"Noi, romanii" – ​Cum sunt romanii, in acceptia romanilor care ii definesc?

Cum sunt romanii, in acceptia romanilor care ii definesc?

… nu e deloc clar. Descoperim ca romanii sunt prosti si, simultan, isteti. Sunt credinciosi, cu frica de Dumnezeu, refractari si conservatori dar pacatosi, alcoolici si infideli. Sunt indemanatici dar reclamele cu Dorel ii descriu cel mai bine, se bucura de viata dar nu zambesc, sunt vicleni si descurcareti dar lalai si incapabili sa utilizeze oportunitatile pe care le au la indemana. Romanii sunt bogati dar saraci, mincinosi dar sinceri, nesimtiti dar ospitalieri si inimosi. Romanii stiu multe lucruri pe care altii nu le stiu despre propria lor natiune dar sunt needucati. Sunt olimpici la matematica dar lirici. Sunt cunoscuti peste tot pe glob dar aproape necunoscuti in afara tarii lor. Barbatii nu se spala pe dinti dar sunt sarmanti, femeile sunt senzuale dar precum Zoe („barbata”). Politic vorbind, romanii sunt intelepti, constienti de miza si conectati la destinul cosmic al natiunii (cand castiga la alegeri „ai nostri”) sau nedemni de propria tara, niste javre nenorocite si flamande dupa populism (cand castiga la alegeri „ai lor”). Romanii urasc minoritatile si sunt foarte toleranti, sunt rabdatori dar le sare repede mustarul, sunt 100% latini si 100% balcanici, cea mai mare influenta asupra destinului lor fiind data in mod definitiv si primordial ba de daci, ba de habsburgi, ba de turci, ba de rusi. Romanii sunt lasi si mamaligari dar, in acelasi timp, sunt razbunatori in plan politic, vesnic nemultumiti si voteaza intotdeauna schimbarea.

Se pare ca romanii sunt in mod clar …. ceva, dar nimeni nu se poate pune de acord apropo de cum incheiem fraza.

Cum legi oare un programator C++ din Cluj de o familie de tigani ursari din Vaslui? Ce fire unesc in mod inexorabil o studenta la politehnica in Iasi cu un avocat din Targu Jiu? Cate elemente de comportament sau de psihologie au de fapt in comun un pensionar din Balta Alba si o prostituata din Tulcea?

Evident, nu neg existenta Romaniei sau a romanilor, dar neg existenta unui fond comun de natura comportamentala sau psihologica care ne este intiparit tuturor la nastere, in mod miraculos si in mod identic. Nici macar adoptarea si asumarea valorilor nu sunt la fel in Rahova si in Satu Mare, in Dolj-ul rural si in orasul Botosani, ca fond sau ca forma. Psihologia popoarelor a murit de mult timp si asta pentru ca societatile pe care incerca sa le descrie erau mult prea complexe pentru a fi definite fara unelte statistice. In plus, globalizarea a schimbat in mod profund identitati si profile, care nici ele nu erau atat de omogene pe cat ar fi vrut statele moderne sa fie: Saxonia, orasele de pe Rin, sudul catolic si Hamburg-ul n-au fost niciodata aceeasi Germanie decat la un anumit nivel administrativ.

Observatie aditionala, dar cruciala: „noi, americanii” sau „noi, francezii” exista, dar intotdeauna laudativ si doar in discursul politicienilor. Nici publicul si nici cel care le rosteste nu dau atentie formulei: e populism ieftin.

Dupa cum sugeram mai sus, romanii sunt nu departe, ci extrem de departe de a fi un grup unitar:

Populatia aflata in tara e aproape perfect impartita ca mediu de rezidenta intre rural si urban, iar urbanul aproape perfect impartit intre orasele mari si cele mici.

Avem trei generatii mari cu povesti diferite (pensionarii de azi; decreteii; cei cu varsta sub 30 de ani), cu perspective diferite apropo de comunism, cu ganduri si emotii diferite apropo de prezent si viitor.

Pana recent eram divizati politic, trei alegeri consecutive (2004, 2008, 2009) fiind castigate sau pierdute in interiorul marjei de eroare a sondajelor.

Transilvania, Moldova si Valahia-fara-Bucuresti sunt aproape egale ca populatie.

Impartirea pe nivele de educatie (primar, mediu, studii superioare) e probabil la o generatie sau doua distanta de simetrie.

Stereotipurile politice nu prea sunt functionale: 66 de mii de aradeni au votat USL la ultimele parlamentare; 21 de mii de locuitori ai Teleorman-ului au votat ARD.

In plus, din saisprezece adulti romani, trei nu se afla in tara. Unul este in Italia, altul in Spania, celalalt in spatiul anglo-saxon sau Franta (nici macar migratia nu e unidirectionala).

Exista mai multe motive pentru care formula „noi, romanii” a aparut si s-a mentinut. Pentru ca sunt sociolog, observ … elementul sociologic: majoritatea vocilor din spatiul public de dupa 1990 provin din spatiul artei, culturii si filozofiei. Teologia, istoria si dreptul livreaza de asemenea in ultimii ani personalitati cu mare vizibilitate. Vocile importante din jurnalismul romanesc au ramas dedicate stilului pamfletar-filozofic, fiecare in felul sau. Contactul tuturor acestor domenii cu sociologia sau cu modul de gandire sociologic este aproape egal cu zero. Motivul principal: sociologia a avut o vizibilitate scazuta datorita cvasi-desfiintarii sale din perioada comunista. Starea de fapt: cifrele sunt greu de citit si interpretat, filozofareala (ersatz-filozofia) e la putere. Ce obtinem: tuse groase, repetarea perceptiilor comune, explicatiile simple si gresite, generalizari stupefiante. Din fericire nu peste tot.

(Acelasi argument – sub alta forma – aici).

(O cercetare recenta care in parte contrazice argumentul: aici).

Comenteaza pe Sociollogica.