Der Spiegel: Criza din zona euro s-ar putea tranforma intr-un conflict al generatiilor. 'Trust No One Over 30!'

Oameni vs. banci, nord vs. sud, bogati vs. saraci? Desi toate aceste conflicte pot fi reale, una dintre cele mai mari probleme ale crizei euro este rar discutata: Persoanele in varsta traiesc pe cheltuiala celor tinere si traim intr-o perioada in care urmatoarea generatie ar putea iesi pe strazi pentru a se confrunta cu parintii sai, scrie cotidianul german Der Spiegel, intr-un articol semnat de David Bocking.

„Afara cu toti acestia” a devenit unul dintre sloganurile strigate anul trecut de zeci de mii de „indignati” din Spania. Aditional furiei lor eponime, multi dintre ei aveau un lucru in comun: multi erau tineri si se considerau pe sine victime ale crizei.

Ei trebuiau sa fie probabil mai exacti si sa strige: „Toti oamenii batrani trebuie sa plece”. Aceasta fraza se poate aplica, in multe moduri, pentru ca actuala criza din zona euro este de asemenea un conflict intre generatii – fluxul persoanelor din generatia ‘baby boom’ (persoanele nascute in anii 50 si 60) traieste astazi, prosper, pe cheltuiala celor tineri.

Echitatea dintre generatii – masurata printre alte lucruri si prin nivelurile datoriilor directe si ascunse si prin drepturile de pensie – este in particular scazuta in sudul Europei. Intr-un studiu din 2011 privind echitatea intergenerationala in 31 de state, realizat de Fundatia Bertelsmann, Grecia s-a clasat pe ultimul loc. De asemenea, celelalte tari sudice, Italia, Portugalia si Spania s-au clasat pe locurile 28, 24 si respectiv 22.

In prezent, inegalitatea distribuirii veniturilor si oportunitatilor este distincta:

• colapsul pietei fortei de munca a afectat tinerii europeni mult mai puternic decat generatiile mai in varsta. In Grecia si Spania mai mult de jumatate dintre persoanele sub 25 de ani sunt in somaj – o rata de doua ori mai mare fata de cea inregistrata in randul persoanelor mai batrane. Lucrurile sunt chiar mai ingrijoratoare in unele parti din sudul Italiei, unde somajul tinerilor a depasit 50%.
• un motiv pentru aceasta situatie este reprezentat de conditiile de angajare inegale. Italienii si spaniolii mai in varsta se bucura de o legislatie privind protectia muncii care ii protejeaza de concedieri si care se afla la un nivel ridicat in conformitate cu standardele internationale. Insa aproape jumatate dintre tinerii italieni si 60% dintre tinerii spanioli sunt angajati cu contracte temporare si isi pot pierde cu usurinta locurile de munca.
• presiunea si riscul unor ajutoare financiare in zona euro sunt, de asemenea, suportate de catre tineri. In cele din urma, cresterea datoriilor publice si fondurile de salvare in valoare de miliarde de euro vor fi finantate prin intermediul obligatiunilor, dar nu in perioada imediat urmatoare.

Excesul de putere

Bancherii si politicienii nu sunt singurii responsabili pentru criza. Multi din generatiile in varsta pot fi acuzati de slabirea sistemului.

Aproape fiecare familie din Grecia a avut un membru care a profitat de ‘umflarea’ aparatului de stat, ca functionar public. Cei din generatia baby-boom din Spania au luat credite ipotecare in masa, impingandu-si tara intr-o criza a datoriei publice.

Si in Italia, politicieni precum Silvio Berlusconi au fost realesi in mod repetat, pentru ca „smecheriile” acestora au fost aparent privite cu simpatie – pensionarii fiind printre cei mai importanti sustinatori ai fostului prim-ministru italian.

Asadar, de ce nu sunt mai multi tineri revoltati? Exista semne ca acestia ar fi inceput sa isi orienteze atentia asupra acestei probleme. Intr-un articol aparut in cotidianul german Die Tageszeitung, scriitorul italian Leonardo Palmisano a precizat ca dezbaterea cu privire la protectia locurilor de munca in tara sa natala a fost „mai putin despre clasa decat despre varsta”.

Pe de-o parte a problemei exista precaritatea angajarii persoanelor tinere si, de cealalta parte, generatia baby-boom, cu contracte permanente si pensii sigure.

Segmentul de varsta C/S („Cinquanta/Sessantenni”), oameni nascuti in anii 50 si 60, sunt „protagonistii regimului Berlusconi”, scrie acesta, detinand „un exces de putere in mainile lor, fara a avea abilitatile necesare de a scoate tara afara din criza”.

Desigur, nu toti varstnicii din Europa de Sud sunt mici ‘Berlusconi’. Multe alte persoane in varsta sufera sub impactul masurilor de austeritate, de asemenea. Cu toate acestea, in scopul de a oferi raspunsuri oneste la criza, este important sa pune intrebari cu privire la responsabilitatea pe care generatiile mai in varsta o poarta pentru recesiune.

In unele cazuri, tarile au intarziat reforme neconfortabile ale pietei muncii care ar fi redus privilegiile pentru persoanele in varsta. Si acestea iau in considerare o majorare a taxelor pentru cei bogati si o batalie mai dura impotriva evaziunii fiscale, care au fost vazute pentru o lunga perioada drept o infractiune minora. Ambele sunt masuri care i-ar afecta pe cei batrani, in particular pe cei mai bogati dintre acestea.

Un cerc vicios

Insa putine lucruri s-au intamplat, si un alt trend a fost dezvoltat: Dupa unele auto-critici initiale, teorii ale consipratiei au inceput sa se raspandeasca in randul europenilor din sud. Chiar daca „Omul Negru” este Wall Street-ul sau Angela Merkel, ei gasesc pe altcineva de blamat pentru mizeria lor. In particular, Berlusconi a redevenit o figura importanta, spunand ca doar el poate rezolva problemele si planuind inca o revenire politica.

Asadar, de ce tinerii sud-europeni nu protesteaza mai vehement impotriva acestui fel de aroganta? Raspunsul trist este ca acestia ar „musca mana care ii hraneste”. Lipsiti de propriile lor mijloace in Italia, Spania si Grecia, tinerii – in special barbati – traiesc impreuna cu parintii lor, iar acest lucru, desigur, ii face sa se revolte cu o mai mare dificultate.

Intre timp, distributia veniturilor intre generatii in Germania ameninta sa devina curand „o noua problema sociala”, avertiza o analiza recenta intr-un studiu publicat de institutul economic Ifo, din Munchen. Disparitatea dintre ceea ce tinerii si varstnicii castiga trebuie sa dispara. „Altfel, potentialul conflict va creste”.

Aceasta prapastie creste si in afara zonei euro. In Statele Unite, activele gospodariilor pentru cei de peste 65 de ani au crescut cu aproape 42% incepand cu 1984, conform Centrului de Cercetare Pew. Insa cei cu varste sub 35 de ani detin cu 68% mai putin fata de ceea ce detineau persoanele cu varste similare la mijlocul anilor 1980.

In Marea Britanie, stat in care protestele tinerilor de anul trecut au socat intreaga lume – politicianul conservator David Willets a publicat o carte numita „The Pinch: How the Baby Boomers Took Their Children’s Future – And How They Can Give it Back” in anul 2010.

Willets scrie ca generatia urmatoare va trebui sa munceasca din greu pentru a-si plati datoriile, si ca generatiile viitoare sunt perdantii reali ai crizei financiare din prezent.

Insa, doar pentru ca cineva scrie despre problema tinerilor acest lucru nu il face neaparat si unul dintre aliatii acestora. Willets numeste predarea din universitati unul dintre factorii din spatele disparitiei bunastarii in randul tinerilor britanici.

Cu toate acestea, la scurt timp dupa ce cartea sa a fost publicata, el a devenit Ministrul pentru universitati si stiinta in cadrul administratiei Cameron si nu a avut nicio problema in a tripla taxele de scolarizare. Intamplator, Willets are 56 de ani.

In ultimul rand, tinerii europeni trebuie sa isi afirme propriile interese. Poate ca ei ar trebui sa reinvie un slogan al miscarilor de protest din anii 1960: ‘Trust No One Over 30!’ (Sa nu ai incredere in cineva peste 30 de ani!)