O mini-istorie electorala a PSD – partea 3
Obiectivul strategic al PSD – unificarea stangii – a fost teoretic indeplinit dupa ce PD si-a schimbat afilierea si a devenit un partener al Partidului Popular European. Beneficiile concrete pentru PSD au fost insa minimale, intrucat o mare parte din electoratul atras de Traian Basescu provenea din bazinele clasice ale stangii iar acesti votanti au plecat cu tot cu presedintele spre PDL (dupa cum am mai aratat aici in jumatatea de jos a postarii), scrie Bogdan Mateescu, pe blogul lui, Sociollogica.
Partile anterioare ale acestei postari pot fi gasite:
Mai important, social-democratii au descoperit dupa 2004 cum e sa fii fara lider carismatic, o situatie radical diferita fata de cea pe care o experimentasera in anii ’90.
In contextul unei economii aparent infloritoare, partidele care compusesera Alianta DA si-au mentinut numarul de votanti si la parlamentarele din 2008, in timp ce PSD a pierdut un milion si jumatate de votanti fata de 2004.
Daca preferi sa te uiti la procente, PSD a pierdut in patru ani 3% iar partidele care compusesera Alianta DA au castigat 20% (!).
Doua explicatii pentru aceasta situatie:
1. Atat PNL cat si PDL au patruns in rural, croindu-si retele puternice care, cumulat, au surclasat pe social-democrati (47% la 35%).
2. Emigratia s-a accelerat in perioada 2004-2008: sute de mii de cetateni din regiunile mai sarace ale Romaniei, in genere oameni fara o calificare profesionala, au parasit tara, foarte putini dintre ei mai venind la vot dupa 2004. Vorbim in principal de (fosti) votanti PSD sau PRM. Punctul 1 explica de ce PDL sau PNL au reusit sa-si mentina scorul in ciuda acestui aspect, care i-a afectat intr-o masura mai mica si pe ei.
Chiar si in aceste conditii, PSD a ocupat locul 1 la voturi (pe muchie) si locul 2 la mandate, in special datorita ponderii ridicate in electoratul votant a grupurilor sociodemografice care il sprijineau, cum ar fi pensionarii sau romanii cu studii primare. Social-democratii nu isi supraestimau insa situatia, aici poti gasi o analiza interna de atunci, una care include si rezultatele din 2009 – numai roza nu e.
Daca tot vorbeam de 2009, campania de atunci a confirmat situatia: PSD era „inghesuit” de PDL/TB. Iata la ce ma refer:
- In Moldova si Valahia exista 25 de judete.
- In 13 din aceste judete TB a obtinut in turul doi din 2009 un scor mai bun decat obtinuse in 2004.
- In patru judete scorul sau a ramas identic.
- In alte doua, scorul lui TB a scazut, dar a ramas mai mare de 50%.
- Doar in sase judete (un sfert de Moldo-Valahia), scorul lui Geoana in turul doi a fost mai bun decat scorul lui Nastase in 2004, iar in trei din aceste judete imbunatatirea a fost de… 1% – 2%.
Daca ne uitam la rezultatele nationale, vorbim de cel mai slab scor inregistrat in primul tur de un candidat FSN/FDSN/PSD, atat ca voturi cat si ca procente. Antipatia (pre-taieri!) a multor romani fata de Traian Basescu a ajutat mult in turul doi – numarul de voturi pentru Geoana in Bucuresti s-a marit cu 117% fata de primul tur – dar nu indeajuns.
In momentul in care Victor Ponta a preluat conducerea partidului, acesta fusese depasit de PDL+PNL (ca suma) la primari, consilieri locali, consilieri judeteni, presedinti de consilii judetene, mandate de parlamentari, optiuni de vot la prezidentiale, etc etc., situatie de neimaginat cu patru, zece sau douazeci de ani in urma.
In plan politic, specularea disensiunilor dintre PNL si PDL era obligatorie.
Daca vorbim despre bazine electorale, reducerea influentei PDL era o prioritate: un partid asociat cu voia buna si prosperitatea, care prelua votanti din mediul rural si oamenii mai putin educati din mediul urban prin intermediul unor mesaje eficiente („ei cu ei, noi cu voi”) era o amenintare grava pentru social-democrati.
Manevrarea abila a crizei a adus PSD intr-o pozitie favorabila. Atragerea voturilor romanilor cu studii superioare, mentinerea sustinerii inalte in Bucuresti si performanta electorala buna din Transilvania au fost efecte secundare ale masurilor economice si coruptiei din guvernarea PDL. Mult mai importanta era destructurarea retelei de voturi a PDL din mediul rural, aceasta fiind tinta strategica a social-democratilor. Rezultatul de la locale in ceea ce priveste presedintii CJ a fost, din punctul meu de vedere, cel mai important dintre toate cele inregistrate la alegerile din 2012 intrucat a definit intr-o masura importanta si rezultatul USL de la parlamentare:
- PDL: de la 14 presedinti de consilii judetene la 2.
- PSD: de la 17 presedinti de consilii judetene la 22.
Pana recent, compozitia socio-demografica a Romaniei favoriza in mod evident PSD. O perspectiva utila asupra istoriei politice de dupa ’89 este sa spunem ca, prin forta inertiei, PSD castiga sau are un rol dominant, incidental aparand figuri carismatice care schimba situatia. Oponentii PSD au avut un succes considerabil din acest punct de vedere, „tragand bilete castigatoare” in 1996, 2004 si 2009 dar ratand in 1990, 1992 si 2000, adica o rata de succes de 50%.
Cateva observatii despre prezentul si viitorul social-democratilor:
1. PSD este in clipa de fata intr-o situatie asemanatoare cu cel din 2000-2001: nu exista lider carismatic ostil la orizont, dezamagirea fata de reformele de dreapta este intensa iar popularitatea liderilor principali nu este discutabila. Daca va pierde, va fi datorita propriilor greseli: guvernare nefericita in plan economic (ca in 1993-1996) sau coruptie (ca in 2001-2004).
2. Crin Antonescu poate reprezenta in viitor pentru PSD acelasi pericol pe care l-a reprezentat Traian Basescu in trecut: un presedinte a carui ascensiune mobilizeaza vectori puternici si deraiaza performanta social-democratilor in randul electoratului lor de baza. O parte din electoratul pro-Antonescu incepe deja sa provina din arii socio-demografice pe care PSD le considera ale sale de drept.
3. Stanga deceniului care incepe in 2020 nu va fi in PSD si, daca prevederile privind infiintarea unor partide noi vor ramane la fel de restrictive, nu va fi institutionalizata ci stradala.
Comenteaza pe Sociollogica.
INTERVIURILE HotNews.ro