De la ce vârstă îți poți lăsa copilul singur acasă?

Legislația din România nu spune nicăieri, negru pe alb, de la ce vârstă îți poți lăsa copilul singur acasă. Părintele răspunde însă în fața legii pentru eventualele accidente pe care le provoacă cel mic sau în care este implicat pe perioada în care rămâne nesupravegheat. În ce condiții pot rămâne copiii singuri acasă și de la ce vârste, explicăm mai jos.

În mod evident, un bebeluș sau un copil mic lăsat singur în casă reprezintă o neglijență din partea părinților, iar ei pot fi trași la răspundere pentru acest lucru și chiar decăzuți din drepturi, în anumite condiții. Însă un școlar poate fi lăsat singur pentru câteva ore dacă părintele consideră că este pregătit pentru acest lucru.

Deși legea nu reglementează foarte clar situația, ea arată că, în cazul în care viața și securitatea unui copil sunt puse în pericol în familie, inclusiv prin neglijarea și nesupravegherea copilului de către adulți, reprezentanții serviciului public de asistență social au dreptul să intervină. La o primă vizită a autorităților, dacă se confirmă situația potential periculoasă în care se află cel mic, va fi anunțată Protecția Copilului, iar părinții pot fi acuzați de neglijență.

Neglijența parentală în supravegherea copilului se stabilește în funcție de vârsta celui mic, de capacitatea sa de a sta singur acasă, de a fi responsabil și a-și purta de grijă, de mediul în care trăiește, de pericolele pe care le reprezintă obiectele din preajmă etc.

În SUA, există câteva state în care acest aspect este reglementat prin lege, iar părinții știu clar că nu își pot lăsa copiii nesupravegheați în casă dacă nu au cel puțin 6, 8, 10, chiar 14 ani (în statul Illinois se fac demersuri pentru reducerea vârstei de la 14 la 12 ani). În Europa, însă, în general, decizia aceasta este lăsată exclusiv la latitudinea părinților.

În ce condiții pot rămâne copiii singuri acasă

Pentru a preveni situațiile dramatice în care pot ajunge copiii nesupravegheați și pentru a-i ajuta pe părinți să își dea seama dacă ai lor copii sunt pregătiți să rămână singuri acasă, instituțiile guvernamentale de protecție a copilului din mai multe țări oferă instrumente practice și ghiduri.

În Marea Britanie, spre exemplu, desi legea nu stabilește vârsta la care un copil poate fi lăsat singur, ea stipulează că părinții pot fi puși sub acuzare în cazul în care copiii se află în situații riscante, care le pot provoca suferință sau le pot afecta sănătatea. Pentru a preveni astfel de cazuri, guvernul britanic, prin Societatea Națională Pentru Prevenirea Abuzurilor Asupra Copiilor (NSPCC), face următoarele recomandări:

– Bebelușii și copiii până în 2 ani nu trebuie lăsați deloc nesupravegheați în casă, nici măcar 10- 15 minute.

– Copiii cu vârsta până în 12 ani nu trebuie lăsați singuri pe perioade lungi de timp.

– Copiii mai mici de de 16 ani nu trebuie lăsați singuri peste noapte

Aceeași instituție vine cu o serie de informații prin care părinții să poată evalua obiectiv dacă își pot lăsa copiii nesupravegheați. De asemenea, NSPCC face o serie de recomandări despre cum trebuie pregătit copilul înainte de a fi lăsat singur acasă.

Iată reperele pe care trebuie să le aibă un părinte în minte atunci când analizează dacă a sosit sau nu momentul să lase copilul singur acasă:

– Vârsta și gradul de maturitate al copilului

– Cât este de descurcăreț în general, în diverse situații

– Cât este de responsabil

– Cât este de conștient de riscuri

– Ce părere are copilul depre acest lucru. Dacă îi e teamă și nu se simte sigur pe el, înseamnă cu nu a sosit încă momentul să rămână singur.

Ce trebuie să clarifice părintele înainte de a-și lăsa copilul singur acasă:

– Siguranța casei: alarma de incendiu, încuietorile, ferestrele, medicamentele, obiectele periculoase.

– Accesibilitate: acces ușor al copilului la apă și mâncare, un set extra de chei pentru părinte.

– Ajutor în caz de nevoie: acces la un telefon, numerele de telefon ale părinților, numărul de urgență.

– Scenarii: discutați cu copilul despre ce trebuie să facă, pas cu pas, în caz că: îi este foame, bate cineva la ușă, se produce o pană de curent, izbucnește un incendiu, are loc o inundație, se rănește, părinții întârzie prea mult etc.

– Limite: stabiliți clar dacă și cine are acces în casă cât timp lipsesc părinții, care sunt device-urile și aplicațiile la care are acces și cu cine poate vorbi online, cât timp poate petrece online sau în fața televizorului, ce are voie să facă în bucătărie, zonele din casă în care nu are acces (balcon, debara), cui îi poate spune că este singur acasă, dacă poate părăsi casa etc.

Sursa foto:Dreamstime.com