DEZBATERE RoMâine. Cum gestionăm panica indusă de război? Medic endocrinolog: Administrarea unei cantități mari de iod acum este inutilă și poate duce la complicații/ Dr. Gabriel Diaconu, psihiatru: Sănătatea mintală devine un bun de lux

Realitatea ultimelor săptămâni a generat anxietate pentru foarte mulți dintre noi, iar războiul și tragediile pe care le vedem în fiecare zi la televizor și-au pus amprenta pe rutina tuturor. În plus, ne întrebăm cum să le explicăm copiilor ce se întâmplă, mai ales după cei doi ani de pandemie. Am discutat, în cadrul dezbaterii RoMâine, cu Dr. Gabriel Diaconu – medic psihiatru, Dr. Cornelia Paraipan – specialist în psihiatria copilului şi adolescentulu și cu Dr. Anca Hoisescu – endocrinolog, despre toate informațiile cu care am fost asaltați în ultima perioadă și despre cum putem gestiona emoțiile noastre și ale copiilor noștri pentru a putea depăși această perioadă fără a lua decizii greșite sau neinformate.

Cum gestionăm anxietatea legată de război?

Dr. Gabriel Diaconu ne-a explicat că în această perioadă, în care suntem foarte conectați la informațiile legate de războiul din Ucraina, cel mai important lucru este să ne păstrăm rutina: rutina de somn, de mâncare și rutina relațiilor cu cei din jur: “Contează foarte mult și cât timp petrec oamenii în mediul digital, cât de mult stau cablați la informațiile despre război. O bună parte din pacienții pe care îi văd cu simptome în această perioadă sunt oameni care au consumat foarte mult imaginea războiului și cred că i-a afectat destul de mult. Mesajul este succint: luați o pauză de la tot ceea ce înseamnă veștile de pe front. Fără doar și poate ele sunt îngrozitoare, sunt terifiante”.

“Psihologic vorbind s-ar putea ca simpla igienă să nu facă o diferența și din cauza asta e posibil ca oamenii să aibă nevoie să consulte un medic psiholog sau psihiatru”, a adăugat Dr. Diaconu.

În ultimele săptămâni, Dr. Gabriel Diaconu a văzut pacienți care deși nu aveau o patologie psihiatrică precedentă, au simțit nevoia să verifice premisele cu un profesionist: “Este foarte important dacă unele din aceste simptome persistă, îndeosebi simptomele neurovegetative: lipsa somnului, tulburările de alimentație, oamenii să vorbească în primul rând cu medicul de familie pentru că există soluții. Asistența psihologică este de oportunitate. Cu psihologul ar trebui să stai de vorbă mai devreme decât mai târziu. Să stai de vorbă aplicat. În practica noastră am văzut în ultimele săptămâni oameni care nu au o psihopatologie psihiatrică, dar aveau nevoie pur și simplu să verifice cu un profesionist”.

“O chestiune pe care o spun cât se poate clar, e o chestiune în care eu cred: implicare civică contează foarte mult pentru că prima reacție a oamenilor este de neputință. Prima oară se întreabă “ce pot eu să fac?”. Poți să faci foarte multe lucruri care să ajute comunitatea ta și am văzut mulți români care au ieșit din negare și apatie și și-au deschis ușile caselor, care și-au deschis cămările, care și-au deschis dulapurile și au donat haine. Dincolo de solidaritate mie mi se pare că e și o mișcare de sănătate mintală să faci chestiunea asta. E bine să arăți că nu rămâi impasibil și nu te lași copleșit de ceea ce poate să aducă războiul. Este răspunsul reflex, profund uman al oamenilor de a-i asista pe cei necăjiți. E și un mod de a face față unui agresor, indiferent cât de mult se simt sau nu afiliați agresiunii. Este ceea ce facem ca oameni normali și e important să ne păstrăm normalitatea”, a explicat Dr. Gabriel Diaconu.

Ce le explicăm copiilor despre război?

Mulți părinți se întreabă în această perioadă cum să le explice celor mici despre războiul din Ucraina, ce informații să le ofere și ce detalii să omită, astfel încât să nu îi sperie, dar în același timp să le explice care este realitatea. Dr. Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatria copilului şi adolescentulu în cadrul MindCare, ne-a spus că cel mai important lucru este să adaptăm conversația la nivelul de cunoștințe al copiilor.

“Conversația nu este unică, poate să reapară pentru că cei mici au propriul sistem de a digera informația. Așteptările față de această conversație, care nu e plăcută pentru părinte, vin cu emoții tensionate, poate cu frică, de aceea trebuie să fim atenți și la limbajul non-verbal”, a explicat Dr. Paraipan.

“Nu trebuie să îi transmitem copilului că suntem înfricoșați sau speriați pentru că părintele este busola, iar copilul în situații de criză se ghidează după părinte. E bine ca tematica să fie abordată pe limbajul copilului și ar fi bine să ne ducem către a vedea ce știe copilul, ce termeni știe despre război, putem folosi cuvântul criză, la copiii mai mici putem să ne raportam la bagajul lor de cunoștinte (poveștile cu eroi și antieroi). Pe măsură ce copilul crește e important să știm la ce sunt expuși. Ei au acces la un bagaj mare de informații, trebuie să vedem ce conținut urmăresc pe rețelele de socializare”, a adăugat psihiatrul.

Un alt lucru important în discuția cu copiii este să le transmitem că este perfect în regulă să simtă furie sau frică: “Putem să le permitem să vadă că și noi suntem îngrijorați, dar fără să devină copleșitor pentru copil”.

Emoțiile referitoare la război: empatie sau frică?

L-am întrebat pe Dr. Gabriel Diaconu dacă toată această emoție legată de război vine din empatia față de ucraineni sau vine ca urmare a faptului că ne punem în locul lor și ne întrebăm cum am reacționa dacă am fi în aceeași situație: ”Cred că sunt amândouă. Fără doar și poate impactul unor astfel de imagini și informații predispune la contagiune emoțională și socială. Într-un astfel de scenariu, prima întrebare este “Cum aș proceda eu dacă mi s-ar întâmplă și mie așa ceva?”. În general acest lucru se întâmplă la imagini cu mare impact emoțional. Este un mare semn de maturitate și în același timp de sănătate să petreci timp în tăcere cu un anumit lucru, cât să poți verifica emoțiile pe care le ai, poziția ta sub soare, lucrurile în care tu crezi, acele lucruri care îți definesc realitatea, binele și răul de pe lumea asta. În zilele noastre, câmpul de informații este extrem de dens și oamenii se simt extrem de mici și irelevanți pentru că deasupra lor se află forțe pe care le observă și care par absolut năpraznice. Asta nu înseamnă că oamenii fiind mici sunt neînsemnați, fiecare poate să își definească însemnătatea. Ceea ce riscăm să ni se întâmple bine este să trezim în noi o conștiință. Oricât am fi de vulnerabili la agresiune, există ceva în spiritul uman care nu poate să fie rupt sau distrus și care ține și depinde de natura relațiilor umane. Este vremea pentru noi toți să cultivăm acele relații umane care ne fac să ne aducem aminte de reperele noastre”.

Cum interacționăm cu copiii în această perioadă: despre accesul celor mici la televizor și ajutorul oferit refugiaților

“Este foarte ok ca cei mici să aibă acces la noi în timp ce experimentăm o varietate de emoții și felul în care ele se manifestă la noi, ca adulți. Acest lucru îi ajută pe copii să își dezvolte un sistem intern de a face față. Dacă ei ne văd pe noi panicați, același lucru îl vor face și ei și se vor simți copleșiti. E bine să ne vadă că ne este frică, dar nu copleșiti și că putem face niște lucruri”, ne-a explicat Dr. Paraipan.

Și în cazul copiilor, menținerea rutinelor biologice este esențială: ”un somn odihnitor, alimentație corespunzătoare, o hidratare corespunzătoare și grija față de binele nostru emoțional, astfel încât să nu ne dezumanizăm complet și să nu ne pierdem busola. Foarte importantă este și rutina noastră de zi cu zi: mers la muncă, citit, ascultat muzică, ieșit cu prietenii, plimbat, activitate fizică”, a adăugat psihiatrul.

Pentru părinții care se întreabă dacă este bine să lase televizorul pornit în fundal în preajma copiilor, Dr. Paraipan explică faptul că televizorul ar trebui să rămână închis. Este bine “să avem în zi momente de 10-15 minute în care avem surse sigure de informare. Ar fi bine să limităm accesul copiilor la această infodemie despre război. Expunerea constantă la știri face ca pericolul să fie aproape permanent, să ne dea senzația că lucrurile nu evoluează niciodată către bine”.

Există și cazuri de copii care nu pun întrebări și care nu par afectați de realitatea ultimelor săptămâni, în ciuda explicațiilor venite de la părinți. Dr. Cornelia Paraipan ne-a explicat că fiecare dintre noi trecem prin propriul proces de a digera informația și că acest lucru nu este greșit: “Nu e cazul să insistăm să îi oferim mai multe informații decât are el nevoie”.

În ceea ce privește implicarea copiilor în activitățile umanitare, psihiatrul a explicat că este minunat dacă putem face acest lucru: “Sunt contexte în care avem nevoie să trecem de reacția de frică și de panică. Când îi implicăm în activități umanitare le permitem să intre în contact cu frica, dar să și facă ceva în direcția aceasta, să nu simtă neputința, ci utilitatea în sprijinul comunității și faptul că nu sunt singuri”, a adăugat Dr. Paraipan.

Panica legată de posibilitatea unui război nuclear

“Deși se vorbește mult despre arme nucleare, discuția este în zona intens speculativă și trebuie să îi asigurăm pe oameni că ceasul nu s-a mișcat doar pentru că un președinte autoritarian a menționat cuvântul ăsta. Oamenii au imagine naivă despre cum se lansează o armă nucleară, cumva toți își imaginează un buton fatidic pe care poate să apese un dictator nebun. Este o mare distanță între o amenințare și o acțiune și trebuie spus că lanțul decizional între o amenințare și o acțiune trece prin mulți oameni, sensibil mai învățați decât politicienii și mai înzestrați mental cu consecințele folosirii unor astfel de arme, care ar fi, cu siguranță, neplăcute. În eventualitatea absolut sinistră și neplauzibilă în care Moscova ar lansa o rachetă nucleară, ar fi ultima lansată de Moscova și asta pentru că în mod unanim toate celelalte țări dezavuează folosirea armamentului nuclear. Totuși, Rusia în momentul de față nu are doar de invadat o țară, ci are de menținut ecosistemul ei”, a declarat Dr. Gabriel Diaconu.

Riscurile administrării de iod fără prescripție medicală

În cadrul dezbaterii RoMâine am avut-o invitată și pe Dr. Anca Hoisescu, medic endocrinolog la MedLife, cu care am discutat despre utilitatea iodului și riscurile administrării acestuia fără prescripție medicală.

“Singurul rol pe care l-ar avea suplimentarea de iod într-un dezastru natural ar fi acela de a scădea riscul de a face cancer tiroidian, care este oricum relativ mic. Important este să știm că noi folosim iodul și diferiți izotopi de iod în practică și pentru diagnostic și pentru tratament. Apropo de stocurile de iod care s-au terminat în farmacii, sunt surprinsă că farmaciile au acest medicament în stoc”, a afirmat Dr. Hoisescu.

În ceea ce privește administrarea de iod în cazul unui dezastru nuclear, Dr. Hoisescu a explicat că doza necesară pentru prevenție este extrem de mare și nu este folosită în practică.

“Când tiroida primește o cantitate mare de iod care este inutilă, complicațiile cel mai frecvent întâlnite sunt hipotiroidia sau hipertiroidia. Hipotiroidia pentru că o cantitate mare de iod poate inhiba funcția tirodiană, iar accesul de iod la alți pacienți care au tiroida vulnerabilă din cauza unei boli autoimune sau a anomaliilor structurale, precum prezența unor noduli, crește riscul de a face hipertiroidie. Acest lucru ar fi extrem de sever pentru vârstnici și cardiaci”, a avertizat medicul endocrinolog.

Dr. Anca Hoisescu a precizat și că “administrarea iodului este utilă abia în clipa în care avem o confirmare a creșterii nivelului de radiații și scopul pentru care îl folosim este de a satura tiroida cu un iod care să nu fie contaminat. Administrarea are loc doar după această confirmare”.

Frontierele naturale ale fricii

Am văzut cum multe persoane stau zilele acestea la coadă la pașapoarte, își fac planuri de rezervă, iar pe de altă parte sunt oameni care minimizează pericolul și cred că ceilalți exagerează. Întrebat dacă sunt reacții naturale la frică și cum ar putea fi ele gestionate, Dr. Gabriel Diaconu a explicat: “Acestea sunt doar două dintre frontierele naturale ale fricii, ele sunt mai multe. Evident că fuga și mimetismul normalității sunt unele dintre ele, mai sunt și furia sau negarea și le vedem și pe acestea. Poate nu le vedem atât pe știri cum le vedem pe cele despre achiziția unor bunuri de bază cum ar fi uleiul”.

“Psihologic vorbind, ar trebui să avem puțină candoare pentru acești oameni sau înțelegere suplimentare. Nu sunt răspunsuri de luat în râs. Fac parte din răspunsul traumatic, care în sine este unul anormal la o situație anormală. Mă refer la oamenii care s-au grăbit să își facă plinul la motorină sau să facă stocuri de ulei. Dacă batjocorim frica ne facem și nouă un deserviciu, pentru că la finalul zilei transmitem un mesaj păgubos – nu că oamenii ar trebui să capete curaj, ci că frica e rușinoasă”, a precizat psihiatrul, adăugând că paradigma superiorității nu folosește cuiva, ba dimpotrivă, paradigma egalității și a parteneriatului poate să facă o diferență.

Recomandări:

Dr. Cornelia Paraipan:

Să se conecteze cu oamenii dragi din jurul lor.
Să ofere și să se asigure că primesc măcar o îmbrățișare în fiecare zi. Cât mai lungă posibil. Contactul fizic ne ajută să ne reglăm emoțional. Să fie curioși în relație cu copiii lor.
Să fie prezenți în relația cu copiii lor.
Să îi lase pe copii să trăiască ce trăiesc în zilele acestea știind că ei, părinții lor, sunt acolo pentru ei, îi susțin și se vor asigura că sunt în siguranță.

Dr. Gabriel Diaconu:

Când vine vorba de măsurarea nivelului de anxietate, și o spun fără niciun fel de reținere, sunt utile aplicații de mentalizare care vor fi instalate pe telefon. Există diverse strategii psihologice, exerciții de relaxare ghidată, iar pentru deprinderea lor este nevoie să participi una, două, trei ședințe cu psiholog, să le faci asistat de un psiholog și apoi să le continui singur.
Este un element pe care l-am tot ratat și am să îl menționez acum. Evitați consumul de băuturi alcoolice pentru scăderea anxietății. Pe termen scurt scad anxietatea, dar pe termen mediu o cresc. Evitați folosirea de substanțe care sunt în mod obișnuit prescrise de medicul specialist luate de la rude, farmaciști și căutați să țineți aproape de un specialist în sănătate mintală pentru orice manifestare simptomatică. Chiar dacă presupune un consum de timp sau un consum de bani este sensibil mai înțelept decât să amânați sau să băgați sub preș.
În această perioadă probabil că sănătatea mintală devine un bun de lux.
Cu siguranță ce am vorbit noi aici nu poate să înlocuiască ceea ce facem noi ca specialiști în mod obișnuit, cel mult să ofere mici repere. În cele din urmă însă, cu toată candoarea pe care o pot avea, este puțin probabil că dacă vin vremuri mai grele să nu avem și situații mai grave.
Eu cred că sobrietatea și smerenia salvează mulți oameni de la acest iluzionism al speranței. Este bine să sperați, sperați din toate puterile, dar niciodată fără testarea realității. Da, sunt vremuri complicate, grele, le vom face față, dar nu neapărat cum își imaginează unii, le vom face față poate cu greu, dar la sfârșitul zilei asta dă un alt sens vieții și o nouă însemnătate zilelor. Drept urmare, prețuiți-le mai mult, nu pentru că pentru unii asta ar putea să însemne apocaliptic că sunt ultimele, dar pentru că viața nu este doar despre timpul trecut între două momente, este despre fiecare moment.
Haideți să ne și bucurăm de faptul că putem să avem conversația asta.

––––––

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.

#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife

Citește și:

Citește și: