Noi nu ne speriem de dronele rusești la fel de ușor ca balticii

Unirea României cu Republica Moldova e discutată în presa occidentală

FOCUS: Nu există o linie invizibilă care să țină dronele rusești în afara României

Premierul Letoniei Evika Silina a demisionat acum două săptămâni din cauza scandalului național izbucnit după ce trei drone au intrat în spațiul aerian al acestei țări, fără să fie doborâte de armată. Dronele nu erau rusești, ci ucrainene, de interceptare, și nu au existat victime în rândul populației. Totuși, incidentul a fost considerat suficient de grav încât să se lase cu demisia unui prim-ministru și concedierea ministrului apărării naționale. 

Am dat exemplul de mai sus nu pentru că mi-aș dori neapărat ca cineva să-și piardă funcția după incidentul de la Galați, unul mult mai grav decât orice s-a întâmplat în țările baltice, de la izbucnirea războiului din Ucraina. E suficient că avem și noi politicieni care încearcă să profite politic pe seama victimelor prăbușirii dronei rusești pe un bloc din centrul Galațiului. Chiar și cei care, altfel, s-au opus în Parlament ca România să aibă o lege care să permită doborârea aparatelor de zbor străine. 

Ce vreau să subliniez este însă diferența de abordare între România și celelalte state din partea de est a NATO. Această diferență a fost vizibilă și vineri, când, de exemplu, președintele Letoniei, Edgars Rinkēvičs, a condamnat public prăbușirea dronei rusești, înaintea președintelui României. 

Ce pare că nu înțeleg deocamdată românii, dar o fac foarte bine balticii, este că războiul purtat de Rusia nu mai are o graniță atât de clară. Experții vorbesc despre provocările intenționate ale lui Putin asupra țărilor baltice, despre testarea reacției NATO și chiar despre posibilitatea unui atac-surpriză al Rusiei asupra unui stat din estul Europei. Nu peste 4-5 ani, cum se estima inițial, ci mult mai devreme. Rusia ar putea profita de tulburările din interiorul NATO și de faptul că țările europene nu și-au consolidat încă „planul B” de apărare, pentru situația în care SUA se va retrage din alianță.  

Noi avem tendința să minimalizăm pericolul 

Președintele Nicușor Dan s-a grăbit să spună că drona (confirmată rusească, nu mai e loc de speculații aici) a ajuns la Galați pentru că ar fi fost lovită de antiaeriana ucraineană și deviată de la traseul ei inițial. Ministrul Apărării, Radu Miruță, recunoaște însă că „aceasta este o chestiune pe care noi nu avem de unde s-o știm”. 

„Bucureștiul doar presupune că drona a ajuns întâmplător la Galați (…) poate că era programată să ajungă în România”, după cum remarcă analistul Armand Goșu. 

Oficialii români continuă să se agațe de speranța că ar exista o linie invizibilă la granița României pe care dronele și rachetele rusești nu vor s-o treacă. De aici vine, probabil, și delimitarea făcută de președinte în timpul interviului dat BBC: „Atunci când rușii vizează localități aflate de cealaltă parte a Dunării, trebuie să se asigure că nu provoacă răniți în rândul cetățenilor români”, a spus Nicușor Dan.

După ce citești această frază, îți vine, firesc, întrebarea: „Bun și dacă provoacă răniți doar în rândul ucrainenilor este ok?”

Știu că principala grijă a președintelui României trebuie să fie soarta românilor, dar astfel de formulări ar trebui evitate pentru a nu fi considerate o dovadă a lipsei de empatie față de vecinii noștri. Cum deja s-a interpretat în presa ucraineană.

„O, wow. Președintele României, Nicușor Dan, le cere rușilor să fie mai preciși atunci când țintesc Ucraina. Nu am cuvinte”, a comentat și un cunoscut politolog ucrainean, Anton Shekhovtsov.

Este cinic să tragi o linie invizibilă, care să despartă eventualele victime ale unui atac aerian: aici nu e ok să atacați cu drone, dar puteți ataca în partea cealaltă. Este tot un fel de a spune: războiul din Ucraina este „al altora” („se ucid rușii între ei”, cum am auzit la Chișinău anul trecut, cu ocazia alegerilor parlamentare), noi nu avem ce căuta în el.

Și nu există o dovadă mai bună că această graniță sugerată de Nicușor Dan nu există în realitate decât faptul că dronele rusești fac victime și la Galați. Pentru Putin pare că nu există nicio diferență între localitățile în care trăiesc ucrainenii și cele în care trăiesc românii. L-ați auzit cumva cerându-și scuze? A spus „îmi pare rău pentru românii afectați de dronă, nu erau ei cei vizați, ci ucrainenii?” Nu. Doar a cerut ca resturile aparatului să fie trimise în Rusia ca să fie investigate. 

Fără să vreau să stârnesc panică, cred că cel mai înțelept ar fi să ne pregătim și pentru scenariile mai grave. Atât psihic, cât mai ales practic. Militarii au explicat de ce drona de la Galați nu a putut fi doborâtă. Răspunsul pe scurt e că nu avem cu ce. 

Nu avem suficiente sisteme antidronă care să fie amplasate pe toată granița cu Ucraina, piloții de avioane F-16 se tem că dacă deschid focul în zone locuite ar putea face mai multe pagube, iar pentru a trage în aeronave în timp ce se află în spațiul aerian al Ucrainei nu avem legislația potrivită. 

Pilotul român care a doborât recent o dronă rusească în spațiul Estoniei a explicat și el care e diferența dintre cele două situații. Iar MApN ne-a anunțat vineri seară că a semnat mai multe contracte din cadrul programului european SAFE printre care și pentru sistemele antidrone.  Deci în viitor vom avea cu ce să le doborâm. 

Vestea bună e că subiectul a ajuns la ONU

Cum era de așteptat, spațiul informațional românesc s-a umplut de așa-numitele „teorii alternative”, adică dezinformare. Ideea principală a fost că, de fapt, drona de la Galați era ucraineană, iar scopul atacului din România  – atragerea NATO în conflict. Aici am văzut totuși o reacție destul de bună a autorităților noastre care au demontat falsurile spuse în spațiul public. 

În mod evident, lucrurile nu vor rămâne așa. Și nu vor rămâne, pentru că lumea occidentală nu mai pare dispusă să ascundă gunoiul (rusesc) sub preș. Aici, pe malul Dâmboviței, poate că mulți mai preferă încă, din lașitate sau din alte motive, să se amăgească cu gândul că dronele rusești se vor lovi de un zid imaginar la granița României și vor cădea doar în Ucraina. Din păcate, nu se mai întâmplă de mult așa. Iar faptul că Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit aseară să discute incidentul de la Galați, e o veste bună. Ministrul de Externe, Oana Țoiu, va fi acolo și va pleda cauza României.

Mai departe, rubrica PUZZLE va fi accesibilă doar membrilor HotNews Premium.  

PUZZLE: Cât ar costa unirea României cu Republica Moldova

Subiectul unirii României cu Republica Moldova, ca plan de rezervă în cazul întârzierii aderării la UE, pe care l-am tratat și în ediția trecută a newsletter-ului, este discutat și în presa internațională. Publicația franceză Le Monde îi acordă un amplu articol în care menționează și obstacolele pe care cele două țări ar trebui să le depășească. De exemplu, directorul Arhivelor Naționale de la Chișinău, Igor Casu, numește regiunile proruse Transnistria și Găgăuzia. În legislația specifică Găgăuziei „există o clauză care prevede dreptul la autodeterminare, în cazul pierderii suveranității, cum s-ar întâmpla în cazul unirii cu România”, explică specialistul.  Apoi ar mai fi și costurile: undeva, între 60 și 80 miliarde de euro pe parcursul a 15 ani, bani pe care ar trebui să-i plătească România. Discuțiile sunt de abia la început, vom mai vorbi despre acest subiect. Mai ales că susținerea față de unire a crescut pe ambele maluri ale Prutului. 

Premierul României, o soluție „românească”?

Nominalizarea unui premier de către Nicușor Dan va avea loc în zilele următoare, poate chiar astăzi. Numele așteptat „pe surse”, este cel al lui Eugen Tomac, în prezent consilier onorific al președintelui pentru relația cu românii de pretutindeni și liderul partidului neparlamentar PMP. Dacă aceasta va fi nominalizarea președintelui, atunci ar fi o rezolvare tipic românească, una de avarie, ca urmare a faptului că negocierile dintre partide pentru formarea unei majorități au eșuat. 

Armenia, o țintă pentru atacul boților din Rusia

Atunci când nu trimite drone în România, Rusia se ocupă cu influențarea alegerilor din Armenia, cu ajutorul boților de pe internet care generează știri false despre premierul pro-european al țării, Nikol Pașinian, arată o analiză făcută de publicația germană FAZ. Principalele narative sunt că Pașinian vrea să vândă părți din Armenia Azerbaidjanului sau Turciei, adică dușmanilor tradiționali ai țării, cu care premierul caută acum o coexistență pașnică. Boții au mai răspândit și știrea că premierul aduce 600.000 de azeri în Armenia. Dezinformarea clasică cu „străinii dușmani care înlocuiesc localnicii”.

În Europa, au venit vremurile când până și „verzii” au mai multă încredere în arma nucleară decât în negocieri

Uneori poate fi șocant să vezi cât de mult s-au schimbat opiniile din Europa, într-un timp atât de scurt. Cine ar fi crezut, de exemplu, în urmă cu 4-5 ani, că lidera Partidului Verde din Germania va ajunge să susțină o umbrelă nucleară francezo-britanică pentru Europa, de teama unui atac al Rusiei. 

„Am crescut cu speranța dezarmării nucleare și, până în anii Obama, existau într-adevăr tratate concrete. Din păcate, toate acestea sunt de domeniul trecutului; acum ne aflăm într-o nouă eră nucleară. Este un trist eșec istoric. Ca toate partidele, avem responsabilitatea de a face față provocărilor așa cum sunt, nu așa cum ne dorim să fie. Consider că aceasta este sarcina mea centrală în calitate de președinte al Partidului Verde”, a declarat Franziska Brantner.

Pe curând,

Gabriel Bejan