Noi date despre utilizarea internetului în România: Cât s-a redus decalajul urban-rural și ce măsuri și-a asumat România față de Comisia Europeană
În situația excepțională impusă de pandemie anul trecut, traficul de internet fix a înregistrat o creștere masivă cu peste 51% față de anul 2019, depășind o valoare de 10.000 de PB (n.a Petabyte), a declarat joi Eduard Lovin, vicepreședinte al Arbitrului telecom (ANCOM). 90% din traficul total de internet din România a fost realizat prin rețele fixe și 80% din conexiunile de internet fix din țară permit viteze de descărcare de peste 100 Mbps (megabiți pe secundă), una dintre cele mai mari ponderi din lume, nu doar din UE.
Informația pe scurt:
- – În situația excepțională impusă de pandemia COVID-19 anul trecut, numărul de conexiuni de internet fix și mobil din România a crescut semnificativ.
- – Creșterea a fost masivă pe internet fix: restricțiile de mobilitate au făcut ca cei mai mulți dintre noi să utilizăm mai degrabă conexiunile WI-FI acolo unde acestea au fost disponibile.
- – Din cele 5,7 milioane de conexiuni la puncte fixe la finalul anului trecut, 2 milioane de conexiuni erau utilizate în mediul rural. Astfel, în 2020 au fost conectate 100.000 de noi linii de internet fix în orașe și de 3 ori mai multe linii în mediul rural – 300.000 de noi linii rurale de internet fix în 2020.
- – 90% din traficul de internet în România a fost realizat prin rețele fixe și 80% din conexiunile de internet fix din țară permiteau viteze de descărcare de peste 100 Mbps (megabiți pe secundă), una dintre cele mai mari ponderi din lume, nu doar din UE.
- – Viteze la internet de peste 100 Mbps sunt majoritare și în mediul rural – 65% dintre conexiunile fixe din mediul rural la finalul anului trecut
- – A scăzut semnificativ, cu 40%, numărul localităților care erau considerate zone albe, adică localități fără acces la internet. Dacă în 2019 erau 2700 de astfel de localități, acum acest număr a scăzut la 1600 de localități.
- – Și Comisia Europeană este preocupată de reducerea decalajului de conectivitate dintre urban și rural. Un grup de lucru european, din care face parte și România, a stabilit un set de măsuri.
- – Nu mai departe de anul viitor, în aprilie 2022, toate statele membre UE trebuie să raporteze Comisiei stadiul implementării acestor măsuri.
Toate aceste informații au fost prezentate joi, 15 aprilie, de Eduard Lovin, vicepreședinte al Autorității de reglementare în comunicații din România, în cadrul conferinței Ziua Comunicațiilor.
Vă prezentăm în cele ce urmează principalele informații privind utilizarea internetului în România comunicate de oficialul ANCOM:
„La finalul anului 2020, conform prelucrării preliminare a datelor raportate de furnizorii de internet fix si mobil, erau 20,4 milioane de conexiuni la internetul mobil, în creștere cu 3% față de finalul anului 2019. Este vorba de conexiuni active care au înregistrat trafic într-un anumit interval de timp. De asemenea, erau 5,7 milioane de conexiuni de internet fix, în creștere dublă cu 8% față de creșterea din 2019 care a fost de 4%.”
„În situația excepțională de anul trecut, traficul de internet realizat în rețelele fixe a înregistrat o creștere mazivă abruptă cu peste 51% față de anul anterior, depășind o valoare de 10.000 de PB (n.a Petabyte).
Dacă la numărul de conexiuni de internet fix ritmul de creștere din 2020 a fost de două ori mai mare decât cel din 2019, în cazul traficului de internet fix în 2020, ritmul de creștere a fost de aproape 4 ori mai mare decât ritmul din anul anterior.
În rețelele mobile, traficul de internet a crescut cu 30% până la 1.100 PB.”
„A fost un ritm de creștere mai mic decât în anul anterior, însă mobilitatea persoanelor după cum bine știți a fost puternic restricționată anul trecut, iar acest lucru a influențat și consumul de internet mobil. Cu alte cuvinte, deși majoritatea dintre noi am utilizat mai mult internet anul trecut, am folosit mai degrabă conexiunile WI-FI acolo unde acestea erau disponibile..
90% din traficul de internet în România este realizat prin rețele fixe. Ce înseamnă acest lucru pentru politicile publice? Pe de o parte conectivitatea României are la bază rețelele fixe, iar în lipsa lor în unele zone apar riscuri, se afectează dezvoltarea economică și socială și se lasă în urmă cetățeni, comunități și idei de afaceri.
Pe de altă parte, internetul mobil are un potențial foarte mare de creștere, iar cele mai importante motoare de creștere pe care le vedem noi sunt trei:
1. Noile tehnologii și aplicații
2. Consumul pe utilizator și cresterea acestui consum
3. Noi tipuri de utilizatori, mașini și obiecte conectate, toate din acel Internet al lucrurilor (n.a Internet of Things – IoT) despre care toată lumea vorbește.”
„Raportat la numărul de locuitori, traficul mediu lunar realizat în rețelele fixe a ajuns în 2020 la valoare de 44 de GB, adică aproape 1,5 GB pe locuitor în fiecare zi, iar traficul mediu pe locuitor realizat prin rețelele mobile anul trecut a ajuns la 4,9 GB.
Din cele 5,7 milioane de conexiuni la puncte fixe la finalul anului trecut, 2 milioane de conexiuni erau utilizate în mediul rural. Astfel, în 2020 au fost conectate 100.000 de noi linii de internet fix în orașe și de 3 ori mai multe linii în mediul rural – 300.000 de noi linii rurale de internet fix în 2020.”
„80% din conexiunile de internet fix din România permit viteze de descărcare de peste 100 Mbps (megabiți pe secundă), una dintre cele mai mari ponderi din lume, nu doar din UE. Nu se vede în graficul prezentat, dar să știți că vitezele de peste 100 Mbps sunt majoritare și în mediul rural – 65% dintre conexiunile fixe din mediul rural la finalul anului trecut permiteau viteze de peste 100 Mbps.”
„Situația unică de anul trecut a impulsionat și mai mult această apetență a românilor pentru utilizarea serviciilor de comunicații, care în mod cert sunt de o calitate superioară la tarife mai mult decât rezonabile și împachetate într-o multitudine de oferte făcând astfel posibile creșteri semnificative pe piață atât în privința traficului cât și a numărului de conexiuni.
- Numărul de zone albe, fără acces la internet a scăzut semnificativ în 2020
Desigur o altă formă a decalajului urban-rural vizează acoperirea cu rețele. Este vorba de așa zisele zone albe, neacoperite sau insuficient deservite, cu internet la viteze mici. Mai simplu: cei fără acces la internet, de unde să utilizeze? Din nefericire, cele două decalaje – primul în cerere, al doilea (zonele albe) în ofertă – se completează și merg mână în mână într-un cerc vicios care de fapt este expresia unor deficiențe cronice.
Rezolvarea poate fi realizată cu succes doar concentrat, prin colaborarea tuturor părților interesate: furnizori de rețele și servicii de comunicații, furnizori de conținut online și autorități publice centrale, dar și locale.
Reducerea decalajului de acoperire cu rețele fixe de broadband între rural și urban este o preocupare permanentă a noastră, a celor de la ANCOM, dar instrumentele arbitrului pieței sunt limitate.
Ne-am dori să știm care este gradul de acoperire cu servicii broadband la puncte fixe și ce servicii sunt disponibile și am demarat un proiect în acest sens pentru a vedea în fiecare localitate situația exactă. Este un proiect de inventariere a rețelelor.
Astfel, în 2019 am validat, pentru prima dată, cu furnizorii relevanți de comunicații o primă versiun e de hartă privind acoperirea cu rețele capabile să furnizeze servicii de bandă largă la puncte fixe, iar anul trecut și anul acesta am făcut demersurile suplimentare împreună cu furnizorii și am integrat informațiile de la ei în noi versiuni ale acestei hărți.
Aș vrea să vă dau câteva cifre preliminare și despre evoluția acoperirii față de momentul inițial de acum 2 ani.
Astfel, am constatat că a scăzut semnificativ numărul localităților care erau considerate zone albe, cu peste 40%. Dacă la prima consultare, în 2019, identificaserăm peste 2700 de localități fără acoperire, după prima centralizare a informațiilor primite în cadrul consultării derulate recent, erau aproape 1600 de astfel de localități.
În schimb a crescut cu 42% numărul localităților în care utilizatorii au acces la rețele de bandă largă ultra-rapide, adică unde sunt viteze la internet de peste 100 Mbps – o creștere de la 6900 de localități acum 2 ani la aproape 9800 de localități în prezent.
Numărul localităților acoperite cu rețele de viteze de 2-30-100 de Mbps și peste 100 Mbps a crescut cu 11% de la aproape 11.000 de localități acum 2 ani la peste 12.000 de localități în prezent.”
- Lovin: Piața singură nu poate livra viteze de 100 Mbps în absolut toate gospodăriile din România. Este nevoie de măsuri de intervenție publică directă
„Transparența cu privire la localitățile nedeservite sau deservite insuficient cu rețele poate contribui și ea la încurajarea investițiilor private. În condiții de concurență, piața poate asigura servicii bune în tot mai multe localități de la un an la altul, însă piața singură nu poate livra viteze de 100 Mbps în absolut toate gospodăriile din România.
Localitățile nedeservite sunt considerate de către furnizori a fi nerentabile din punct de vedere comercial pentru realizarea de investiții în rețele. Pentru unele din aceste localități, reducerea barierelor administrative la extinderea rețelelor, reducerea costurilor și creșterea eficienței utilizării infrastructurilor fizice din domeniul public sau privat poate fi suficientă astfel încât să devină atractive investițional. Pentru acoperirea altor localități însă, astfel de măsuri nu vor fi suficiente.
Cel mai probabil vor fi necesare măsuri de intervenție publică directă, de susținere a ofertei prin fonduri europene și ajutor de stat pentru instalarea de rețele, de susținere a cererii prin acordarea de suport financiar utilizatorilor pentru achiziționarea de terminale de comunicații sau de abonamente de servicii de acces la internet, sau de susținere atât a ofertei cât și a cererii.
- Preocupările Comisiei Europene și măsurile asumate de România
Creșterea gradului de conectivitate se află și în atenția Comisiei europene. În septembrie anul trecut, comisia a adoptat o recomandare prin care a solicitat statelor membre să elaboreze și să convină asupra unui set comun de instrumente de încurajare a conectivității și în special pentru implementarea rețelelor de mare capacitate, aici incluzând și fibra optică și 5G-ul.
Până în martie anul acesta, un grup de lucru european, din care a făcut parte și România, prin ANCOM, a elaborat un set comun de instrumente pentru conectivitate ce conține 39 de măsuri care au fost preluate și adaptate din practicile tuturor statelor europene pentru a adopta cele două domenii principale, respectiv reducerea costurilor de instalare și asigurarea accesului la spectrul radio 5G.
Primul punct din acest toolbox (n.a set de măsuri) european, și vă reamintesc că avem un proiect de lege pentru transpunerea Codului European al Comunicațiilor, se referă la eficientizarea procedurilor de acordare a autorizațiilor de construire.
Acest Cod conține suplimentar și măsuri pentru simplificarea acestui regim înfiorător de birocratic de acordare a autorizațiilor de construcții pentru rețelele de comunicații.
Trebuie să înțelegem foarte bine un lucru simplu, care poate însă aluneca din centrul atenției în contextul unor discuții mai mult sau mai puțin teoretice despre armonizarea europeană, instrumente, autorizări etc.: numărul de zone albe, de localități fără rețele de internet ale României ar fi putut fi semnificativ mai mic, dacă autorizarea lucrărilor de construcții de noi rețele ar fi fost mai simplă, mai ieftină și mai rapidă.
La fel, dacă lucrările de construcții propriu-zise ar fi fost mai eficiente, dacă șantierele telecom, șantierele de drumuri, de energie, de apă s-ar fi coordonat măcar minimal, atunci costurile acestei deserviri cu internet în ruralul îndepărtat ar fi fost mai mici.
Oare câte astfel de zone insuficient acoperite cu servicii de internet de mare viteză avem astăzi din cauza acestor de proceduri de autorizare prea greoaie, taxe prea mari sau lipsă de coordonare? Care este „prețul” socio-economic al acestor zone, cine-l plătește și dacă merită? Acestea sunt întrebări fundamentale la care trebuie să răspundem odată cu toolbox-ul european de conectivitate.
Ca urmare a acestui toolbox, până la finalul acestei luni, fiecare stat membru trebuie să elaboreze și să prezinte Comisiei Europene o foaie de parcurs națională pentru punerea în aplicare a acestui set comun de instrumente pentru conectivitate, care să reflecte principiile stabilite la nivel european.
Așteptăm acum așadar această foaie de parcurs care trebuie stabilită și asumată la nivelul Guvernului, care va trebui implementată la nivel național și care va trebui să contribuie decisiv la creșterea conectivității de mare viteză în România și evident la reducerea acelor decalaje urban-rural, la o incluziune mai mare și la acea tranbsformare digitală de care vorbim cu toții.
Și nu mai departe de anul viitor, în aprilie 2022, toate statele membre din Ue trebuie să raporteze Comisiei stadiul implementării acestor măsuri.”, a spus oficialul ANCOM.
INTERVIURILE HotNews.ro