O companie din industria auto câștigă un litigiu cu o miză de 40 milioane lei, în domeniul prețurilor de transfer. Decizia are impact în practica inspectorilor fiscali
Unul dintre cele mai mari grupuri multinaționale care activează în domeniul industriei auto din România a câștigat în instanță într-o cauză de prețuri de transfer, cu o miză de aproximativ 40 milioane lei. Astfel, printr-o soluție recent pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a validat soluția favorabilă a Curții de Apel București de anulare a impozitului pe profit stabilit suplimentar și a altor obligații fiscale aferente stabilite în inspecția fiscală.
”Este o soluție care denotă că instanțele de judecată au o foarte bună înțelegere atât a regulilor naționale, cât și a celor din Ghidul OECD privind prețurile de transfer, dar și interes și aplecare deosebită pentru soluționarea corectă a cauzelor în domeniul prețurilor de transfer. Intervenția instanțelor aduce o clarificare necesară privind scopul și rolul metodologiei prețurilor de transfer, care nu reprezintă doar cartea de căpătâi a contribuabililor atunci când întocmesc dosarul prețurilor de transfer, ci și a organelor fiscale”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România.
Cauza soluționată de instanța supremă vizează, în esență, dezlegarea mai multor problematici specifice de prețuri de transfer, dar și alte aspecte foarte importante din domeniul impozitului pe profit.
”La acest moment, soluția este unică în jurisprudența instanței supreme și tranșează o dispută referitoare la aplicarea metodei alese pentru stabilirea prețurilor de transfer atunci când inspecția fiscală schimbă profilul funcțional al contribuabilului. În plus, instanțele judecătorești au fost chemate să sancționeze și modalitatea fluctuantă și inconsecventă în care echipa de inspecție fiscală, reîncadrând profilul funcțional al contribuabilului, a aplicat metoda aleasă pe diferite perioade supuse controlului. Gradul înalt de complexitate și noutatea problemelor fiscale abordate au reprezentat o adevărată provocare în transpunerea acestor aspecte extrem de tehnice în repere juridice clare, care să permită tranșarea lor corectă, prin raportare la rigorile de formare a prețurilor de transfer”, a arătat Dan Dascălu, Partener Coordonator al practicii de litigii a D&B David și Baias.
În esență, instanța de fond a statuat că atunci când organele de inspecție fiscală realizează o schimbare în metodologia de stabilire a prețurilor de transfer utilizată de contribuabil (precum reîncadrarea profilului funcțional), acestea trebuie în mod obligatoriu să deruleze în mod corespunzător și ceilalți pași specifici din metodologie prevăzuți de Ghidul OCDE, prin stabilirea indicatorilor financiari ținând cont de modificarea operată. Mai mult, ca urmare a unei asemenea reîncadrări a profilului funcțional al respectivei activități, organele fiscale nu pot să acționeze într-o manieră inconsecventă, aplicând un tratament diferit decât cel aplicat de contribuabil pentru aceeași activitate într-o perioadă anterioară care a fost considerat ca fiind unul corect cu ocazia inspecției fiscale.
O altă problematică dezlegată de instanța supremă vizează, potrivit avocatului Mihail Boian, Partener D&B David și Baias, chestiunea ajustării la mediană – care a făcut obiectul, de asemenea, unei jurisprudențe celebre a Curții de Apel Cluj, în urmă cu câțiva ani, dar care nu a condus la schimbarea abordării organelor fiscale.
În fine, au făcut între altele obiectul judecății și aspectele ce țin de necesitatea efectuării de ajustări în minus a prețurilor de transfer, fiind astfel confirmat că organele de inspecție fiscală sunt obligate să procedeze în acest mod când controlează prețurile de transfer. Ca urmare, a fost confirmată aplicabilitatea și în acest domeniu a regulii că ANAF este ținută să stabilească și obligații fiscale în minus. Recunoașterea acestei reguli a fost obținută în trecut în alte cauze de avocații D&B David și Baias alături de consultanții fiscali din departamentele de taxe ale PwC în privința altor impozite, taxe și diferite contribuții sociale și la alte fonduri speciale.
”Sperăm că soluția pronunțată în această cauză va contribui la clarificarea un aspecte foarte importante ce generau dificultăți majore în trecut, astfel încât organele fiscale să țină cont de necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a acestora, pentru a preveni și reduce numărul de litigii și, implicit, impactul negativ asupra contribuabililor, dar și asupra tuturor factorilor de decizie implicați. Un număr mai mic de litigii înseamnă mai puține resurse de timp și energie alocate în cadrul acestor proceduri începând cu organul de soluționare a contestației și până la instanțele de judecată ce dezleagă definitiv asemenea cauze” a precizat în încheiere Dan Dascălu.
În acest litigiu, început în urmă cu mai bine de 8 ani și vizând perioada 2006-2010, compania a fost reprezentată de o echipă de avocați specializați în litigii fiscale din cadrul D&B David și Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România, în strânsă colaborare cu specialiștii din Departamentul de Prețuri de Transfer al PwC.
Articol susținut de PwC România