Netflix și Marilyn Monroe: O apariție rară în streaming

Este o apariție rară în streaming, motivul oficial fiind că 18+ (sau NC-17) înseamnă pentru Motion Picture Association „unele scene cu conținut sexual”, un termen suficient de nebulos.

Netflix speră că noul film despre Marilyn Monroe va fi un concurent serios la premii în sezonul următor, dar stârnește prea puțin entuziasm încă din primele ore.

Realizat după controversatul roman de ficțiune din anul 2000 scris de Joyce Carol Oates, filmul are numeroase scene care sunt mai degrabă produsul imaginației vulgare a autoarei – povestea crudă și dureroasă a unei femei transformate în obiect.

„Blonde” înseamnă momente oribile unul după altul – din care multe s-ar fi putut nici să nu aibă loc. Știind că scrie un roman, nu o biografie, Oates nici măcar n-a folosit numele reale ale personajelor.

Iar filmul este fidel cărții. Marilyn este aruncată pe un conveior de bărbați oribili, pe mulți numindu-i „daddy” ca să se infantilizeze și să creeze o figură paternă de care a fost lipsită.

Ea intră într-o relație de sex în trei cu Charlie Chaplin Jr., numit Cass și cu Edward G.Robinson Jr., numit Eddy, care mai târziu o amenință că va vinde presei fotografii-nud ale ei.

Celebrul jucător de baseball Joe DiMaggio, numit Fostul Sportiv, o bate într-un acces de furie după ce vede și mai celebrul poster cu rochia albă ridicată de aer din „Seven Year Itch”.

John F.Kennedy, amintit doar ca Președintele, îi impune o partidă de sex oral (nu e pornografie, dar e foarte sugestivă) în timp ce el vorbește la telefon cu un consilier. Închide și urlă „Târfă împuțită!” – printre alte expresii care nu pot fi redate.

Marilyn se trezește apoi ca dintr-un coșmar, pentru că aparent fusese drogată, ca să fie târâtă afară din Casa Albă de Serviciul Secret.

Nu există dovezi istorice despre asemenea fapte, ceea ce face ca scenele cu abuzuri neîncetate să pară inutil de crude și pentru ea, și pentru spectatori. Și inutil de imorale și necinstite.

Filmul de Andrew Dominik, tras și în culori, și în alb-negru, este foarte frumos de privit. Iar Ana de Armas, cu urma ei de accent spaniol, este carismatică într-un rol asemănător cu ale lui Monroe. Este curajoasă, proaspătă și cinstită, chiar și într-un film care pare inevitabil fals și din cauza dialogului care sună a narațiune poetică.

Comerțul global cu obiecte „Monroe” – brelocuri, calendare, postere, etc – reflectă trista realitate că ea este o marfă înainte de a fi o persoană și că-i putem doar astfel interpreta personalitatea.

Cu cât încearcă admiratorii s-o vadă pe „adevărata” Marilyn dincolo de imagine, cu atât o îndepărtează. Încă din timpul vieții, tragedia izolării în propria fortăreață a celebrității și frumuseții a făcut parte din mitul ei.

Combinația de subiect dificil cu faptul că de Armas este mult timp goală până la brâu – de multe ori fără motiv – i-au adus filmului clasificarea 18+. Nu neglijați avertizarea celor de la Motion Picture Association. Celor mai mulți nu le va plăcea acest film, dacă vor rezista cele aproape 3 ore.

Surse: The New York Post, Slate