textului pentru că situațiile sunt legate).

*Textul se bazează în mare parte pe cartea Naked Economics, de Charles Wheelan, majoritatea ideile de acolo fiind extrase

Foarte pe scurt (câteva idei – în text am pus și exemple):

• Capitalul uman este suma tuturor aptitudinilor unei persoane: educație, inteligență, carismă, creativitate, experiența de muncă, vigoare antreprenorială sau chiar abilitatea de a arunca puternic o minge de baseball.
• Este ceea ce ai dacă cineva îți ia toate activele: job-ul, banii, casa, ceea ce deții – și rămâi pe stradă doar cu hainele pe tine.
• Unele persoane au un talent natural, dar mulți și-au obținut abilitățile prin training și educație.
• Dacă tu renunți să cumperi un BMW și investești într-o educație bună, viitorul tău venit va fi mai mare.
• Anumite talente sunt mai căutate decât altele. Cu cât este mai unic un anumit set de abilități, cu atât va fi mai bine recompensat.
• Sărăcia este un simptom, nu o boală.
• Avem mulți copii care abandonează școala și studenți de asemenea.
• Bunăstarea economică vine din nivelul capitalului uman.
• Creșterea productivității depinde de investiții: în capital fizic, capital uman, cercetare și dezvoltare și chiar în lucruri precum instituții guvernamentale mai eficiente.

Capitalul uman, ce este/ce înseamnă

Orice discuție despre motivul pentru care Bill Gates sau Elon Musk de exemplu sunt mult mai bogați decât cei care dorm într-o casă din chirpici ar trebui să înceapă de la conceptul de capital uman, cum îl numesc economiștii.

Potrivit lui Charles Wheelan: Capitalul uman este suma tuturor aptitudinilor unei persoane: educație, inteligență, carismă, creativitate, experiența de muncă, vigoare antreprenorială sau chiar abilitatea de a arunca puternic o minge de baseball. Este ceea ce ai dacă cineva îți ia toate activele: job-ul, banii, casa, ceea ce deții – și rămâi pe stradă doar cu hainele pe tine.

• Ce ar face Bill Gates în această situație? Ar face foarte bine. Chiar dacă averea i-ar fi confiscată, alte companii ar dori să-l ia pe poziția de consultant, membru de board, CEO, speaker motivațional.

• Când Steve Jobs a fost concediat de Apple, compania pe care a fondat-o, el s-a dus și a fondat Pixar, abia mai târziu Apple l-a invitat înapoi.

• Ce ar face Tiger Woods? La fel, foarte bine. Dacă cineva i-ar împrumuta crose de golf, ar putea câștiga un turneu până la finalul săptămânii.

“Acum, ce fel s-ar descurca Bubba, care a renunțat la școală în clasa a 10-a și a devenit dependent de droguri? Nu prea bine. Diferența este dată de capitalul uman. Bubba nu are multe”, spune Wheelan. (Ironic, chiar, chiar unii bogați nu ar face bine în aceste situații, precum persoane care n-au niciun fel de aptitudini, averea fiind moștenită, cartea dă exemplu un sultan).

De ce unele persoane câștigă mai mult decât altele

Piața muncii nu este diferită de alte tipuri de piețe. Anumite talente sunt mai căutate decât altele. Cu cât este mai unic un anumit set de abilități, cu atât va fi mai bine recompensat.

Autorul cărții l-a întrebat o dată pe Robert Solow, câștigător al premiului Nobel pentru economie în 1987, dacă îl deranjează faptul că el câștigă mai puțini bani din acest premiu decât Roger Clements, jucător de baseball, într-un singur sezon.

“Nu”, a răspuns Solow. „Sunt mulți economiști buni, dar este un singur Roger Clements”. Așa gândesc economiștii.

Cine câștigă astăzi mulți bani, dacă ne uităm la România?

IT-știi, anumite categorii de persoane care lucrează în sectorul petrolier, în producția și furnizarea de energie, transporturi aeriene. Sunt câteva exemple.

Bine… în România mai avem un fenomen, anume că la stat se câștigă foarte bine (în multe cazuri), iar acolo mulți au intrat și intră pe pile (concursuri fabricate sau introduși prin transfer din zona locală în cea centrală), din păcate fără să se priceapă foarte bine la anumite domenii.

Dacă s-ar intra pe competențe, am avea servicii publice foarte bune.

Bine, mai avem anumite categorii de profesioniști care câștigă foarte bine, precum experți în fiscalitate ca PFA sau persoane și-au creat o microîntreprindere.

Investiția în capital uman – un exemplu

Uneori, aceste persoane au un talent natural, dar mulți și-au obținut abilitățile prin training și educație.

Cu alte cuvinte, au investit în capital uman, spune cartea menționată. Ca în orice investiție, de la construirea unei fabrici, la cumpărarea de obligațiuni, banii investiți astăzi oferă câștig în viitor. Un foarte bun câștig.

Hai să luăm un exemplu.

• Să spunem că o companie are angajat un contabil. Mai dorește unul, iar la interviu vine un expert în fiscalitate. Acesta este foarte bine pregătit, știe legislația fiscală foarte bine și îl poate ajuta pe angajator să evite plata anumitor taxe sau să beneficieze de anumite facilități. Asta înseamnă mai mulți bani pentru companie. Evident, expertul în fiscalitate va fi angajat pe un salariu mai mare decât contabilul (doar dacă contabilul nu e o rudă a angajatorului sau ceva de genul). Pentru a deveni expert în fiscalitate, acea persoană a investit în formarea sa și, prin urmare, normal că va fi plătită mai bine.

Există și opusul pe piața muncii, conform acelei cărți.

„Abilitățile necesare de a întreba „Doriți și cartofi prăjiți la burger?” nu sunt rare. Foarte multe persoane pot să vândă mâncare la fast-food”, spune Wheelan.

Acei angajați sunt plătiți destul de slab, deoarece scopul companiilor este să pună persoane calde în spatele caselor de marcat.

Lumea a mai evoluat. E mai ușor să-ți găsești de muncă, măcar să strângi bani pentru un eventual curs într-un domeniu în care îți dorești să activezi. Astăzi cineva care are o bicicletă, de exemplu, poate beneficia de pe urma dezvoltării Gig Economy (cum este descrisă de Jamie Woodcock și Mark Graham în cartea The Gig Economy – A critical introduction). Mă refer, în acest exemplu, la livrare de mâncare prin intermediul platformelor specializate. Adică, pe înțelesul tuturor, UBERizarea muncii. A venit această nouă formă de economie datorită digitalizării, a faptului că am ajuns să avem internetul în buzunar, adică pe telefonul mobil.

De ce avem sărăcie

Este adevărat, avem multă sărăcie în România și persoane care nu își pot găsi locuri bune de muncă. Dar conform acelei cărți, asta este un simptom, nu o boală.

Problema de bază este lipsa de competențe sau de capital uman.

Asta se întâmplă și pentru că avem copii care abandonează școala din diferite motive. Cele mai recente date arată că în anul școlar 2018-2019, 35.300 de elevi au abandonat școala, iar aceștia erau în ciclurile primar și gimnazial, dar avem persoane care abandonează imediat cum ajung în facultate. La liceu rata abandonului era de 2,5%, conform unui material al EduPedu.

Mergând mai departe, potrivit unui material recent al HotNews.ro, 2 din 5 studenți abandonează facultatea în primul an.

De aici apare multă sărăcie, mulți renunțând chiar să cultive alte abilități căutate, chiar dacă abandonează școala, în schimb.

• Acum în România se caută sudori, salariile sunt bune, dar mulți din tinerii care abandonează școala nu încearcă să se pregătească pentru un alt tip de muncă ce se caută. Există câteva excepții, e adevărat. Unii dintre cei care fac astfel de cursuri, pe sudură de exemplu, pleacă din țară imediat. Se plângea la un moment dat un angajator că a pregătit o serie de persoane, iar după terminarea cursului, doar câteva au dorit să lucreze pentru companie, restul au plecat din țară către Vest. Acum importăm sudori din Sri Lanka.

În România avem o inegalitate mare a veniturilor. Dacă ne uităm la situația pe decile, pe venituri medii pe persoană în gospodăriile cele mai sărace comparativ cu cele mai bogate, vedem că raportul e de 1 la 9,3. Adică cei mai bogați 10% au venituri de 9 ori mai mari decât cei mai săraci, conform datelor pe 2020.

Bunăstarea economică vine din nivelul capitalului uman

Creșterea economică reprezintă un lucru bun pentru oameni? Răspunsul pe care îl dau economiștii este că da.

Totuși, spune autorul cărții, o economie robustă nu transformă un ospătar într-un profesor de școală. Investiția în capitalul uman face asta.

Factorii macroeconomici controlează mareele, dar capitalul uman determină calitatea bărcii. În același timp, o economie slabă este mereu devastatoare pentru muncitorii slab pregătiți.

Există o corelare între nivelul capitalului uman dintr-o țară și bunăstarea ei economică. Nivelul ridicat al capitalului uman creează un ciclu. Părinții educați investesc masiv în capitalul uman al copiilor. Nivelul scăzut al capitalului oferă un efect opus. Părinții defavorizați nasc copii defavorizați.

Având în vedere cele mai mai sus, statul ar trebui să se concentreze pe educația celor defavorizați. Doar așa îi pot scoate din sărăcie, dar nu cum se face acum, în multe cazuri: sunt strânse câteva persoane într-o sală, li se spun câteva lucruri, în mare parte teorie și, cică, tu i-ai pregătit prin cursuri de 1 săptămâna, să spunem. Nu așa. Trebuie să vii cu ceva practic, cu un proiect de durată, țintit la nivel individual pentru că fiecare persoană este diferită și, în plus, este nevoie, poate, de îndrumare chiar în găsirea unui loc de muncă care i se potrivește. Având mai departe un venit, poate multe persoane vor dori să facă alte cursuri de formare, pentru un job mai bun. Se deschid oportunități. De acolo poate începe productivitatea.

De ce depinde creșterea productivității

Creșterea productivității depinde de investiții: în capital fizic, capital uman, cercetare și dezvoltare și chiar în lucruri precum instituții guvernamentale mai eficiente. Aceste investiții cer să renunțăm la consum în prezent ca să putem să consumăm mai mult în viitor.

Dacă tu renunți să cumperi un BMW și investești într-o educație bună, viitorul tău venit va fi mai mare, conform lui Wheelan.

• Similar, o companie de software, de exemplu, renunță să plătească dividende acționarilor și folosește profitul pentru a dezvolta un nou sau mai bun produs. Chiar și guvernul poate colecta bani astăzi ca facă autostrazi sau să investească banii în sănătate și educație pentru a ne îmbunătăți viitorul, adică mișcarea și sănătatea, iar educația vine la pachet cu salarii mai mari.

Ideea este că în aceste cazuri noi cheltuim resursele acum pentru a deveni mai productivi în viitor. Dacă întrebarea pe care ne-o punem este dacă investim destul ca țară pentru viitorul nostru, răspunsul îl știm cu toții, îl găsim în execuțiile bugetare și nu le detaliem pentru că nu despre asta este vorba în acest text. Statul nu investește destul.

Surse:

Naked Economics, de Charles Wheelan (carte)

The Gig Economy – A critical introduction, de Jamie Woodcock și Mark Graham (carte)

Date INS