Epopeea Secției speciale. Parchetul General: Proiectul privind desfiinţarea este deficitar / SIIJ: Înfiinţarea Secţiei nu afectează lupta împotriva corupției UPDATE

Parchetul General susține că ultimul proiect de lege privind desființarea controversatei Secții de Investigare a Infracțiunilor în Justiție „este deficitară şi nu întruneşte normele de tehnică legislativă cerute de lege”, fiind identică cu cea respinsă la sfârșitul anului trecut de Senat. Și SIIJ a transmis punctul de vedere asupra proiectului, susținând că „înfiinţarea Secţiei nu afectează lupta împotriva corupției şi nu este un motiv de îngrijorare, cum, în mod neîntemeiat, susţin iniţiatorii proiectului”.

Parchetul General a făcut public vineri punctul de vedere cu propunerile şi observaţiile la proiectul de lege pentru desfiinţarea SIIJ, publicând și opinia Secției speciale asupra proiectului. Este vorba despre proiectul privind desființarea Secției speciale depus la Camera Deputaților la începutul lunii mai și semnat de 40 de deputaţi şi senatori de la USR, dar şi de deputatul neafiliat Ana Birchall, fost ministru al Justiţiei. USR motiva că a depus acest nou proiect de lege pentru desființarea Secției speciale, în condițiile în care proiectul anterior depus a fost respins în Parlament de majoritatea controlată de PSD, iar „Guvernul PNL nu pare să se grăbească în demersul de desființare a acestei structuri create la comanda lui Liviu Dragnea pentru a-i intimida și șantaja pe procurori și judecători”.

Parchetul General arată că proiectul este identic („mot-a-mot”) cu propunerea legislativă pentru desfiinţarea SIIJ respinsă de Senat, în calitate de cameră decizională, în şedinţa din 11 decembrie 2019.

Parchetul susține că proiectul „nu întruneşte normele de tehnică legislativă cerute de lege, fiind deficitar atât sub aspectul conţinutului, cât şi al fundamentării soluţiei legislative propuse” și „se desprinde necesitatea modificării şi completării unor prevederi ale proiectului, întrucât există arii nereglementate, cum ar fi resursele umane şi cele materiale, sau care lasă loc de ambiguităţi interpretative”.

De asemenea, Parchetul General susține că proiectul este deficitar şi sub aspectul dispoziţiilor tranzitorii, impunându-se, în special, reglementarea unor ipoteze menite, pe de o parte, să asigure trecerea în mod procedural a dosarelor la unităţile de parchet care îşi vor redobândi competenţa, iar, pe de altă parte, să evite apariţia unor probleme similare celor întâmpinate cu ocazia înfiinţării secţiei.

Cu privire la situaţia cauzelor în curs de soluţionare, sursa menţionată susţine că învestirea unui parchet cu soluţionarea unei cauze nu este, nu poate fi o măsură administrativă epuizată în operaţiunea materială de predare/preluare fizică a unui dosar, ci trebuie să constea într-o măsură procedurală.

„Au existat în trecut dispoziţii legale care prevedeau trecerea administrativă a cauzelor de la parchete sau instanţe desfiinţate la cele devenite competente (cea mai recentă reglementare în acest sens, aceea cuprinsă în art. 21 din Legea nr. 255/2013 de punerea în aplicare a N Cpp). Soluţia legislativă propusă, discutabilă de altfel, nu a creat probleme în transpunerea ei în practică întrucât legea prevedea în mod expres care sunt parchetul, respectiv instanţa competente (un singur parchet, respectiv o singură instanţă). În cazul SIIJ însă, stabilirea parchetului competent are în vedere mai multe criterii legale, noua competenţă putând varia atât după materie, cât şi după calitatea persoanei, precum şi după teritoriu. Decizia trebuie luată în fiecare caz în parte, acestea fiind motivele pentru care ea trebuie să fie rezultatul unei dispoziţii a magistratului, dispoziţie cu caracter procesual, de aplicare a normelor în materie de competenţă. În situaţia noastră, singura soluţie legală care se întrevede, din punctul nostru de vedere, este emiterea unei ordonanţe de declinare a competenţei”, se mai arată în document.

• Consultă aici documentul integral cu observațiile Parchetului General privind desființarea SIIJ

SIIJ: Înfiinţarea Secţiei nu afectează lupta împotriva corupției şi nu este un motiv de îngrijorare

Și SIIJ a transmis punctul de vedere asupra proiectului, susținând că „înfiinţarea Secţiei nu afectează lupta împotriva corupției şi nu este un motiv de îngrijorare, cum, în mod neîntemeiat, susţin iniţiatorii proiectului”:

• 1. „Apreciem că înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie nu afectează lupta împotriva corupției şi nu este un motiv de îngrijorare, cum, în mod neîntemeiat, susţin iniţiatorii proiectului.
• 2. Încă o dată, subliniem faptul că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a fost înfiinţată prin Lege adoptată de Parlament, spre deosebire de Serviciul de Combatere a Infracţiunilor din Justiţie din cadrul D.N.A., înfiinţat printr-un ordin al Procurorului-şef (act infralegal).
• 3. De asemenea, precizăm că, de la înființarea secției, nu au existat imixtiuni a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție în activitatea Direcției Naționale Anticorupție şi nu au fost utilizate instrumente suplimentare de intimidare a magistraților din cadrul structurii anterior amintite, aşa cum, în mod neîntemeiat, susţin iniţiatorii proiectului.
• 4. Este adevărat că în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție se desfăşoară activităţi de urmărire penală cu privire la foşti procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar cercetările au fost demarate ca urmare a plângerilor formulate de victime ale abuzurilor săvârșite de către aceştia, când activau în cadrul structurii anterior menţionate.
• 5. Surprinzător este faptul că iniţiatorii proiectului nu fac niciun fel de referire cu privire la numărul mare de magistraţi trimişi în judecată şi achitaţi de instanţele de judecată, unii dintre aceştia fiind arestaţi în cauzele în care au fost cercetaţi.
• 6. De asemenea, tot la fel de surprinzător este faptul că iniţiatorii proiectului nu fac referire la magistraţi înlăturaţi din funcţii importante, în cadrul Ministerului Public, urmare a constituirii de dosare penale la D.N.A., în care, ulterior, s-au dispus soluţii de clasare”.

• Consultă aici documentul integral cu observațiile Secției de Investigare a Infracțiunilor în Justiție

Observațiile au fost transmise pentru ultimul proiect de lege depus de USR pentru desființarea SIIJ, ci nu pentru proiectul de lege inițiat de MInisterul Justiției, așa cum apărea în varianta inițiala a textului.

Epopeea Secției speciale

Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a fost înființată în cadrul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție și a devenit operațională în 23 octombrie 2017. Are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Secția a fost condusă de Gheorghe Stan, fostul șef al Inspecției Judiciare, singura instituție abilitată să îi ancheteze disciplinar pe magistrați și care în mandatul lui Tudorel Toader a declanșat mai multe acțiuni disciplinare împotriva fostei șefe a DNA Laura Codruța Kovesi. Între timp, Gheorghe Stan a fost numit judecător la CCR, la propunerea PSD.

Procuror șef adjunct al secției a fost Adina Florea, propusă de trei ori de Tudorel Toader pentru șefia DNA și respinsă de președintele Klaus Iohannis.

Adina Florea a câștigat concursul la CSM pentru funcția de procuror-șef al secției, însă candidatura ei nu a fost validată, în condițiile în care mai mulți magistrați au boicotat ședințele CSM.

Lia Savonea, fostul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, a avut 7 tentative eșuate de numire a Adinei Florea la șefia secției speciale. Adina Florea s-a retras în 5 decembrie 2019 din procedura de numire la șefia Secției Speciale, după cele 7 încercări eșuate ale fostei șefe a CSM Lia Savonea de a o numi în funcția de procuror-șef al acestei secții.

Secția specială a fost criticată puternic de către organismele europene. Comisia Europeană arăta în ultimul raport MCV că funcționarea Secției speciale a confirmat temerile exprimate atât în România, cât și pe plan extern că ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică.