Oamenii ar putea vorbi un limbaj universal, spun cercetatorii

Oamenii din intreaga lume ar putea vorbi aceeasi limba, spun cercetatorii dupa ce au constatat ca sunetele folosite pentru a forma cuvinte ce denumesc obiecte si idei comune prezinta similaritati uimitoare, relateaza The Telegraph. Descoperirea contesta principii fundamentale ale lingvisticii, care spun ca diferitele limbaje au crescut independent una de alta, fara un inteles intrinsec in sunetele care formeaza cuvintele.

Dar studiul care a analizat mii de limbaje a relevat ca, atunci cand vine vorba de concepte de baza, precum parti ale corpului uman, relatiile de rudenie sau aspecte ale lumii naturale, exista sunete comune, ca si cum conceptele care sunt importante experientei umane au declansat cumva verbalizarea universala.

„Aceste tipare simbolice de sunet apar in repetate randuri in intreaga lume, independent de dispersarea geografica a oamenilor si independent de descendenta limbii”, a declarat dr. Morten Christiansen, profesor de psihologie si director al Laboratorului de Neurostiinte Cognitive din cadrul Universitatii Cornell (SUA), unde s-a desfasurat studiul.

„Pare sa fie ceva in conditia umana care duce la ceste tipare. Nu stim ce este, insa stim ca este acolo”, a adaugat cercetatorul.

Studiul a mai constatat ca, in majoritatea limbilor, cuvantul pentru „nas” (in engleza „nose”) este probabil sa contina sunetele „neh” sau „oo”.

De asemenea, cuvantul pentru „frunza” („leaf”) este probabil sa includa sunetele l, p sau b, in timp ce „nisip” („sand”) va folosi, probabil, sunetul s.

Cuvantul pentru „rosu” („red”) si „rotund” („round”) vor include, probabil, sunetul r.

„Nu inseamna ca toate cuvintele au aceste sunete, insa relatia este mult mai puternica decat te-ai astepta daca ar fi aleatoriu”, a adaugat Christiansen.

Alte cateva cuvinte in cazul carora au fost gasite sunete similare in mai multe limbi sunt: muscatura (bite), caine (dog), peste (fish), stea (star) si apa (water).

Asocierile au fost deosebit de puternice pentru cuvinte care denumesc parti ale corpului, precum: genunchi (knee), os (bone) si sani (breasts).

Echipa a mai constatat ca anumite cuvinte evita adesea anumite sunete, acest lucru producandu-se mai ales in cazul pronumelor. Spre exemplu, cuvintele pentru „eu” („I”) adesea nu includ sunete din care fac parte u, p, b, t, s, r si l.

Cuvintele pentru „tu” („you”) nu includ, in general, sunete din care fac parte u, o, p, t, d, q, s, r si l.

Echipa, formata din fizicieni, lingvisti si specialisti in informatica din SUA, Argentina, Germania, Olanda si Elvetia, a analizat 40-100 de cuvinte din vocabularul de baza din circa 3.700 de limbi – circa 62% din numarul total actual de limbi.

Cercetatorii nu stiu de ce oamenii tind sa foloseasca aceleasi sunete, in diferite limbi, pentru a denumi obiecte si idei esentiale. Conceptele sunt importante in toate limbile, spune Christiansen, si copii invata aceste cuvinte cand sunt foarte mici.

„Poate ca aceste semnale imping copiii catre dobandirea limbii. Poate are ceva de a face cu mintea ori creierul uman, cu felul in care interactionam, sau cu semnalele pe care le folosim pentru a invata sau procesa o limba. Aceasta este o intrebare cheie pentru viitoare cercetari”, a adugat cercetatorul.

Unul dintre conceptele de baza in lingvistica este faptul ca relatia dintre un sunetul unui cuvant si intelesul sau este arbitrara. Cu toate acestea, studii recente au sugerat ca unele cuvinte pot partaja sunete comune, de exemplu, cercetatorii au aratat ca cuvintele pentru obiecte mici tepoase, intr-o varietate de limbi, sunt susceptibile sa contina sunete stridente, in timp ce formele rotunjite contin sunete „ooo”, fenomen cunoscut ca efectul Bouba-Kiki.

Dr. Lynne Cahill, lector de limba si lingvistica engleza la Universitatea din Sussex, a declarat ca este posibil ca unele cuvinte sa fie similare in mai multe limbi pentru ca sunt primele sunete pe care copii le fac. Spre exemplu, sunetele „ma, ma ma” si „da, da, da” au devenit mama si tata.

Cahill a aratat ca este prea devreme sa spunem ca exista o radacina universala pentru alte cuvinte.

„Ai putea argumenta ca cuvintele alese aici sunt foarte vechi si, astfel, este probabil sa fi avut in trecut un limbaj comun, din care au fost toate derivate. Cred ca este un studiu interesant care s-a uitat la multe limbi si nu cred ca se justifica insa afirmatia ca distruge conceptul care sustine ca limbajul este arbitrar. Cred ca s-au uitat la prea putine cuvinte pentru a stabili vreo concluzie ferma”, a adaugat Cahill.

Studiul a fost publicat in revist de specialitate Proceedings of the National Academy of Sciences.