MCV, o motivatie si cateva solutii

MCV nu este doar despre noi şi Europa. MCV condiţionează indirect nu numai Schengen, ci şi fondurile europene şi investiţiile străine. MCV este în indirectă legătură cu buzunarul cetăţeanului. Fără MCV rezolvat nu vom avea investiţii directe şi fonduri europene, deci nici creştere economică, locuri de muncă şi profituri în companii. Fără acestea, guvernul va colecta şi mai puţine impozite şi va avea şi mai mari dificultăţi să-şi plătească obligaţiile, adică pensii şi salarii. MCV are şi legătură directă cu buzunarul nostru, nu numai indirectă, pentru că plăţile ilegale din economia neagră, corupţia, etc., se alimentează cu bani scoşi din circuitul legal, din buzunarul contribuabilului.

După cum era de aşteptat, Raportul MCV este folosit de centrele de putere în răfuieli politice interne. Fiecare tabără politică o atacă pe cealaltă, folosind ba argumente pertinente, ba procese de intenţie. Acuzaţii greşite sunt lansate spre autorii raportului, de parcă ei ne-ar fi adus corupţia în ţară. Rezultatul este o culpabilizare generală şi un blocaj mental. Această abordare nu va conduce la altceva decât la un blocaj instituţional şi la o deteriorare şi mai mare a credibilităţii noastre.

În intervenţia de faţă, încerc să avansez câteva soluţii.

•     Se impune angajarea unui dialog serios între putere şi opoziţie pe marginea conţinutului raportului. O masă rotundă cu uşile închise, în cadrul instituţional al Parlamentului, organizată de majoritate, la care să participe toate forţele politice din Parlament, ar fi binevenită.  Pentru succesul demersului ar fi necesare două condiţii tehnice şi una politica: numărul restrâns de reprezentanţi, cunoaşterea intimă a MCV din partea acestora şi evitarea valorificării politice a Raportului în jocul intern. Scopul ar putea fi o declaraţie a Parlamentului, care să fundamenteze poziţia Guvernului şi a Ministerului Justiţiei faţă de Bruxelles în continuare.
•     Activarea şi concretizarea Acordului de cooperare dintre Cotroceni şi Palatul Victoria ar putea oferi cheia rezolvării blocajului mental în care s-a intrat.
•     Se impune convocarea de urgenţă de către Ministrul Justiţiei a Comisiei MCV, instituţionalizată pe lângă Ministerul Justiţiei. În comisie sunt membri din partea tuturor instituţiilor cu atribuţii în MCV. Comisia ar putea adopta o declaraţie privind măsurile tehnice şi necesarul financiar pentru următoarea perioadă.
•     Se impune angajarea unui dialog între CSM şi reprezentanţi ai principalelor trusturi de presă, pentru a se găsi o soluţie pentru reflectarea corectă a problematicii MCV în presă. Un astfel de demers ar putea rezolva problema raporturilor dintre presă şi justiţie ridicată în ultimul raport de ţară, fără să fie necesare reglementări suplimentare.
•     Angajarea unui dialog imediat cu Bruxellesul de către Ministerul Justiţiei. Dacă acest dialog va fi angajat cu onestitate şi constructiv, nu poate fi decât benefic pentru următorul raport de ţară. Parte din acest dialog ar putea fi şi propunerea ministerului pentru crearea în Europa a unui sistem de „screening” pentru toate sistemele judiciare, pentru a se evalua stadiul implementării Programului Stockholm. Această propunere nu trebuie să motiveze cererea de ridicare a MCV, pentru că în acest caz nu va fi considerată sinceră. Ridicare MCV nu se poate face bătând cu pumnişorul (liberal, socialist, nu contează) în masa europeană, ci printr-o triplă mişcare, o accelerare a reformelor în interior, şi un dublu demers diplomatic în exterior, faţă de Comisie şi statele membre. Comisia Europeană nu este singurul „stakeholder” în dosarul MCV. State membre importante, precum Olanda, Germania, Franţa sunt piloni esenţiali în această construcţie. O „coaliţie” central-sud-estică reactivată în acest balet diplomatic, ar putea fi de mare ajutor. Miniştrii justiţiei din state precum Polonia, Italia, Cehia au sprijinit tradiţional eforturile noastre pe planul deschiderii drumului pentru ridicarea MCV. Legăturile sunt făcute din 2010-2011, trebuie doar reactivate de ministrul justiţiei prin convorbiri telefonice şi întâlniri bilaterale. Pentru a fi eficient, drumul ministrului justiţiei spre Bruxelles trebuie să treacă obligatoriu prin Varşovia, Praga, Roma, Paris şi Berlin. O altă platformă de acţiune MCV creată treptat în ultimii ani de Ministerul Justiţiei, sprijinit de MAE, este cu ţarile nordice, în principal Suedia şi Finlanda. Miniştrii din aceste ţări ne-au sprijinit constant. Să nu pierdem aceste legături. Să le valorificăm.

În fine, să nu ne imaginăm că putem să respingem pur şi simplu MCV, doar pentru că ne-au numărat un distins ministru în plus, sau pentru că vom compensa lipsa de progrese în democraţie cu gazele de şist, minele de aur sau privatizările de mari companii. Nu va ţine. Cum spunea recent un ambasador, avem nevoie şi de FMI, şi de MCV, şi de economie, şi de justiţie. Iar dacă suntem capabili, aş adăuga eu, în câţiva ani, avem nevoie şi de o paradigmă economică „made in România”, dar acesta este un alt subiect.

Poate că unele dintre soluţiile de mai sus nu sunt posibile acum, poate există altele mai bune. Dar avem nevoie de un Action Plan. Cine îl va concepe şi cine va fi Project Managerul acestuia, numai să ne scoată din fundătura propriei suficienţe?