Fost viceguvernator BNR: E cazul să nu mai căutăm în alte locuri responsabili pentru nerealizări și dezechilibre. România este captivă unor instituții extractoare care absorb de la mulți pentru puținii elitei alese

​Decalajele regionale existente de la infrastructură și până la capital, nivel de trai, sunt rezultatul unor politici egoiste aplicate împotriva interesului cetățenesc, a susținut recent, într-un discurs, Eugen Dijmărescu, fost viceguvernator BNR și actual vicepreședinte al Asociaţiei pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES).

Foarte pe scurt:

• Societatea are obligația să nu lase conștiințele adormite
• Candidații la alegeri trebuie să citească „De ce eșuează națiunile”, de Daron Acemoglu și James Robinson
• România este captivă unor instituții extractoare care absorb de la mulți pentru puținii elitei alese, atât pe plan politic, cât și în economie
• Instituțiile controlate prin putere extractoare favorizează grupul elitei politice alese afișând dezinteres față de întreaga populație pe care o guvernează
• Rezistența la schimbare se plătește cu pierderea de competitivitate pe termen lung a economiei
• Resursele alocate pentru investiții destinate dezvoltării printr-un program de interes pentru toți consumatorii și producătorii din România, absolut toți, au fost rechiziționate de stat pentru acoperirea cheltuielilor de consum subordonate scopurilor populist electorale
• Nu putem aspira la o paritate cu ceilalți membri ai UE fără a asigura mai întâi egalitatea între proprii cetățeni
• Societatea respinge atiudinile extractive ale puterii centrale și este timpul ca pornirile discreționare să fie abandonate
• După trei decenii de la de la înlăturarea totalitarismului mi se pare că o proporție încă semnificativă din populația României este stăpânită de sentimente adversare unei concilieri naționale și care ne împiedică să prefigurăm un viitor comun
• Cred cu sinceritate că nu vom putea să schimbăm raportul între datele economice dacă nu schimbăm raporturile între înțelegerea răspunderii politicului față de societate.

„Acum când Europa vorbește despre cadrul multianual și bugetul pentru perioada 2021-2027 nu am cunoștință de o preocupare similară la nivel național care să fie premisa unei acordări a priorităților locale cu cele europene. Mi se pare impropriu ca o asemenea atitudine să provină din neștiință. Cred că mai degrabă provine din dezinteres politic față de fondurile europene care ar trebui să fie parte a sprijinirii realizării de proiecte care să apropie România mai mult de Europa. Cele de mai sus mă îndeamnă să cred că la fiecare ciclu electoral este nevoie ca toți subiecții respectivi electori, votanții, populația cu drept de vot, dar și candidații, deci cei care vor să fie aleși, cei care îi vor alege să citească volumul lui Daron Acemoglu și James Robinson, Why nations fail (De ce eșuează națiunile n.r.), care explorează situații din punct de vedere al amalgamului politic și economic similare cu ce se întâmplă în perimetrul hotarelor României”, a spus Dijmărescu.

El este de părere că ar trebui ca toți să știe ce să ceară celor pe care îi votează.

„Și cei care sunt votați să știe foarte bine ce trebuie să facă pentru a nu-i dezamăgi pe cei care le acordă acea încredere. La trei decenii de la punerea temeliei economiei de piață și după un deceniu în Europa este cazul să nu mai căutăm în alte locuri responsabili pentru nerealizări și dezechilibre și să privim cu sinceritate spre noi înșine. România este captivă unor instituții extractoare care absorb de la mulți pentru puținii elitei alese, atât pe plan politic, cât și în economie”, a precizat vicepreședintele ASPEN.

Potrivit acestuia, niciun salt statistic nu se poate face fără înlocuirea lor cu instituții inclusive care să aibă drept caracteristici deschiderea care să țină seama de opiniile și implicarea tuturor, până la cel din urmă, și în același timp distributivitate, respectiv roadele, obligațiile și beneficiile să fie împărțite cu toți, până la ultimul.

• Acestea sunt condițiile care împing națiunile către progres.

• Autoritățile executive exclud din procesul din procesul deciziilor și al elaborării actelor normative pe cei care nu sunt membri sau fideli a-i elitei politice conducătoare.

• Instituțiile controlate prin putere extractoare favorizează grupul elitei politice alese afișând dezinteres față de întreaga populație pe care o guvernează. Nu doar în simpatia pentru acea elită, ci și de teama unei distrugeri creatoare a sistemului extractiv, o distrugere din interior.

• O schimbare a metodei de alocare a avantajelor va conduce și la schimbarea viitoare a guvernanților. Instituțiile extractoare pot conduce la creștere economică, dar fără ca aceasta să fie caracterizată nici de sustenabilitate și nici de constanță, ceea ce pe termen lung conduce la eșecuri.

„Inovația tehnologică este capabilă să rețină un proces de creștere pe termen lung și în beneficiul întregii societăți care să o așeze la un nivel de competitivitate națională mai ridicat și generând o productivitate superioară să permită autogenerarea de venituri individuale în creștere. Altfel spus, un regim politic extractor ar stimula dezvoltarea tehnologică, dar în clustere pentru ca aceasta să aibă un nivel limitat asupra potențialului de distrugere creatoare dacă s-ar extinde la întreaga societate și întreaga economie”, a mai arătat fostul viceguvernator BNR.

Noțiunea de instituție extractoare, spune el, nu este străină nici de îmbogățiții pe seama contractelor cu statul și nici de întindere a corupției.

„Diferențele din modul în care cei trei factori își pun amprenta pe natura instituțională a felului în care puterea înțelege să slujească societatea sunt interactive. În această privință nu poate exista o negociere nici cu prosperitatea comună și nici cu perpetuarea decalajelor. Inovația tehnologică și rețelele globale care îi favorizează răspândirea nu pot fi nici oprite, nici întoarse din drum, dar pot fi încetinite. Cei care recurg la aceasta trebuie să știe că rezistența la schimbare se plătește cu pierderea de competitivitate pe termen lung a economiei”,a mai arătat acesta.

• În scurta mea experiență de membru în CA a unei regii de interes național am observat cum resursele alocate pentru investiții destinate dezvoltării printr-un program de interes pentru toți consumatorii și producătorii din România, absolut toți, dar și pentru Europa, au fost rechiziționate de stat pentru acoperirea cheltuielilor de consum subordonate scopurilor populist electorale, o realitate prezentă.

• Dacă voința majorității este încă aceea de a asigura economiei românești un loc respectat în Europa, într-o Europă a productivității și inovației, la acel loc nu putem ajunge fără explorarea ideilor de schimbare radicală, inovatoare, a sitemului de guvernanță care să asigure funcționarea instituțiilor pe baze incluzive și distributive cu accentul pus pe democrație participativă în cât mai mare proporție.

„Nu putem aspira la o paritate cu ceilalți membri ai UE fără a asigura mai întâi egalitatea între proprii cetățeni, indiferent de etnie regiune sau simpatii politice. După trei decenii de la de la înlăturarea totalitarismului mi se pare că o proporție încă semnificativă din populația României este stăpânită de sentimente adversare unei concilieri naționale și care ne împiedică să prefigurăm un viitor comun. Cu atât mai puțin împreună cu partenerii noștri firești din Europa”, a mai arătat Eugen Dijmărescu.

• Faptul că regiuni din Transilvania și mai timid din Moldova au luat inițiativa angrenării lor directe în programele Europei constituie dovada faptului că societatea respinge atiudinile extractive ale puterii centrale și că este timpul ca pornirile discreționare să fie abandonate.

„În paralel cu valul de iliberalism, de populism și naționalism care suflă peste Europa de Est concomitent cu creșterea simpatiei pentru extrema dreaptă și aspirația pentru liderii autocrați în Europa se deschide totuși un profund șantier de reformă a statului. Începutul acestui proces este deja vizibil în Franța, unde manifestațiile vestelor galbene fac apel tocmai la nevoia reformei clasei și instituțiilor politice și solicită instituirea dreptului de control asupra asupra respectării promisiunilor electorale ale politicienilor la un termen intermediar, față de durata existentă a mandatului.

Politica rămâne sistematic în urma tehnologiei”, a precizat el.

Potrivit acestuia, societatea are obligația să nu lase conștiințele adormite.

• Eu am fost în luna decembrie martor ocular al unei sâmbete a vestelor galbene. Am auzit cum s-au exprimat oamenii. Am văzut și atitudinile politicienilor. Țara unde s-a născut declarația drepturilor și libertăților cetățenești consideră acum că între societate și stat trebuie să se nască un nou contract social. Dialogul de trei luni care începe astăzi în Franța între populație și autorități se duce într-acolo, către nevoia ca democrația participativă și instituțiile incluzive să fie întărite. Sunt convins că temele de dezbatere astăzi în Franța vor fi parte și a altor dezbateri electorale în Europa. Va fi și România parte a unui astfel de proces?

Executivul, conform rolului de exercitare a conducerii generale a administrației publice, articolul 102 din Constituție, are datoria să realizeze un compromis între înțelegerea puterii ca forță și obligația de a aduce la îndeplinire obiectivele validate de alegători prin politici care să se întemeieze pe solidaritate și elasticitate ridicată la ajustarea lor cu dinamica proceselor tehnologice. Cred cu sinceritate că nu vom putea să schimbăm raportul între datele economice dacă nu schimbăm raporturile între înțelegerea răspunderii politicului față de societate.