Drumul unei piese rock de la compoziție la videoclip / INTERVIU cu trupele Taylor și Olympus Mons: „Lumea își imaginează compoziția diferit”

Cum se compune o piesă rock și care e drumul ei până la difuzarea pe radio sau pe tv? Nu există o rețetă unică, iar răspunsurile sunt de multe ori surprinzătoare. Hotnews.ro a încercat să afle cum funcționează industria din spatele scenei discutând cu două trupe de profil diferit, Taylor Band și Olympus Mons.

Taylor Band este o trupă nouă pe piață muzicală (2020), alcătuită însă din muzicieni aparținând mai multor generatii reprezentând o combinație interesantă în peisajul muzical românesc.

Liderul trupei, Codruț Croitoru (solist vocal și compozitot), a cântat de-a lungul timpului printre altele cu formații precum Compact B, Schimbul 3, Pasărea Rock (colaborează și în prezent), Florin Laghia (chitarist) a activat în trupe ca Accent, Sfera,, Marius Vintilă (toboșar) a cântat cu Valeriu Sterian, cu Mihai Pocorschi (Vh2), cu Krypton, cu Mike Godoroja , Victor Iovan (basist) a activat în Schimbul 3, iar surorile Alexia și Bianca Ștefan (backing vocals) au câștigat numeroase trofee la festivalurile de profil din țară.

În 2022 a fost lansat primul album discografic TAYLOR, un album-conceptual numit „Dincolo de măști”, un album în care personajul principal al albumului este ADEVĂRUL. Taylor este în curs de definitivare a celui de-al doilea album, ce va apărea anul acesta, al cărui mesaj este unul preponderent de dragoste, iar o parte din piesele acestui material viitor se află deja în playlistul de concert, primul extras pe single fiind deja prezentat publicului în cel mai recent videoclip, intitulat „Mereu amândoi”.

Codrut Croitoru, Taylor (arhiva personala)

Cum vă compuneți piesele ? Cum decurge procesul creativ la voi?

Codruț Croitoru, Tylor: În ceea ce privește formația Taylor, toate cântecele sunt compuse de mine. Nu există neapărat o rețeta anume, însă este clar că, odată cu experiența pe care am căpătat-o în materie de compoziție muzicală (indiferent că e vorba de cântece compuse de mine pentru Taylor, sau de cântece compuse de mine pentru alți artiști), am început să am anumite automatisme în procesul de creație, care mă ajută să ajung mai repede la rezultatul dorit, la rezultatul final.

Lumea își imaginează poate că nu poți compune decât atunci când ai la îndemână un instrument muzical, sau când ești în studioul de înregistrări, ori la sala de repetiție sau în alte locuri dedicate muzicii. În realitate însă, poți compune aflându-te oriunde.

Spre exemplu, nu de puține ori mi s-a întâmplat să îmi vină inspirația aflându-mă pe stradă, la metrou, în tramvai, în mașină, poate chiar și într-un restaurant sau te miri pe unde. În anii de studenție mi se întâmpla des să compun o piesă în gând, pe drumul dinspre Conservator spre casă. Începeam cu refrenul și până ajungeam acasă (slavă traficului din București:)) aveam timp să îmi construiesc în cap toată piesă.

Atunci nu erau telefoanele acestea performante pe care să te poți oricând înregistra, și trebuia fie să mă opresc din mers și să îmi notez rapid ideea muzicală pe portativul unui caiet de muzică, fie să o fredonez în gând până acasă, că să nu o uit.

În acea perioada dormeam cu caietul de muzică lângă pat, pentru situațiile destul de dese în care mă trezeam din somn visând un posibil refren al unui viitor cântec. Și acum toate acestea sunt valabile, doar că acum este mai simplu, fiindcă nu mai e nevoie să am caietul de muzică lângă mine, este suficient telefonul pe care să îmi pot înregistra ideea.

Apoi urmează etapă de studio, în care încep să înregistrez cântecul, și să gândesc aranjamentul muzical/ orchestrația, să aleg îmbrăcămintea cântecului, mai pe înțelesul tuturor. Le prezint apoi colegilor din formația Taylor unele dintre aceste cântece, cele de care sunt mulțumit și în care am încredere și urmează apoi faza repetițiilor pentru a le putea prezenta publicului.

Cristi Lincu (chitară), Olympus Mons: În mod normal toate piesele pornesc de la o idee fundamentală. Fie că este vorba de o formulă armonică, ritmică, un subiect anume sau de versuri. Dezvoltăm împreună în jurul acelei idei și de obicei, luând în considerare de unde pleacă ideea principala, ceilalți membri ai trupei încearcă să se alinieze acelei idei în așa fel încât produsul brut să fie pe placul tuturor. Apoi lucrăm la lucrurile de finețe, de la efecte folosite până la interpretare, structura și chiar integrarea piesei într-un live.

Mai este și varianta în care unul dintre noi vine cu o idee de piesă completă, adică arta compoziției nu se rezumă doar la instrumentul său de baza ci sunt produse și idei pentru celelalte instrumente. Iar procesul de finisare este similar. În mod cert însă nu putem estima durata procesului de compoziție. Este și o vorba în domeniul asta: “nicio piesă nu este gata niciodată”. În sensul că mereu vor veni idei care ar putea să îmbogățească, sau nu, acea compoziție. Secretul este să găsim un echilibru în tot”

Simți imediat că o linie melodică va prinde mai tare sau mai mult la public?

Codruț Croitoru, Taylor: Este o întrebare foarte bună, iar răspunsul meu este : Uneori da, alteori nu neapărat. Este binecunoscut în istoria muzicii faptul că noi, compozitorii, nu știm neapărat să apreciem corect care dintre cântecele noastre vor avea o mai mare priză la public.

De obicei ne înșelăm și avem surprize în acest sens. De multe ori suntem subiectivi, de multe ori există capcana de a crede că un cântec care este mai complex din punct de vedere melodic și armonic este neapărat și mai bun, mai valoros.

Se poate cădea în această capcană de a compune muzică demonstrativă, cum îi spun eu, adică de a compune pentru a arată câtă teorie muzicală știi, cât de deștept ești, și de fapt dacă exagerezi în această direcție, e foarte posibil să demonstrezi contrariul.

Asta e valabil și în cazul interpretării muzicale, unde sunt dese situațiile în care atât soliștii cât și instrumentiștii cânta mult mai mult decât trebuie, multe note pe secundă la chitară, triluri de privighetori la soliști etc, totul parcă pentru a demonstra și a arată fiecare cât de tare este.

Ori asta e o capcană foarte periculoasă, atât în cazul interpreților cât și în cazul compozitorilor.

Publicul, indiferent de genul muzical abordat, dorește să audă ceva care să îi transmită o stare, ceva care să îl miște, ceva în care să se regăsească sau către care să aspire.

Victor Frunză (solist), Olympus Mons: Nișa în care activăm ne permite să fim destul de intuitivi cu privire la acest lucru. Suntem devoratori de muzică, unii dintre noi am lucrat sau lucrăm în industria muzicală, media sau marketing și putem să ne dăm seama, într-o oarecare proporție, de facilitatea unei piese de a se face plăcută. Însă, cel mai important factor, din nou, este să găsim un balans între ceea ce se consumă la nivel de mase pe nișa noastră și în mod evident preferințele noastre personale. Olympus Mons este în primul rând o trupa menită să placă dar să se și placă pe ea însăși. În mod cert nu am alege să facem ceva doar în baza ideii că „asta prinde”. Preferăm să fim solidari publicului nostru și nouă înșine.”

Foto: George Mielus Editing: Theodora Ghenea

Cum ajungi la videoclip ? Care e industria din spate?

Codruț Croitoru, Taylor: Într-o industrie muzicală bine dezvoltatăși cu toate mecanismele bine puse la punct există o întreagăechipaîn spatele unui produs muzical, fie că acest produs înseamnă o formațiesau un artist solo. Sponsori, case de discuri, case de producție, impresari pe diverse zone, manageri, tour manageri, booking manageri, regizori de videoclipuri, ingineri de sunet pentru concerte, ingineri de sunet pentru studio, o grămadă de tehnicieni de scenă, regizori de videoclipuri, regizor de lyric-videouri, PR șiașamai departe.

ÎnRomânia, dinpăcate, cu mici excepții, artiștii nu beneficiază de așa ceva, și de cele mai multe ori trebuie ei săse ocupe cam de toate aceste aspecte, ceea ce nu numai că este foarte greu șiîțiia din energia și din timpul pe careal trebui săîl dedici lucrului la care te pricepi cel mai bine, adică artei însine, dar este și aproape imposibil săreușești la nivelul la care aifireușitdacă ai fi avut oameni specializați, fiecare pe domeniul lui, în spate. Referitor strict la videoclipuri, la Taylor o parte din videoclipuri le-am făcut chiar eu, după cum m-am priceput citindși documentandu-măîncoloșiîncoace.

Adunațiînsă toate cele enumerate aici șigândiți-vacât de complicat este pentru cei mai mulți, cei ce trebuie săinvesteascăîn toate acestea , mai alesîn contextul în care nicidecum baniicâștigațiîn concerte, pe bilete, înlocațiiîn care in general încapmaxim 100 de persoane, nu ar puteasă acopere aceste cheltuieli, darămitesă se șicâștige ceva, câtă vreme deshiderea pentru promovarea pe radio și televiziuni a unui brand nou este una extrem de redusă.

Eugenia Antonia (clape): În Olympus Mons suntem destul de norocoși la acest capitol. Prin prisma ocupațiilor noatsre avem o multitudine de prieteni care ne apreciază arta și care la rândul lor sunt și ei artiști. Astfel, ne creăm propriile videoclipuri, propriul branding, design cu ajutorul câtorva oameni care ne sunt alături mereu.

Theodora Ghenea a creat absolut tot ceea ce înseamnă “vizual” pentru Olympus Mons și când vine vorba de realizarea unui videoclip apelăm mereu cu inredere la George Mielus. Amândoi au experiență de ani buni în domeniile în care activează și până acum fiecare videoclip Olympus Mons a fost foarte apreciat. În frunte cu videoclipul piesei Darknes Takes Over, care face parte din primul nostru album, intitulat Healer. De fiecare dată încercăm și reușim să plătim aceste servicii. Banii vin fie din vânzările de merch fie din propriile buzunare”

Cât de greu este să ajungi cu o piesă din stilul vostru muzical pe posturile importante de radio și pe canalele tv? Alternativa social media (youtube, facebook etc) e suficientă?

Alex Toderasc (chitară bas), Olympus Mons: Nu considerăm sub nicio formă o prioritate să fim difuzați pe posturile importante de radio din România. Sau mai bine zis pe posturile considerate importante de media din România. Nișa în care activăm este de departe de ajuns pentru ceea ce facem. Cu excepția unor posturi orientate spre rock în general, nu am fi dispuși să ne asociem cu așa ceva.

Comunitatea metal din România este minunată și în continuă creștere. Sunt persoane care pun multă pasiune în organizarea de concerte live, promovează trupe tinere și nișate, la fel ca noi, și oferă destul spațiu pentru artiștii de acest gen.

Iar această comunitate este în continuă creștere. Festivaluri precum Metal Gates Festival, Posada Rock, Rockstadt, Artmania, Dark City Nights și multe altele, oferă foarte multe oportunități de promovare.

Totodată, cunoscând doar această comunitate, pot spune că există destulă solidaritate între trupe și destul de mult cross-promo între trupe în așa fel încât să ne facem cu toții auziți. Spre exemplu, cei de la Trooper ne-au fost mereu alături și ne-au dat ocazia să cântăm pe aceeași scenă cu ei de multe ori. Un alt exemplu ar fi înfrățirea dintre Olympus Mons și Machiavellian God, o trupa superbă din scena metal din România. Pe scurt, ne ajutăm mult unii pe alții, ceea ce face până la urmă să livrăm un produs bine pus la punct publicului.