Lazea, BNR: Diferențele de abordare dintre generații când vine vorba despre plata datoriilor, atitudinea față de muncă și cea față de învățătură

„Aș sublinia câteva diferențe de abordare în generațiile vechi față de generațiile actuale. De exemplu, problema plății datoriilor. Aici trebuie să facem din nou un excurs istoric. În perioada dintre 1873 și 1914, era normal și firesc ca fiecare individ să trăiască exact în limitele plapumei sale proprii. Nu era acceptat traiul pe datorie. Individul dacă era datornic, mergea la închisoarea datornicilor și stătea acolo și presta munci până când plătea datoria”, a spus Valentin Lazea , economistul șef al Băncii Naționale.

Lazea și-a lansat miercuri la sediul BNR cartea „O istorie morală a politicilor monetare și fiscale”, pe marginea căreia domnia sa a discutat pe larg într-un interviu acordat HotNews.ro. Discursul introductiv a aparținut Guvernatorului Isărescu.

Pe „persoană juridică”, firma era supusă la „unlimited liability”, deci era pasibilă să plătească cu toată averea proprietarului. Dacă proprietarului nu-i ajungea averea, acesta mai făcea și închisoare, explică Lazea.

Cât privește Statele, acestea nu își concepeau bugetele cu deficit, așa cum se face acum, ci cu surplusuri bugetare. Singura excepție când se admiteau deficite bugetare era pe perioada războaielor, spune economistul șef. „Dar și atunci, odată războiul încheiat, următorii 20-30-40 de ani, se practicau surplusuri bugetare ca să reducă datoria publică contractată în timpul războiului”, explică Valentin Lazea.

A urmat o perioadă în care regulile s-au mai slăbit; individul nu mai mergea la închisoare, firmele au devenit limited liability

A urmat o perioadă intermediară cu etalonul aur-valută, când regulile s-au mai slăbit, individul nu mai mergea la închisoare, firmele au devenit limited liability.

„Iar acum, în perioada consumeristă pe care o traversăm, toate regulile legate de trai fără datorie s-au dus pe apa sâmbetei. Toată lumea vrea ACUM lucrurile ori, dacă le vrei acum nu le poți avea decât făcând datorie”, consideră autorul cărții.

„Statele au început să facă datorie pentru că indivizii, votanții, cu alte cuvinte, le-au împins în a face datorie. Păi, când vrei să crești pensii, iar tu nu ai venituri suficiente la buget, de unde le crești? Le crești făcând datorie. Et cetera et tera et cetera. Deci eu n-aș zice că Statele sunt cele risipitoare și indivizii se iau după ele. Din contră, indivizii obișnuiți cu gratificare instantanee, cu traiul pe datorie, cu sentimentul de îndreptățire le cer statelor și guvernanților să le ofere un mod de viață bazat pe datorie„, mai crede V. Lazea.

Atitudinea față de muncă și față de învățătură.

Haideți să vedem de ce a crescut numărul celor care nu învață sau care nu vor să învețe în ultimii 150 de ani. Că n-a fost tot timpul așa. În prima perioadă, cea burgheză, în afară de burghezia care a avansat prin merite proprii sau meritocratic, ca să zic așa, persistau anumite elemente din traiul aristocratic, adică a privilegiului moștenit fără niciun merit.

Ei, în perioada respectivă, cum scrie și Picketty în cartea lui „Capitalul secolului 21”, avea sens pentru un tânăr rațional să se căsătorească cu o tânără bogată dintr-o familie bogată pentru că ar fi câștigat mai mulți bani de pe urma acelei căsătorii mai mult decât dintr-o viață de muncă făcând o meserie oarecare.

Apoi a venit Primul Război Mondial, care distruge toate marile averi, nivelează sau elimină aristocrația și în momentul acela totul se resetează. Din momentul acela, munca devine creatoare de bogăție și de valoare și oamenii știu că pornesc toți de pe picior de egalitate. Și doar cel care va munci mai mult va ajunge mai departe. Ceea ce a crescut în primul rând rolul învățăturii. Pentru că nimeni nu voia să muncească în fabrici, uzine sau în mine. Așa că lumea a început să pună mâna pe carte și să învețe, astfel încât într-adevăr, între 1905 și 1990, IQ-ul a crescut pe tot globul.

După care vine perioada de acum consumeristă, când să tipăresc bani în neștire, când poți să câștigi bani pur și simplu aplecându-te pe stradă sau îmbrăcând niște haine și arătându-le la niște puștoaice.

Atitudinea față de crizele economice

O să citiți în carte atitudinea față de crizele economice. Înainte erau acceptate și suișurile și coborâșurile. Acuma coborâșurile nu sunt acceptate de niciun fel, iar suișurile care se îndepărtează de la echilibru sunt și mai stimulate cu politici prociclice, explică economistul-șef al BNR.

O privire istoricistă

Ce spune Valentin Lazea:

• Cartea asta e o metodă, dacă vreți, de analiză istoricistă. Istoria, dacă ne uităm la ea, ne învață două lucruri total contradictorii, care se bat cap în cap. Pe de o parte, istoria ne învață că emoțiile omului sunt aceleași de 3.000 de ani. Fricile, iubirile, mândria, toate sentimentele umane nu s-au schimbat în ultimii 3.000 de ani.

• Pe de altă parte, tot istoria ne arată că ideile, deci nu sentimentele și emoțiile, ci ideile se schimbă foarte des, pe măsură ce apar noi modificări tehnologice, sociale, culturale, familiale et cetera.

• Și vreau să vă dau un exemplu practic care influențează inclusiv viața noastră de acuma de aplicare greșită a metodei istoriciste. Metoda isoricistă cere următorul lucru: să judeci oamenii și acțiunile lor în lumina credințelor și a ideilor prevalente la acea dată. Deci nu judeca pe oamenii de acum 200 de ani, să zicem, în lumina ideilor de acum și viceversa, nu îi face pe oamenii de acum să judece după criteriile de acum 200 de ani.

• Ori, dacă vă uitați la dezbaterea dintre stânga americană și dreapta americană, ele fac exact această greșeală. Stânga americană zice: domnule, cei care au făcut constituția Americii au fost și proprietari de sclavi. Deci, hai să le dărâmăm statuile pentru că, judecându-i pe ei cu criteriile noastre morale de astăzi, au fost niște ticăloși. Nu se uită la faptul că în vremea respectivă, când nu existau mașini cu forță mecanică sclavul era cea mai ieftină modalitate de a produce. Deci nu poți să judeci pe părinții Fondatori ai Americii cu criteriile de astăzi, că ei erau proprietari de sclavi.

• Exact invers procedează dreapta americană. Și o să citesc din Ben Shapiro, a cărei carte a apărut recent. El e un neoconservator tânăr, are vreo 40 de ani, iar cartea lui se cheamă : Cum să distrugi America în trei pași simpli.

• Și el zice acolo: Domnule, noi trebuie să aplicăm astăzi în America exact ce au gândit Părinții Fondatori la 1780. Adică omul să aibă drept la viață și la libertate și să nu-i fie deranjată proprietatea. Asta înseamnă, zice el, că dreptul a purta arme trebuie să fie garantat, pentru că părinții Constituției n-au spus nicio secundă că n-avem acest drept. Deci el îi vrea pe cei de acuma să pună să aplice ideile celor de la 1780.

• Este o înțelegere greșită a metodei istoriciste care îi pune pe oamenii de azi să gândească cu capul celor din 1780 și viceversa, face ca această ciocnire de culturi să capete forme paranoice în America.

„În ultimii 50 de ani trăim într-o moralitate consumeristă. Una în care generaţiile născute după 1970 nici nu cunosc altceva pentru că li se pare că lumea a început cu ei. Şi de fapt această carte este destinată tinerilor, nu celor de 40, 50, 60 de ani, ci e destinată tinerilor ca să se trezească la realitate”, a spus Valentin Lazea, potrivit Agerpres.

În recenzia făcută cărții economistului-șef al BNR, Lucian Anghel a selectat câteva paragrafe cu idei care lipsesc din discuția publică, spune Anghel, deși se potrivesc foarte bine timpurilor noastre.

• „După anii ’90, cetățenii statelor dezvoltate au trăit într-o triplă iluzie: că educația obținută prin efort nu mai este necesară în condițiile existenței Internetului, că pacea este asigurată pe vecie în condițiile dispariției blocurilor ideologice rivale, și că băncile centrale pot rezolva orice criză economică, fără vreun sacrificiu din partea guvernelor sau al populației. Pe drept cuvânt, se poate afirma că aceste generații au fost cele mai răsfățate din istoria monității. Iar atunci când respectivul răsfăț și-a atins limitele, publicul nemulțumit a început să caute vinovați oriunde în afara sa”.

• Unii politicieni nu privesc cu ochi buni independența regăsită de băncile centrale. Apare posibilitatea unui conflict între ministerele de finanțe, promotoare ale unor politici fiscale laxe, și băncile centrale, adepte ale unor politici monetare ferme. Viitorul ne va arăta dacă există destulă înțelepciune pentru un compromis și dacă politici aparent conflictuale vor putea fi reconciliate, încheie foarte diplomat dl. Lazea, precizează Lucian Anghel.