Licitatie trucata pe banii publici

Sume mari de bani din conturile Universitatii au fost alocate, de-a lungul anilor, pentru constructia de noi cladiri, dar mai ales pentru reparatii curente si capitale la imobilele institutiei. Lucru normal si necesar. Numai ca la institutia condusa de Teodor Maghiar nu s-a pus mare pret pe respectarea legilor in privinta cheltuirii banilor publici, fonduri alocate pentru investitii edilitare disparand sub stratul gros de ceata si tacere care domnesc peste Universitatea oradeana.

Ani la rand, orice constructie sau reparatie de imobil la Universitate a fost privilegiul aproape exclusiv al unei singure firme, SC CIAC SA, apartinand lui Ion Mintas, cadru didactic la institutia pastorita timp de peste un deceniu de Teodor Maghiar. „Omul de casa” al ex-rectorului, Mintas a supt de la tata Universitatii miliarde de lei din banii publici si este, in acelasi timp, partener de afaceri cu fiii ex-rectorului in societatea comerciala Cyrno Impex SRL. Cum de a reusit doar firma lui Mintas sa castige toate licitatiile la cele mai importante lucrari de la Universitate este un mister pe care doar el si ex-rectorul Maghiar il pot destrama!

Culmea este ca, pe langa castigarea pe banda rulanta a investitiilor edilitare ale Universitatii, CIAC SA a prezentat, in numeroase cazuri, note de plata umflate cu pompa, dar platite fara probleme din banii publici. Astfel, organele de control au descoperit in contabilitatea Universitatii ca „au fost acceptate si efectuate plati mai mari decat cele legal aferente lucrarilor de reparatie capitala si investitii”, dar si ca au fost acceptate la plata „cantitati de lucrari neexecutate”.

In urma unor lucrari executate in 2002 la Corpul C al cladirii de pe Strada Armatei Romane, „lucrari de zidarie cu caramida de sticla”, CIAC SA a eliberat o factura, platita imediat de Universitate, la pretul de 1.500.000 de lei/m3. In urma verificarii pe teren a existentei lucrarii, organele de control ale Curtii de Conturi, au constat cu stupoare ca „zidaria cu caramida de sticla” este atat de transparenta, incat… nu exista! Cu toate acestea, in conturile CIAC SA au intrat fara probleme, doar in acest caz, in jur de 50.000.000 de lei! In disperare de cauza fata de o asemenea „scapare”, conducerea Universitatii a incercat sa dreaga busuiocul. Seful de santier a incercat sa acopere ilegalitatea intocmind o nota de constatare in care mentioneaza ca banii decontati reprezinta „inchiderea cu tamplarie PVC a unui spatiu”, lucru nesustinut insa de nici un document, proiect de lucrare, comanda etc. Cert este ca „prin decontarea de lucrari neexecutate au fost incalcate toate legile privind continutul-cadru de organizare a licitatiilor, prezentarea ofertelor, contractarea si decontarea executiei lucrarilor”, este concluzia organelor de control ale statului.

Licitatie trucata

O metoda clasica prin care se pot taia felii babane din cascavalul banului public este trucarea licitatiilor, lucru folosit din plin la Universitatea ex-rectorului Maghiar. Spre exemplu, firma „X” trebuie neaparat sa castige licitatia organizata pentruacordarea unei lucrari si se inscrie in competitie alaturi de celelalte firme.

Pentru ca lucrurile sa mearga snur, este nevoie ca firma „X” sa ofere cel mai mic pret, lucru realizabil, fiindca cel care ofera lucrarea are acces la ofertele celorlalti contracandidati. Firma „X” castiga licitatia, executa lucrarea, dar deconteaza o valoare mult mai mare decat cea din oferta!

Dupa metoda de mai sus, firma CIAC SA, apartinand cadrului didactic Ioan Mintas, a „castigat” o licitatie in 2002 pentru executarea unei lucrari de tamplarie din aluminiu la Facultatea de Constructii. Oferta CIAC a fost de 5.497.322 de lei/m2 fara TVA, in timp ce oferta SC Emilia SRL a fost de 6.250.000 de lei/m2.

Totusi, dupa finalizarea lucrarii, conducerea Universitatii a platit firmei lui Mintas o valoare cu mult mai mare decat cea din oferta, adica 7.182.141 de lei/m2, fara TVA.

Rezulta in mod clar ca, in mod clientelar, a fost aleasa ca executant al lucrarii firma CIAC SA, organele statului constatand ca „nu a fost selectata cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere economic”, ceea ce a dus doar in acest singular caz la crearea unei pagube de peste 70 de milioane de lei.

Hemoragie din conturile Universitatii

In complicitate cu conducerea Universitatii oradene, CIAC SA a supt din banii publici, ani la rand.

Organele de control au descoperit ca institutia condusa de Teodor Maghiar a acceptat la plata si a decontat efectiv, in 2002, „situatii de plata intocmite pentru lucrari executate a unor cote mai mari decat cele legale, privind contributia de asigurari sociale de stat, fond special pentru mentinereainvatamantului si a fondului privind protectia sociala a unor persoane cu handicap”.

Pentru evitarea oricaror confuzii, citam din actul intocmit de organele de control: „Din verificarea situatiei de lucrari reprezentand reparatii capitale executate si facturate in anul 2002 de catre CIAC SA Oradea, s-a constatat ca au fost acceptate la plata si decontate efectiv din veniturile proprii situatii de lucrari a caror valoare a fost majorata nelegal prin cuprinderea in recapitulatii a unor cote de contributii aferente manoperei mai mari decat cele datorate si prevazute in actele normative care le reglementeaza. (…) Astfel, contributia de asigurari sociale datorata de CIAC SA este de 23,33% aplicata asupra manoperei directe. In devizele de lucrari acceptate la plata si decontate in 2002, s-au aplicat cote mai mari, de 28,33% sau chiar 35%”.

De asemenea, CIAC SA a inscris si a incasat in mod nelegal 2% privind constituirea fondului special de sustinere a invatamantuluiin cursul anului 2002, dar si cota de 3% privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap. Toate notele de plata umflate prezentate de CIAC SA au fost onorate pana la ultimul banut de conducerea Universitatii.

Daca mai punem la socoteala si mega-biblioteca pe care o construieste de vreun deceniu firma lui Mintas in campusul Universitatii, opinia publica poate sa-si imagineze dimensiunile scurgerii de fonduri publice in baierile pungilor private, alese clientelar.

Surse neoficiale sustin ca in Biblioteca Universitara au intrat, de la demararea lucrarilor si pana anul trecut, in jur de 60 de miliarde de lei.