Maraton muzical cu Mircea Baniciu: Familia folkului stie sa se adune in momentele cheie

Uitati de Nouvelle Vague, Koop, De Phazz, Tricky. Miercuri seara, ceva poate mult mai frumos s-a intamplat la Sala Palatului din Capitala. Pe scena au urcat nume mult mai sonore, de data aceasta romanesti: Mircea si Ana Baniciu, Costin Petrescu si Ioji Kappl (fosti membri Phoenix), Mircea Vintila, Marius Batu, Ioan Gyuri Pascu, Vladi Cnejevici si trupa Pacifica, Leo Iorga (Compact), precum si grupul Alegretto. De asemenea, au fost invocati Florian Pittis, Tandarica si Nicu Alifantis. Vreme de doua ore si jumatate, au fost formulate cereri pentru ca Primaria sa ne dea „cinematograf… si Bingo!”, s-a vorbit despre bicicletele fara lant in vremea crizei, despre geamgii, ceasornicari, balauri ucisi, sirene, despre camasa de noapte a lui Mircea Vintila si s-au auzit cantece de Craciun. Totul intr-un maraton care a insumat 33 de piese.

La ora 19:35, in aplauzele unui public nerabdator, aparea pe scena Mircea Baniciu (purtand o palarie „interesanta”), secondat de Vladi Cnejevici si trupa Pacifica, dar si cu Leo Iorga, „din zona Compactului”. Prezentarea avea sa fie amanata pentru mai tarziu, caci mai intai muzica era cea care trebuia sa se faca auzita: Drum inapoi si Cu tine-n gand, piese mai vechi, au incalzit publicul, alaturi de mult mai cunoscutele Dintr-o carte si Diligenta de Bizant, prilej pentru a se vorbi de biciclete fara lant si de a se ura un „noapte buna, tutulor, doamnelor si domnilor!”, desi era abia inceputul serii.

A urmat, pana la urma, si prezentarea evenimentului. „Buna seara, dragilor! Ma bucur de aceasta intalnire care mi-a creat mai multe emotii decat toate concertele din ultimii 10 ani. Un spectacol pe care mi l-am promis vesel, haios.” Tot acuma a fost introdus in scena Costin Petrescu, cel care „a stat vreo cinci, sase ani in Phoenix, tobosar al trupei pana la aparitia celebrului Tandarica”. „Va iubim si trebuie sa continuam”, a spus Costin, referindu-se, probabil, la problemele aparute intre Nicu Covaci si cativa fosti membri Phoenix. „Comme d’habitude”, a fost el intregit de Baniciu, care a evitat, pe parcursul serii, sa vorbeasca deschis despre incidentele cu fostul sau coleg de trupa.

„La inceput ma deranja palaria, am incercat sa fac si eu putina parada, dar Batu mi-a zis <>,” s-a amuzat Baniciu si seara a continuat cu nostalgicele Dealul cu dor, Cantecul ceasornicarului si Esarfa in dar, la care s-a adaugat Amintire, „unul dintre primele cantece, balade de dragoste pe care le-am compus, un cantec frumos, spun eu. De regula ii invit pe oameni: luati-va in brate si pupati-va. E prea multa lumina, cumva?”

Mircea a continuat intr-o nota de veselie, cu piese precum Un zvon, „despre geamgii. Strigau geamgiii pe vremuri… Cum strigau geamgiii pe vremuri?”, iar raspunsul colegilor de scena a venit cu chiote: „geamuri, geamuri!”

„E-o caldura-n sala asta… e o temperatura exceptionala, as putea spune. Ca vara. Vara: ce inseamna vara? Pentru muzica romaneasca inseamna o capodopera pe care am scris-o acum niste ani de zile si care a ajuns un slagar international, un cantec pe care o sa-l cantati, bine-nteles, si dumneavoastra, pentru ca un asemenea cantec merita cantat” si Baniciu a dat tonul piesei Oh, Susannah. „Asa ar fi sunat Vara la tara in California. Dar noi suntem totusi aici, in Bucuresti: iata cum trebuie sa sune”, a adaugat artistul, pentru ca prin versurile piesei sa i se adreseze primarului: „Mie dati-mi strazi pavate, maturate, dati-mi cinematograf… si Bingo!”.

Si daca geamurile au fost verificate, a venit randul piesei Canadiana, pentru a verifica telefoanele cu celebrul „alo, alo, alo, aloooo”. Prin Pisica neagra, ghinionul a fost si el invocat. „Pisica neagra in Romania. A vazut cineva asa ceva?”

Prima surpriza a serii a fost prilejuita de aparitia Anei Baniciu care a cantat, alaturi de tatal sau, piesa Daca ai ghici. „Frumusica: si mie-mi place, sa stiti”, a marturisit Mircea, „scandalizand” publicul.

Dupa 20 de minute de pauza, a urmat „repriza a doua”, pe care artistul (intre timp a trecut de la palarie la sapca) a dedicat-o lui Florian Pittis. „Mi-as dori sa revedem Pasarea Colibri, asa cum a fost ea dupa ce a plecat Florian Pittis. As vrea sa-i prezint pe cei care au facut si mai fac parte din ea. Este vorba de Mircea Vintila”, iar reactiile de genul „Super!” sau „Misto!” l-au incantat pe Baniciu: „Doamne, ce aplauze! Stiam ca asa o sa se intample.” A fost prezentat apoi Marius Batu, care „ne-a umilit pe toti cu tinuta sa”. Intr-adevar, fostul membru Poesis a venit imbracat „la patru ace”.

In continuare, repertoriul a fost compus din piese ale celor doi, Vintila si Batu, printre care s-au strecurat si cateva melodii pe care obisnuia sa le cante Florian Pittis, precum Vis de primavara sau Vinovatii fara vina.

Elegie, Cantec soptit si 2000 de ani ale lui Marius Batu s-au impletit cu piesele lui Vintila. Am fost, astfel, avertizati ca exista fete care au „comportamentul indecent” pe Strada Popa Nan („eeeei, Macarena” i-a raspuns Baniciu), ni s-a vorbit despre „Mircea Vintila si camasa lui de noapte” (Miruna), iar Dragostea e o salata ne-a pricinuit o foame teribila si ne-a indemnat la „crima” sau macar la tortura, caci „fetele se pun pe jar”.

„Printre prietenii nostri se starneste mereu o confuzie. Apropo de faptul ca pe colegul Vintila il intreaba cei de pe strada: ce mai faci, domnule Baniciu? Iar pe mine, din ce in ce mai des, ma intreaba lumea: cum va merge, domnule Alifantis? Avem o poanta pentru dumneavoastra”, ne-a spus Mircea, pentru imediat sa intre in scena Ioan Gyuri Pascu, acest „Nicu Alifantis” in miniatura. Publicul s-a amuzat teribil la auzul piesei Decembre, dar mai ales la anumite versurile ale sale, „nu rrrade, citeste-nainte”, sau la indemnul „sa murrrmuram imprrreuna: mmm mmm mmm”.

Ioan Gyuri Pascu, noul Alifantis
Foto: Hotnews

„Parc-a mai crescut”, radea o spectatoare, iar show-ul lui Gyuri a continuat cu si mai multa forta. „Ba fratilor, ba, zic ba Batu, zice, Baniciu veni? Zic ba, venira toti zic, veni Baniciu, facu caterinc, caterinc facu. A, da, ma ruga Batu sa fac caterinca asta, Batu ma ruga. Ba Batu, veni lume multa, zic. Altii pierdura trenu, dar venira. Si cine-s vinovati? Ca nu-s vinovati ei.” Asa a facut Gyuri introducerea urmatoarei piese, Vinovatii fara vina, iar sala s-a ridicat in picioare. Finalul cantecului a fost marcat de un scurt pasaj din poezia Sunt tanar, doamna…, pe care nu demult o recita Florian Pittis.

Fostul membru Dievrtis si-a amintit si momentul primei intalniri cu Mircea. „L-am cunoscut pe Mircea Baniciu in 1978, fara ca el sa ma cunoasca. Eram in sala la Agnita, eram la liceu. El canta cu o chitara galbena si a tinut toata sala, cu o singura chitara, intr-un magnetism de nedescris. Eu i-am propus ca pentru acest concert sa cantam un cantec pe care nu l-a cantat niciodata cu orchestra si poate multi dintre dumneavoastra nu-l stiu.” A fost randul piesei Hai la joc sa incite publicul, linistit insa de „un moment mai serios”: „As vrea sa-l invit pe scena pe unul dintre cei mai buni orchestratori care s-au perindat prin viata mea si nu numai. Prin muzica romaneasca, muzica germana si pe unde s-o mai fi perindat el. Este vorba de, cumva, cea de-a doua jumatate a Phoenix-ului: Ioji Kappl”.

Aseara, Ioji a facut poate primul pas spre impacarea dintre Nicu Covaci si membrii Phoenix „renegati”. „Piesa care urmeaza este deosebita. Este primul fruct al colaborarii mele mai recente cu Mircea. Se intituleaza Pe Arges in jos. As dori ca aceasta piesa sa reprezinte simbolul incheierii oricaror conflicte existente sau inchipuite sau inventate, totodata sa reprezinte simbolul pastrarii si perpetuarii unui spirit care s-a nascut acum peste un sfert de veac.”

Au urmat Uciderea balaurului si Sirena, de pe albumul Cantafabule, sau Mica tiganiada, „un cantec despre problemele noastre nationale si internationale”, despre care Baniciu a precizat ca nu este o manea. Aceasta piesa a fost presarata si cu un mic solo, facut de Costin Petrescu la tobele sale electrice.

Andrii Popa a fost descrisa ca „o alta mare capodopera, pe as vrea sa o cantam cu toti prietenii nostri, daca mai sunt pe aici si n-au tuns-o. Uitati: domnul Mircea Vintila va trebui smuls de acolo, cu siguranta a vazut niste fete frumoase, pe Gyuri Pascu l-au incoltit fiarele si presa, pe Marius Batu… inca nu l-a-ncoltit nimeni.”

Intai Vremuri, apoi A venit iar Craciunul (au intervenit aici cu vocea Ana Baniciu, corul Alegretto, Ioan Gyuri Pascu si Leo Iorga) au parut sa incheie maratonul de folk.

„Sunt senzationali astia, ma!”, a exclamat Costin Petrescu la adresa publicului dornic de un bis. Care a si venit: dupa un nou duet Mircea si Ana Baniciu la piesa E iarna si-ti cant, Nunta a ridicat publicul in picioare. Aproape de ora 22:30 se incheia un concert impresionant, care a demonstrat, daca mai era nevoie, ca Mircea inca mai are una dintre cele mai puternice si frumoase voci ale muzicii romanesti.

Parerea fanilor

„In conditiile in care valorile noastre se duc una dupa alta, sunt foarte binevenite aceste concerte. Cel din seara asta a fost chiar unul reusit. Baniciu, in momentul de fata, este unul dintre putinii veterani. Si speram sa continue concertele intr-un ritm mai alert, sa apara pe scena cat mai des. Imi spunea un prieten, acum multi ani, ca formatiile care au versuri cu „la la la”, nu au valoare. Ei bine, cred ca exista o gramada de contraexemple: uite Beatlesii, Phoenix-ul sau cazul lui Mircea Baniciu, ca si el are pe vreo doua piese asa ceva. Interesanta ideea de a-si aduce atatia invitati pe scena, dar Ana parca nu e pe masura lui. Sigur, nu cred ca putem face o comparatie intre vocile lor, ea nu are vocea lucrata. Cam stridenta, se vede ca poate, dar timbrul e cam… nu prea are voce de folk neaparat. Pacat ca la bis au cantat colindul ala. Era mai inspirat un Toti suntem putin luati acolo.” (Cristi)

„Extraordinar concert. Familia folkului stie sa se adune in momentele cheie. A fost incredibil. Radeam la un moment, credeam ca batraneii au uitat versurile cu totii, ca prea citea fiecare de pe foaie. De fapt, am inteles dup-aia ca se uitau pe versuri atunci cand era vorba de piesele pe care le canta in original Motu. Prietenul meu zice ca a durat mult. Eu zic ca a durat putin. Eu vroiam sa mai dureze.” (Lorena)