Informații parțial contradictorii din zona guvernamentală pe ratingul de țară comunicat de S&P. Un lucru cert: Dacă perspectiva devine negativă, vina e mereu a celorlalți

Noaptea trecută, agenția de rating Standard&Poor’s a reconfirmat ratingul României la BBB-, dar nu a comunicat perspectiva, deoarece autoritățile române au rugat-o să mai aștepte. Astfel, România a primit un răgaz de două săptămâni. Este adevărat, în comunicat nu se precizează motivul. Avem acum două declarații, una a lui Darius Vâlcov, consilier al premierului, și cealaltă a strategului economic al PSD, Cristian Socol, cunoscut după #wageledgrowth.

Foarte pe scurt:

Darius Vâlcov spune că motivul principal al cererii Finanțelor ar fi bugetul
Cristian Socol vorbeste doar despre OUG 114, dând vina pe BNR, bănci, companii
Statul are nevoie de o perspectivă bună în primul rând pentru că are nevoie să împrumute peste 70 miliarde lei, anul acesta
44-45 miliarde lei sunt pentru refinanțarea datoriei publice guvernamentale din anii trecuți

Din informațiile neoficiale, confirmate indirect de reprezentanții autorităților noastre, S&P ar fi urmat să modifice perspectiva de la stabilă, la negativă. Acesta este și motivul pentru care Ministerul Finanțelor a cerut un răgaz de 2 săptămâni.

Cristian Socol a fost primul care s-a panicat de o decizie a S&P, în noaptea de 28 februarie spre 1 martie. Dintr-o postare a sa pe Facebook reiese că agenția de rating s-ar fi pregătit anunțe cuvântul „negativ”, ceea ce ar fi impactat, în primul rând, costul la care se împrumută statul. Mai departe, efectele ar fi venit ca un tăvălug. Din acele cuvinte reiese că singurul motiv l-ar fi reprezentat OUG 114, nicidecum alte lucruri. De asemenea, a dat vina pe alții, precum BNR, bănci, companii, nicidecum pe Executiv.

Pe de altă parte, sâmbătă, Darius Vâlcov spune că Ministerul Finanțelor a cerut un răgaz de 2 săptămâni pentru că România nu are bugetul adoptat. Asta reiese dintr-o declarație a sa publicată de Mediafax. El aruncă vina nu pe BNR sau companii, ci pe Klaus Iohannis.

„Cred că a fost un demers corect, tocmai pentru a lăsa o perioadă de două săptămâni, astfel încât să vedem dacă bugetul va fi aprobat, pentru că și acesta este un punct foarte important. Știți că, la ora actuală, România, din cauza președintelui Iohannis, nu are buget. Acesta este un punct vulnerabil, atunci când agențiile de rating evaluează situația unei țări. Pe de altă parte, pentru a se vedea care sunt perspectivele Ordonanței 114 și a altor măsuri fiscale”, a afirmat Vâlcov.

Cât trebuie să împrumute statul anul acesta. Unul dintre motivele pentru care avem nevoie de perspectiva stabilă

Ratingul pe care îl avem se află chiar deasupra junk (nerecomandat investitorilor n.r.), adică investitorii sunt tentați să achiziționeze titlurile statului. Perspectiva poate fi de trei feluri: pozitivă, stabilă sau negativă. Noi suntem la stabilă. Într-un limbaj mai colorat: Suntem pe marginea gropii de gunoi mirosim aerul îmbâcsit, dar nu ne aflăm cu un picior în groapă. Perspectiva negativă ar fi însemnat să băgăm un picior printre deșeuri.

Costul schimbării la negativ se transferă pe „scările rulante” la populație, prin curs de schimb, rate etc. În plus, orice datorie a statului o plătim noi, cei care muncim.

Chiar este nevoie să ne împrumutăm? Da!

De exemplu, statul trebuie să împrumute în acest an peste 70 miliarde lei, cu câteva miliarde de lei în plus dacă nu se va modifica bugetul, trimis recent de președintele Klaus Iohannis la Curtea Constituțională.

Din această sumă, cea mai mare parte, circa 44-45 miliarde lei sunt pentru refinanțarea datoriei publice guvernamentale din anii trecuți, iar restul e deficit bugetar. Vrem, nu vrem, trebuie să facem asta. Cum nu facem excedent bugetar, doar rostogolim datoria. Apropo, datoria de la FMI, făcută în 2009 nu a fost plătită, ci doar rostogolită prin alte împrumuturi.

Cei din PSD s-au speriat pe bună dreptate, pentru că un astfel de anunț internațional are efecte multiple în economie, iar acestea se văd imediat. De luni am fi avut deja efecte, primul fiind, cel mai probabil, pe cursul de schimb.

Ce spune profesorul care a promovat strategia #wageledgrowth

Cristian Socol a avut o postare în noaptea de 28 februarie – 1 martie, în care spune că vina nu o poartă Guvernul, dacă se modifică perspectiva ci, în mod surprinzător, BNR, care nu a luat nicio decizie, recent, care să sperie investitorii. Dacă a luat, probabil nu am sesizat noi.

Ce spune, de fapt, profesorul:

Decizia de mâine (1 martie n.r.) este rezultatul aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale.

Pe de altă parte, mai afirmă că mereu a fost deschis spre dialog cu BNR în condițiile în care, de exemplu, la decizia OUG 114, Banca Centrală nu a fost consultată. De asemenea, paragraful spune două lucruri, că se declarară învins și că a înfrânt.

În ceea ce mă privește, încă din 1 ianuarie 2017 am exprimat argumentele pro / contra modificarilor de natură fiscal bugetară / politică monetară, din ambele perspective. Cine cunoaște activitatea mea, știe că am solicitat și propus mereu un dialog structurat, argumentat, de natură să conducă la un echilibru dinamic în ceea ce privește mixul de politici monetar fiscal/ bugetar. În sfârșit, nu mai contează, mă declar învins. Am înfrânt. Pozițiile nu s-au armonizat.

Despre mixul de politici fiscal și bugetar a vorbit și guvernatorul BNR Mugur Isărescu, în mai toate conferințele din urma deciziilor de politică monetară. Nu știm de ce nu s-au întâlnit dorințele Guvernului și BNR. Pare că vor același lucru.

Cristian Socol spunea că de vină, dacă se schimbă perspectiva la negativă, mai sunt și alți actori care acționează în economie, precum băncile, companiile din telecom și energie pentru că ar fi făcut lobby. Nu prea înțelegem de ce aceste companii ar dori scăderea ratingului de tară pentru că asta le afectează oricum în mod direct. Și pentru ele înseamnă, de exemplu, împrumuturi mai scumpe, costuri mai mari etc. De ce ți-ai pune singur piedică?

Iată paragraful care spune asta:

„In primul rând aici se constată forța lobby-ului bancar / energie / comunicații din România – una foarte puternică. Numai sistemul bancar are active de 451,1 miliarde lei în 2018, aproape jumătate din PIB ul României. Dacă mai punem și celellate industrii…Felicitări, lobby ul pare să fi fost eficient.”

Mai departe, profesorul continuă spunând că agenția de rating face o mare greșeală, din trei motive, unul fiind faptul că aplică o sancțiune în condițiile în care negocierile pe OUG 114 nu s-au terminat.

Aici poate fi interpretat. Schimbarea perspectivei de la stabil la negativ arată, de obicei, că poți să îți îmbunătățești perspectiva. Nu ajungi încă la junk, deci poți scoate rapid piciorul din groapa de gunoi și să te odihnești pe margine.

Ce mai spune Socol: În cazul în care prevederile OUG 114 vor fi relaxate, și negocierile se vor încheia cu bine, cine va plăti costurile reducerii perspectivei de rating a României? Cine va recupera aceste costuri și de unde?

Vă răspund eu, domnule profesor, noi toți! De unde? Din muncă!

Mai departe nu înțelegem dacă dorește ca BNR să fie independentă sau nu. Poate fi interpretabil, iar dumnealui este singurul care știe ce a vrut să spună:

(…) cei care se plângeau de afectarea independenței funcționale și instituționale a politicii monetare pot sorbi cupa răzbunării (amară, probabil). Iată că se blochează mâinile autorităților fiscal – bugetare în ceea ce privește decizia de politică fiscal-bugetară.

Mai zice:

Legarea mâinilor autorităților decidente de politici fiscal bugetare este în totală contradicție cu prevederile Tratatului Uniunii Europene care arată că politica fiscal bugetară este un instrument la dispoziția statelor membre (competență exclusivă).

Mâinile, așa cum am spus mai sus, nu sunt legate. Ai ocazia să îți îmbunătățești politicile. Nimeni nu leagă nimic.

Profesorul încheie așa:

O singura idee. In conditiile in care OUG este in Senat, merge in CDEP, exista grup de lucru comun MFP BNR care lucreaza nu vi se pare ca inca se negociaza?

Da, așa pare, dar până la rezultate, nu pot spune dacă se va schimba ceva sau nu! În alta ordine de idei, dezbaterea și negocierea trebuia să fie înainte de adoptare, nu după.

Citește și:

Iată postarea integrală a profesorului Cristian Socol:

Azi vom vedea decixia S & P cu privire la ratingul Romaniei.

Pentru că Guvernul a încercat să reducă viteza de creștere a dobânzilor la credite, să înghețe prețul facturilor la energie și gaze, să taxeze anumite profituri de monopol / duopol / oligopol cooperant, să solicite mai multe garanții fondurile de pensii private…s.a. maine se va declanșa opțiunea nucleară împotriva lui. Radicalizarea pozitiilor partilor implicate a condus, asa cum am anticipat, la un joc loss loss.

Presa scrie că principala agenție de rating Standard & Poor”s va anunța azi scăderea perspectivei de rating a României de la stabil la negativ, din cauza introducerii taxei pe activele financiare ale băncilor / taxelor din sectoarele energie și comunicații. Presedintele Consiliului Fiscal anunța încă de vineri în cadrul seminarului desfășurat la Predeal posibilitatea unei asemenea decizii. Știrea a fost preluată pe o platformă economică și difuzată public, invocându-se surse anonime. Cu o probabilitate de 95% înțeleg că așa va fi, România va trece de la perspectivă stabilă la una negativă. A avut dreptate demnitarul român, probabil știa din discuțiile cu reprezentanții agenției de rating. Felicitări.

Pe înțelesul tuturor, ce înseamnă deteriorarea perspectivei de rating? Simplu, se schimbă ochelarii cu care se vede evoluția economiei românești și dacă timp de 6 luni nu se întâmplă nimic de sens opus, se va scădea ratingul României.

Vor fi costuri certe încă din prima zi – creșterea costurilor de finanțare, creșterea cheltuielilor bugetare, creșterea deficitului bugetar, reducerea ISD, reducerea veniturilor bugetare, creșterea dobânzilor și deprecierea cursului de schimb al leului, probabila cădere a bursei. Incertitudinea va crește, economia va merge cu frâna trasă. Creșterea nivelului de bunăstare pentru români va fi probabil mai mică.

Decizia de mâine este rezultatul aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale.

Câteva considerații scurte despre decizia ce foarte probabil va fi anunțată mâine.

În primul rând aici se constată forța lobby-ului bancar / energie / comunicații din România – una foarte puternică. Numai sistemul bancar are active de 451,1 miliarde lei în 2018, aproape jumătate din PIB ul României. Dacă mai punem și celellate industrii…Felicitări, lobby ul pare să fi fost eficient.

În al doilea rând, cred că agenția de rating face o mare greșeală din trei perspective.

Prima perspectivă – se ia o decizie certă de sancționare a României când încă negocierile pe baza OUG 114 nu au fost finalizate. In mod normal ar fi trebuit anunțată o astfel de decizie doar după finalizarea negocierilor și intrarea efectivă în vigoare a taxelor, așa cum s-a întâmplat în Ungaria și Polonia după ce a fost introdusă taxa bancară. În cazul în care prevederile OUG 114 vor fi relaxate, și negocierile se vor încheia cu bine, cine va plăti costurile reducerii perspectivei de rating a României? Cine va recupera aceste costuri și de unde?

A doua perspectivă – o astfel de decizie dramatică în ceea ce privește încrederea în economia unei țări, în condițiile date, nu se ia doar pornind de la interesele anumitor sectoare private (cu profituri record de altfel în ultimii ani) ci ar trebui să se ia în mod substanțial pe baza deteriorării dramatice a fundamentelor economice – proces care nu există în realitate.

A treia perspectivă – cei care se plângeau de afectarea independenței funcționale și instituționale a politicii monetare pot sorbi cupa răzbunării (amară, probabil). Iată că se blochează mâinile autorităților fiscal – bugetare în ceea ce privește decizia de politică fiscal-bugetară. Legarea mâinilor autorităților decidente de politici fiscal bugetare este în totală contradicție cu prevederile Tratatului Uniunii Europene care arată că politica fiscal bugetară este un instrument la dispoziția statelor membre (competență exclusivă). Aderarea la Euro este pusă în pericol, acolo politica fiscal bugetară reprezintă principalul instrument de absorbție a șocurilor asimetrice. În sfârșit, nu mai contează.

Imaginați-vă cum vom asista de mâine la o masă în care ambii decidenți de politici macro monetar și fiscal-bugetar vor avea mâinile legate și vor țipa unul la celălalt că i se afectează independența. Vă puteți închipui un asemenea dialog? Update Atatia postaci de serviciu n am mai vazut de mult, din timpul PDL. O singura idee. In conditiile in care OUG este in Senat, merge in CDEP, exista grup de lucru comun MFP BNR care lucreaza nu vi se pare ca inca se negociaza?