Eminescu, profesor de statistică la Şcoala Comercială din laşi / Leafa pe care o lua poetul

În a doua jumătate a anului 1884, după ce boala îl obligase să renunțe la activitatea de gazetar, Mihai Eminescu pleacă de la București și ajunge la Iași. Acolo, după ce i se refuză acordarea catedrei de istorie universală la „școala comercială”, în septembrie 1884, lui Eminescu i se acordă un post de profesor suplinitor catedra de geografie și statistică, „cu un program foarte încărcat”.

Cariera de profesor de statistică a fost mai scurtă decât se aștepta oricine, chiar și el.

În scurt timp, Mihai Eminescu a suferit un accident teribil: fractură de maleolă. Avea să fie ieșirea din viața publică a lui Eminescu, care nu a mai revenit la catedră, în ciuda faptului că reușea, lună de lună, să se deplaseze pentru a-și încasa leafa, așa cum reiese din statele de plată ale vremii.

Însă, până să ajungă să predea statistica, Eminescu a avut un an destul de greu. După ce s-a mutat la Iași, chiar în toamna lui 1884, i se oferise postul de subbibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, la data de 24 septembrie, după plecarea lui A. Philippide. În urmă cu un deceniu, în 1874, Eminescu fusese directorul aceleiași instituții. De altfel, cele două meserii, cea de subbibliotecar și de profesor, le va desfășura în paralel.

În anul școlar 1874-1875, poetul a predat doar un semestru, al doilea, la ”Institutul Academic”, un liceu nou, de unde a plecat în luna mai, după o demonstrație a elevilor împotriva sa. A fost profesor de limba germană în semestrul al doilea al anului şcolar 1874—75, în locul lui Samson Bodnărescu, numit director al Liceului Başotă. În una din zilele lunii Mai 1875, câţiva elevi ai „Institutului Academic”, au propus să facă o demonstraţie în contra lui Eminescu, simţindu‐se nedreptăţiţi de notele ce i le pusese la germană Eminescu.

A doua zi, la ora de germană, conform înţelegerii avute, cei 37 elevi din clasă (secţia I superioară), s’au retras cu toţii în sala de gimnastică, unde s’au închis pe dinăuntru, aşa că la intrarea sa în clasă, Eminescu o găsi goală. Nedumerit şi surprins, se duse în cancelarie unde comunică cazul şefului pedagogilor Hurzui.

Când a sunat ora 9, elevii au părăsit sala de gimnastică şi au reintrat în clasă. Aici îşi făcu intrarea directorul Melik, care întrebă de ce elevii nu au întrat în clasă la ora de l. germana. Elevii răspunseră că Eminescu se poartă cam brusc cu ei, punându‐le în acelaşi timp şi note mai mici decât li se cuvenea.

La data de 18 septembrie 1884, Mihai Eminescu înregistrează, la Registratura Ministerului Agriculturei, Comerciului, Industriei și Domeniilor, cererea prin care solicită ministrului să i se încredinţeze suplinirea postului de profesor la catedra de Istorie Universală de la Şcoala Comercială din laşi, până la ocuparea ei prin concurs.

• ”Domnule Ministru, Aflând că catedra de istoria universală de la școala de comerț din Iași este vacantă, vin prin aceasta a Vă ruga să binevoiți a‐mi încredința suplinirea acestui post până la concurs. Primiți, Vă rog, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. M. Eminescu”(18 septembrie 1884)

Pe cerere, la data de 12 octombrie, există o Notă prin care se precizează să se treacă la dosar, deoarece, în urma concursului, la catedra solicitată de Eminescu a fost numit profesor, iar poetului i s-a acordat suplinirea catedrei de Geografie și Statistică de la aceeaşi şcoală.

Jurământul profesorului depus de Mihai Eminescu a fost în conformitate cu legea țării pentru numirea profesorilor la gimnazii, licee și școli profesionale aflată în vigoare din 17 martie 1879 și a fost, așa cum putem deduce din documentele vremii, depus cel târziu la data de 15 octombrie.

• ”Juru în numele lui Dumnezeu și declar pe onore și consciința mea. Credinției Majestăției Sale Carol I Regele României și Constituțiunei țerei mele. De a împlini cu sânțenie datoriele ce‐mi impune funcțiunea mea De a aplica legile și de a mă conforma legelor întru tote și pentru toți. Fara ura, fara pasiune, fara favore, fara considerațiunea de persona, fara nici un interesu directu sau indirectu. Așia să mi ajute Dumnezeu. Mihai Eminescu”

Salariul lunar al lui Mihai Eminescu ca profesor de statistică

Statul de prezenţă şi achitarea personalului Şcolii Comerciale din laşi pe luna noiembrie a anului 1884 îl cuprinde, la poziţia a patra, pe Mihai Eminescu, iar la rubrica ”Funcțiunea și numirea postului” scria ”geografie”. Din acest stat de plată aflăm că Eminescu primea, pe luna aceea, un salariu de 252 de lei, din care i se opreau 25,2 lei pentru fondul casei pensiilor. Din suma rămasă, 226,8 lei, i se mai rețineau 11,34 lei, sub titlul de taxă 5%, iar leafa primită de poet a fost de 215,46 lei.

„Eminescu cunoștea bine Statistica, o studiase la Viena și la Berlin. Frecventa și urmărea marii economiști ai vremii sale”, explică Decanul Facultății de Litere, Nae Georgescu. În 1884 Eminescu vine de la Viena cu intenția de a-și relua activitatea la ziarul Timpul (de unde plecase) Ajunge în București pe 17 martie și exact în acea zi ziarul Timpul se desființează.

Pleacă la Iași și își ia o slujbă la Biblioteca Universitară din Iași și în același timp își mai caută un al doilea serviciu. La Vibliotecă lua 250 de lei lunar iar la al doilea job, de profesor de Statistică primea tot 250 de lei. În total, 500 de lei, adică salariu pe care îl avusese la Timpul, explică Georgescu.

Citește aici lucrarea in varianta integrala

Lucrarea a fost publicată vineri, 20 oct., cu ocazia Zilei Europene a Statisticii, avându-i ca autori pe președintele INS Tudorel Andrei, Cristi Selaru și Vladimir Alexandrescu.