FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a propus o noua sigla pentru PDL: berea portugheza Super Bock

Hitos, cantand hituri „cool, chiar misto”; dezvaluind cum s-a incurcat la Cluj in timpul unui cantec, din cauza unor vrajitoare; precaut, avand acum la el o batistuta violet pentru ca situatia sa nu se mai repete; povestind cum a vazut la Congresul PSD-ului o „echipa de reprezentante ale gandirii absconse romanesti”, dar care „nu erau cu flacara„: „Au facut o greseala gramaticala. Ele se rugau sa nu iasa pontu’… Probabil ca au zis: „Dom’le, daca e barbat, n-are cum sa il cheme Ponta”!”; invatandu-si publicul sa injure „demential, scurt”; nostalgic „dupa tineretea mea, dupa crenvurstii de-i mancam la defilare”; povestind cum la Suceava autoritatile au vrut sa faca doua statui de gheata: una cu Elena Udrea „si una cu un individ din zona de pe acolo: Stefan cel Mare” – asa s-a prezentat Tudor Gheorghe la Sala Palatului din Capitala, cu ocazia ultimului concert din seria Anotimpurile Mele Iarna-Primavara.

Pe 6 martie, la Sala Palatului, cu ocazia ultimului concert facut cu cele doua anotimpuri, iarna si primavara, Tudor Gheorghe a sfidat din nou legile fizicii, vremea si politica. A inceput prin a canta despre cum „ninge brusc, in trei dimensiuni” (Sufletele fostilor zidari), a fortat trecerea la un nou anotimp, cu Primavara mea („Va rog sa-mi dati voie sa ma rog ca de maine sa vina primavara. Eu deja o simt”) si si-a educat publicul, ca intotdeauna, cu umor.

„Hitos”, cum il caracteriza „un reprezentant al tinerei generatii” („ai scos un hit cool, chiar misto”), maestrul a prezentat Dorul calator, prilej de a evoca intamplari din strainatate. „In Canada, la Ottawa, m-am enervat ingrozitor, ca la 10:30 nu mai aveam unde sa ma duc sa mananc, era totul inchis. I-am intrebat pe romanii mei: „Bai, noi l-am omorat pe Ceausescu, printre altele, si ca ne-a inchis carciumile la 10. Voi, aici in Canada, nici o miscare?” Am primit un raspuns apocaliptic dat de un roman: „Dom’le, noi aicea muncim!” „Aha! Acasa… n-aveti obiceiul”.”

A urmat un exercitiu de manipulare: „Va manipulez absolut admirabil: trei poeme, legate unul de altul, in care sa incerc sa va spun ca e frumoasa iarna. Civilizatia asta ne-a facut sa uram un anotimp frumos. Dar cand ninge – in Bucuresti in special – ai fi nebun sa-ti placa. La doua, degete, trei – sa zicem – e nenorocire”.”Va admir rabdarea. Ati ajuns la un sictir absolut remarcabil, o liniste interioara. Nu va mai pasa de nimic”.

„Pana acuma ii vedeam – in autobuze imi place sa ma uit la oameni – ii vedeam tristi, nu mai zambeste nimeni. Inainte de ’89 ma uitam tot asa: femeile fugeau dupa autobuz si cand il pierdeau, se tineau asa intr-un fel de fusta si radeau. Imi placea enorm ca femeile radeau. Nu mai rad acuma. Femeile in Romania nu mai rad! Curand insa o sa ajungeti la acea liniste interioara. Adica asta e! Nu erau nebuni Alecsandri, nici Vasile Voiculescu, nici Adrian Maniu, care au scris cele trei poezii, spunandu-ne ca e frumoasa iarna.” (Alba iarna dunareana, Iarna, Senin de iarna)

Sprijinit de public, a recitat Dupa melci, de Ion Barbu, „Aceasta poezie mi-a fost interzisa. Asta merita sa stiti. In 1969, cand am facut primul spectacol – Menestrel la curtile dorului – si am venit cu el la Bucuresti, am luat atunci marele premiu al festivalului de teatru pentru cel mai bun recital. Mi s-a spus: daca vrei sa iei premiu, nu spune Dupa melci. Dar de ce? O spuneam in asa fel, incat nu convenea deloc oamenilor aceia. Si eu am zis: „Ba, mai bine iau premiu! :)” Si dupa ce am terminat, am luat premiul, am reluat spectacolul, premiat… si am rebagat Dupa melci in spectacol. Pana a venit un domn – un tovaras, domn nu pot sa-i zic – de la Securitate si a zis: „Asta nu ai spus-o la Bucuresti!” „Am zis sa fie mai scurt programul. Si de-aia am scos-o”. „Cine a scris-o pe asta?” „Unu’… Ion Barbu!” „Ihi!” Habar n-avea cine e Ion Barbu. Atat sa-i fi spus: „fost legionar”… Ma dadeam dracului 🙂 Sau simpatizant era…”

Au urmat celebrele Rapsodii de primavara ale lui Goerge Toparceanu („nu putem intra in plina primavara daca nu le cantam”) si Valtul Rozelor, nu inainte de a face cateva dezvaluiri amuzante. „M-am incurcat la Valsul Rozelor, la Cluj. O stiu de o suta de ani, dar uite ca am scos din ecuatie faptul ca avusese loc, cu cateva zile inainte de sosirea mea acolo, o intalnire mediatizata a sapte… vrajitoare, adunate intr-un conclav, sa lanseze de la Cluj, in forta lor, o dezlegare la flacara violeta. Ati vazut, s-a dat la televizor.”

„Eu n-am crezut. Si probabil ca ele au zis: „Aha, vasazica asta nu crede? Sa sa-ncurca el la Macedonski, strofa doi!”, a glumit maestrul si i-a inmanat dirijorului Marius Hristescu o… batistuta violet, „ca sa nu ma mai incurca, sa se-ncurca tu! :)”

„Am vazut si la Congresul PSD-ului o echipa de reprezentante ale gandirii absconse romanesti. Dar ele nu erau cu flacara. Ele au facut o greseala gramaticala – nu au chestia asta cu gramatica. Ele se rugau sa nu iasa pontu’… „Da sa nu iasa pontu’!”. Dar n-au facut acordul corect, ca ele se gandeau la Ponta”. Si probabil ca au zis: „Dom’le, daca e barbat, n-are cum sa il cheme Ponta”!”

Lumina lina(Ioan Alexandru) a facut trecerea catre Colindul celor fara de tara, o piesa pe care Tudor Gheorghe o canta numai in Romania.

„Dorul de ai tai, dorul de acasa e direct proportional cu distanta la care te afli de ai tai. Cu cat esti mai departe, cu atat dorul e mai fierbinte, e mai dureros, e mai profund. Am vazut asta la romanii din lume. Cu cat sunt mai departe de acasa, cu atat ii doare mai tare. Eu cand ma intalnesc cu ei, nici nu le cant cantece de-astea, care sa-i doara. Mi-e mila, plang, ii vad cum… Si nu vreau. Saracii… Si-au ales calea asta, e treaba lor. N-au cum sa fie fericiti, decat asa, superficial. Se lauda ei. Mi-am luat, mi-am luat casa. Dar uita sa ne spuna cam cat vor plati nepotii lui rate la banca.

Ce va cant acuma nu le cant acolo. Mai ales de sarbatori ii apuca dorul. De sarbatori e nenorocire. Ganditi-va sa fii in Australia de Craciun. Iau si ei un eucalipt sau eu stiu ce or lua. Pun vata in el, pun Hrusca, asculta… Cum sa bei tuica fiarta la 42 de grade? Sau sarmale? Sau slanina? N-ai cum! Am intalnit unu care ma ruga sa-l injur. Inainte de ’89. Un milionar, care-mi spunea – imi era si jena, cum sa zic, era un om in varsta, eu atunci eram mai tanar – zice „injura-ma”. Avea foarte multi bani. „Ii vezi pe astia toti de pe langa mine? Nu misca unul! De cand a murit tata, nu ma mai injura nimeni!” „A, zic, pot sa va fac binele asta? :)” „Si am folosit sintagma aia geniala a olteanului meu din Orovel, care injura demential, scurt: „Tu-ti calindarul ma-tii”. Acolo ai cruce neagra, rosie, toate sarbatorile… El nu mai zice decat atat: „Tu-ti calindarul…” Si tu-ti alegi :).

„Sa va zic. Milionarul meu venea de doua ori pe an, din America. De ce vii dom’le de doua ori? De cate ori venea, ma chema la Bucuresti. Securitatea era pe mine. Va dati seama, ma intalneam cu americanul. „Ce-ati mai discutat?” „Nu domle, nimic!” Credeti ca ma credeau cand le spuneam de ce vine ala? Ala mi-a spus mie: „Ba, vin sa mananc parizer cu paine neagra!” Va jur, am crezut ca e nebun. „Am fost acolo la voi, aveti supermarketuri. Si vii sa mananci parizer si…” Eu n-am inteles atunci. Acum inteleg. El mi-a zis: „O sa vezi tu!”

Da, mi se reproseaza cateodata ca sunt nostalgic dupa vremurile alea. Si recunosc deschis: da! Sunt nostalgic dupa tineretea mea, dupa crenvurstii de-i mancam la defilare. Nu-mi pasa mie ca tineam portrete. Ne intalneam si faceam bancuri, faceam misto, defilarea asta era la noi. Bai, dar aveam niste crenvursti exceptionali! Nu-i mai gasim! Parizeru – avem masline cu cascaval, cu sunca, parizer cu ardei gras, ba, cu tot! Dar parizerul ala al studentiei mele, de un 1 leu 50 suta de grame… Avea gust!

Imaginati-va ca nu sunteti aici, nu, undeva in Tazmania sau in Noua Zeelanda si vin eu si va cant asta. As fi criminal”

Antiprimavara, cu celebrul vers „si vin nebuni sa faca schi” a oferit un nou prilej pentru a glumi pe seama politicienilor. „La Suceava mi s-a intamplat un lucru deosebit. „N-ati vrea sa ramaneti doua zile, ca inauguram partia?” S-a inaugurat partia de la Gura Humorului. Zic: „Da de ce?” „Vine si…” „Si ce daca? Am alt program!” Poate e mai bine ca nu m-am dus. Ea a functionat vreo patru zile, probabil. Au venit caldurile, ploaia… si s-a terminat – 11 milioane de euro, la noi?… Dam drumul la oi sa pasca pe partie, in panta asa, oile se vad bine in Bucovina.

Ei bine, mi s-a spus acolo un lucru – trebuie sa vi-l zic. Dom’le, au vrut sa faca acolo doua statui din gheata, de-adevaratelea. Una cu doamna ministru Elena Udrea – a turismului, logic – si una cu un individ din zona de pe acolo: Stefan cel Mare, cred, nu stiu… Bine ca n-au avut ideea sa-l puna pe Presedinte. Eu i-am felicitat. Dom’le, foarte bine, pentru ca era foarte greu sa-i raspunda domnul Flutur. Si eu m-am gandit: cum o sa-i raspunda dansul cand zice Presedintele. „Ba, Fluture, eu ce mai fac?” Si ala sa spuna: „Va cam topiti!” Nu da bine… 🙂

Nu stiu sa schiez foarte bine. Statuile alea doua erau puse la baza partiei. Adica aia cu partiile, cand veneau, ce vedeau ei, intai si-ntai? Doua statui. A deschis partia domnul Vladescu – mai, cum a venit asa, parca dansa printre bugete, pac, ocolea invatamantul, cultura, medicina… Eu nu m-am dus ca am spus: dom’le, nici nu stiu sa schiez bine si mi-e teama ca nu pot sa ma opresc. Nimeream, Doamne iarta-ma, in statuie, o spargeam si cine stie ce scriau astia in ziare? „Tudor Gheorghe…” Nici nu vreau sa ma gandesc 🙂

Dom’le, n-au sigla la PDL. Domnul ministru fost la Invatamant a venit cu propuneri, toate din domeniul nautic: nod marinaresc, sirena, barca, ancora, roza vanturilor… Mi-a trimis mie un prieten, din Portugalia… eu vin cu propunerea. uite sigla. E o sticla de bere. Focalizeaza cineva ce scrie pe asta? Scrie Super Bock! E din Portugalia. Nici n-am deschis-o. Mi-e si frica! Uite ce mica e… Si rea de tot. Adica n-are 4 virgula ceva, cat au la noi berile. Are 6,5. Oooo, va dati seama cat are? E ultimul spectacol in seara asta cu acest spectacol, ma gandeam s-o desfac si s-o beau: mi-e teama de gust! Marius Hristescu mi-a spus ca e expirata din februarie… Sa nu mai spui asta in viata ta! Cum sa expire? Nici sa nu gandesti, nu e politic!”

„Au innebunit salcamii”, a anuntat maestrul (Salcamii), care a mai prezentat un „verde crud, verde crud” de Bacovia (Note de primavara – „Toata poezia lui Bacovia e un perpetuu vals”) si a terminat hitos, cu Dorul calator, pentru ca finalul trebuia sa fie, „obligatoriu, apoteotic”.

„Se zice ca celebrul luptator, actor, inventator de gen de filme de Hollywood, de arte martiale – Bruce Lee ar fi fost omorat pentru ca a coborat si a daruit profanilor tainele sacre ale shaolinilor, ale luptelor artelor martiale. Si a fost omorat nu stiu cum, pac, ca-n Kill Bill, i-a facut nu stiu ce lovitura. Ei bine, eu o sa va dezvalui niste taine. Nu cred ca am parte de loviturile astea, ca la spectacolele astea tagma mea nu e prezenta. Fiti atenti! Va dau reteta. Va jur ca asa e.

Orice spectacol, din punct de vedere regizoral, incepe asa: tare, dom’le! Spectatorului ii dai un pumn in ochi: fie din punct de vedere al imaginii, fie… Dup-aia il mai lasi. Il vezi ca incepe sa se uite pe sus, se mai uita si la ceas… Cand ai vazut ca e asa, jap, inc-un pumn in plex, tare. Pe urma iar il mai lasi si pe final, obligatoriu, apoteotic. Daca e comedie, trebuie alergatura prin scena, incurcaturi, cazut in tigai, galagie mare, lumea in delor. Daca e drama – lacrimi, muci, nenorocire. Totul e sa fie tare la final. Cand pleaca spectatorul, sa zica: „Bai, s-a facut carnea maciuca pe mine”!”