Despre procesul Romania vs. Ucraina de la Haga: "O linie mult mai buna decat ne asteptam sa primim"

Profesorul James Crawford a primit anul trecut Ordinul National al Romaniei „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler pentru rolul din procesul Romania vs. Ukraina de la Haga, care a dus la actuala granita maritima cu Ukraina. Originar din Australia, preda Drept International la Universitatea Cambridge si este membru atat al Baroului englezesc, cat si al celui australian. Profesorul Crawford a avut recent timp sa ne povesteasca despre proces si despre rolul pe care l-a jucat.

R: Ati contribuit la verdictul pe care Romania l-a primit la Haga. Care a fost rolul dvs. in proces?

James Crawford: Am fost unul dintre cei cinci avocati externi care au lucrat pentru Romania. Ceilalti includ un avocat din Paris, unul din Oxford si juniori francezi si englezi. Pare un numar mare, dar a fost, evident, un caz sensibil si unul important pentru Romania. Am lucrat la el din 1999. A tinut si destul de mult. Sunt profesor de Drept International la Cambridge si membru al Barourilor englez si australian. Consiliez guverne pe probleme diverse, inclusiv pe legea disputelor maritime in ceea ce priveste delimitarile si pescuitul. Guvernul m-a intrebat daca le pot fi de ajutor. Este o relatie profesionala specializata, mai exact lucrezi direct cu oamenii din Guvern, nu intremediati de juristconsult.

Guvernul a decis inca de la inceput sa-si sustina cazul singur, cu ajutorul unui consiliu. Au numit o echipa interna – in jur de sase oameni – si au mentinut consistenta acelei echipe in toti cei 10 ani cat a durat, din 1999 cand Guvernul si-a dat seama ca negocierile n-au nici o sansa de succes, pana in 2009, cand am primit decizia Curtii. Acest aspect a fost important pentru ca echipa interna, agentul, co-agentul si ceilalti avocati tineri au stiut mereu despre ce era vorba si au dezvoltat o familiaritate cu sibiectul, ceea ce a ajutat enorm.

„Pe sleau, Curtea a dat Insula Serpilor pe bratul Sulina”

R: Care au fost momentele-cheie, in opinia dvs.?

J. Crawford: Procesele in instanta nu se aseamana deloc cu ce se vede la televizor. Ocazional, mai puteti vedea aspecte din procese internationale, dar toate par a se intampla foarte lent si majoritatea evolutiilor-cheie au loc in spatele scenei, in special deliberarile Curtii, care sunt secrete.

Aspectele majore in acest caz, simplificand lucrurile, au fost urmatoarele. Primul aspect se leaga de faptul ca, in Marea Neagra, Ucraina are o linie de coasta mult mai lunga decat a Romaniei, in special datorita Peninsulei Crimeea. In plus, liniile de coasta ale Ucrainei sunt puternic crestate, ceea ce mareste lungimea liniei de coasta. Un criteriu luat in considerare in delimitarea zonei maritime este lungimea de coasta pentru ca fiecare coasta are dreptul, in principiu, la zone maritime – mare teritoriala si zona economica. Asadar teoretic, daca ai mai multa coasta, primesti mai multe zone. Si acest fapt putea sa conduca la scoaterea Romaniei din zona respectiva, in special in partea de Nord a coastei romanesti. Intrebarea importanta era care lungime de coasta va fi luata in considerare.

A doua problema care s-a ivit, o problema de care am fost mereu constienti, a fost Insula Serpilor, o insula foarte mica, apartinandu-i candva Romaniei. A fost scoasa de sub controlul romanesc intr-un proces care nu necesita prea multa analiza, dupa Trataul de Pace de la Paris. Nu Tratatul de Pace a inlaturat controlul romanesc, ci un acord bilateral cu Uniunea Sovietica in 1948.

Cand ai o linie de coasta si insula in larg destul de apropiata de tarm, in acest caz 23 de mile distanta, daca dai insulei acelasi efect ca si liniei de coasta impinge granita mai departe decat ar fi altfel. Devine un obstacol. In cazul ucrainian, combinatia dintre linia lor de coasta si existenta acestei insule minore in larg ameninta sa impinga intreaga delimitare maritima romaneasca mult inspre sud.

Lucrurile cruciale pe care a trebuit sa le facem a fost sa demonstram, mai inainte de toate, ca o parte a coastei Ucrainei era irelevanta scopului nostru, ceea ce am si reusit intr-o anumita masura. In al doilea rand, sa demonstram ca linia trebuia trasata fara a lua in considerare Insula Serpilor, ceea ce am reusit pana la urma. Curtea a trasat o linie de echidistanta a coastei principale, care inconjura Insula Serpilor printr-un arc de 12 mile. Acest aspect fusese deja stabilit in 1949. Apoi Curtea a decontat bratul Sulina, parte romana, care iese in mare si are ca efect impingerea liniei in directie opusa. Pe sleau, Curtea a dat Insula Serpilor pe bratul Sulina.

Aceasta a dus la o linie ceva mai la sud decat ar fi fost linia echidistanta daca ai fi trasat-o de la capatul bratului Sulina. Insa nu cu mult mai departe. Asta a insemnat ca Romania are intreaga sa zona economica in fata liniei de coasta, pana la linia mediana cu Crimeea. Este, in fapt, o linie mult mai buna decat credeam ca vom obtine. Si reprezenta 80% din revendicarile care se suprapuneau. Daca iei revendicarile celor doua parti si te uiti la zonele care se suprapuneau, Romania a castigat 80% din regiune. In procese maritime, acesta este un rezultat substantial.

„Curtea a fost unanima, ceea ce este neobisnuit in delimitari maritime”

R: De ce ati crezut ca veti primi mai putin?

J. Crawford: Eram ingrijorati pentru lungimea liniei de coasta. O grija anume am avut-o vis-a-vis de coasta sudica a Ucrainei. Partea vestica o puteai lua ca si parte din Marea Neagra, si Ucraina asa a si prezentat-o: un fel de lac ucrainian datorita controlului asupra Crimeii. Ma temean ca proiectia nordica, a caror coaste proiecteaza 200 de mile de zona economica, ne vor impinge inspre sud.

De asemenea, Curtea putea decide ca Insula Serpilor sa fie luata in considerare intr-o anumita masura. Insula Serpilor este mica, dar este acolo. Cand insulele sunt luate in considerare in delimitari maritime, nu este neobisnuit sa li se dea un semi-efect, ceea ce inseamna ca trasezi o linie care o ia in considerare in totalitate si o line care nu o ia deloc in considerare si apoi imparte diferenta. Am crezut ca ar exista riscul sa auzim Curtea spunand ca, luand in considerare lungimea liniei de coasta, este echitabil ca Insula Serpilor sa primeasca semi-efect. In realitate, i-au acordat zero efect, dar au recuperat o parte din consecinte pentru Ucraina scotand bratul Sulina din ecuatie, ceea ce a fost corect, cred eu.

Trebuie subliniat: Curtea a fost unanima, ceea ce este neobisnuit in delimitari maritime. Asadar, am reusit sa obtinem o judecata care a multumit intreaga Curte si care a castigat procesul. Exista deseori teama ca instanta nu va fi unanima, dar pe seama ta. In alte circumstante, iti va da mai putin decat ai dreptul pentru a produce o majoritate substantiala. Dar in ultimul caz al presedintelui Higgins, nu a fost asa.

„Ukraina era evident interesata in integrarea Europeana”

R: De ce credeti ca Ucraina a acceptat verdictul? Au incercat compromisuri cu Romania foarte multi ani si nu s-a ajuns la nici un rezultat. De ce acum?

J. Crawford: Cazul a fost adresat Curtii cu acceptul Ucrainei. Si am avut 23 de runde de negocieri care nu au dus nicaieri. Ucraina era evident interesata in integrarea europeana, deci nu putea fi vazuta respingand decizia Curtii pur si simplu. In mod normal, cand cele doua parti se inteleg sa mearga la Curte inseamna ca accepta si rezultatul. Si a fost mai usor pentru Ucraina sa accepte un verdict venind de la o institutie externa decat sa faca ea insesi un compromis. Din punct de vedere politic, intotdeauna poti da vina pe partea externa. Zona care inteleg ca ar avea in mod deosebit perspectiva este la est de Insula Serpilor, unde si Ucraina si noi am primit cate ceva. Deci, ei au inca zone cu perspectiva in Marea Neagra. Vom vedea ce se va intampla.

R: Atat Romania cat si Ucraina au inceput sa-si cedeze teritoriile din Mara Neagra companiilor straine inainte de obtinerea verdictului. Se poate face asta in mod legal?

J. Crawford: O companie care accepta concesiunea din partea unui guvern cu privire la o zona disputata a unei linii continentale sau a unei zone economice isi asuma riscul ca guvernul sa nu detina acea zona si nici dreptul de a o concesiona. Acum ca avem o granita maritima, Curtea ne-a trasat-o clar, este de datoria guvernelor sa modifice acele concesiunii, astfel incat fiecare companie sa stea de partea corespunzatoare a liniei. Nu stiu in ce masura aceste cncesiuni continua. Unele sunt cam vechi, unele sunt recente. Insa acest fapt va avea un efect corespunzator asupra companiilor.

R: Cum ati lucrat cu echipa romana? Lucrati multe ore constant?

J. Crawford: Tind sa ma duc la culcare devreme si sa ma trezesc devreme. Unul dintre colegii din echipa merge la culcare tarziu si se trezeste tarziu. Asa ca, intre noi, muncim 24 de ore. Unul dintre noi este intotdeauna la munca. El face tura de noapte iar eu, pe cea de dimineata devreme. El imi da analizele lui si eu fac comentarii pe marginea lor in timp ce el doarme. Este foarte eficient.

Este foarte mult de lucru. Echipa romana, incusiv expertul cartograf, a muncit, de asemenea, din greu. A dovedit intelepciune pastrand echipa stransa in toti acesti ani in care ne-am pregatit cazul.

A mai trebuit sa prezentam pozitia Romaniei vis-a-vis de istoria disputei. Dateaza de la tranzactia controversata din 1948, desi este complet irelevanta fiindca Romania a acceptat suveranitatea Ucrainei asupra Insulei Serpilor in 1997, intr-un acord bilateral. Strict vorbind, nu mai era relevant. Cu toate acestea, pozitia gvernului a fost sa instiintam Curtea cum s-a ajuns la aceasta problema. Si au existat o serie de acorduri intre Uniunea Sovietica si Romania dupa 1948. A inceput cu 1949, cand s-a trasat o linie in jurul Insulei Serpilor – o linie de 12 mile. Iar unul dintre argumentele noastre a fost ca linia era o granita maritima cu rol general; Curtea n-a acceptat acest argument, dar au venit cu un rezultat care era la fel ca si cand l-ar fi acceptat, asa ca nu m-a deranjat ca mi-a fost respins acest rationament.

Curtea a spus ca in 1949 acordul nu a fost destul de clar. A fost exprimat ca o granita de mare teritoriala, nu ca si limitare de zona economica exclusiva. Iar zonele economice exclusive s-au dezvoltat mai tarziu. Nu existau ca atare in 1949, asadar partile nu ar fi putut cadea de acord in 1949 asupra liniei. Consider ca a fost o decizie justa.