Obor, cel mai isteric punct din Bucuresti

Daca ar exista un loc in Bucuresti in care iadul sa-si deschida sediu, acela ar fi intersectia de la Obor. Luni, de dimineata si pana la caderea serii, masinile au claxonat in draci, politistii de trafic au fluierat incontinuu, iar soferii i-au injurat pe politisti. Numai muncitorii au muncit in ritmul lor, la fel ca si baietii care fac combinatii cu telefoane furate. Cat despre pietoni si vizitatorii pietei – par resemnati cu haosul de Obor.

Cine zice ca Victoriei e intersectia prin care se trece cel mai greu, inseamna ca nu trece, ziua, prin zona Piata Obor. Acolo se strang puhoaie de masini, oameni fara casa, vanzatori ambulanti cu marfa furata si ne-furata si muncitori care sunt obositi tot timpul.

Statia lui 66, numarul Oborului

Luni, la unu si jumatate, sase persoane se arunca din troleibuzul 66 inainte de statie si pleaca spre piata bombanind si tarandu-si sacosele prin ploaie. O femeie incepe sa strige, acoperita de claxoanele isterice:

– Ai dreacu ce sunteti cu toti. Nenorocitilor, hotilor!

Femeia a plecat spre Calea Mosilor. Din spatele ei a iesit un politist de circulatie ale carui gesturi nu reuseau sa convinga pe nimeni. Soferii, cu cat erau mai departe de politist si semafor, cu atat il injurau mai tare. Pe politist, fireste. Unul dintre ei, gras si nervos, se-nrosise complet. Cand a ajuns linga politist, a tacut malc.

Reporter: De cand se circula asa greu?

Politist: De cand e lumea! Asa e de azi de dimineata si mereu e asa. Zi de zi.

Reporter: Dar ce se intampla, e blocat pe undeva?

Politist:Daca se repara si se pun borduri peste tot. Multe masini…

Ei muncesc

In aceeasi intersectie, vreo douazeci de muncitori se odihneau si alti opt lucrau. Ei sunt cei care repara liniile de tramvai.

Muncitori:Hei, papusa! (catre o domnisoara care-si facea drum printre cabluri). Nu-i faci o poza lui Geolgau? Frumoaso, cum te cheama? (N.R: Urmeaza onomatopee pe care nu le putem reproduce)

Aproape de piata – hotii de buzunare

Daca ii credeati disparuti, plecati in Spania si Italia, inseamna ca nu faceti piata la Obor. Doua femei ieseau din piata suparate rau. Una dintre ele se vaita ca „un nemernic a vrut sa-i deschida geanta”.

– N-am vazut asa ceva! Ti-e frica sa mai iesi din casa.

Apar si baietii, lipiti de magazinul Obor, care stau intotdeauna la zece metri unul de altul:

– Telefoane avem, telefoane baietii. Fa! Daca imi faci poza, te omor si iti iau aparatu’!

Ne apropiem de piata. Patiserie, coada mare. Cersetori, handicapati, aurolaci, boschetari.

– Leocoplaste cu rivanol avem, zice un batran sprijinit in baston.

Piata de chiloti si sarma versus piata de legume si fructe

In piata de haine, papuci, chiloti, sarma si alte nimicuri mirosea puternic a mici. Doua femei se mandresc cu mica lor afacere:

– Noi vindem ciorapi, mamica. Ea-i fata mea, arata spre cealalta.

Cand intri in hala de legume incepe sa miroasa a pamant si rosii stricate. Cu toate astea, taranii au sos la taraba culturi frumoase. Flori, legume de sera, si multa verdeata. Capsunile se dadeau cu 7 lei kilogramul, rosiile – cu 3,5 lei, iar ceapa scazuse la 1 leu/ trei legaturi – pe la ora trei dupa-amiaza.

Vitoarea Piata Obor – o gaura

Locul unde se va construi viitoarea piata Obor e imprejmuit cu un gard de aluminiu, inalt de doi metri. Din cand in cand, cate un curios se salta sa vada ce-i dincolo: o groapa mare si un wc ecologic.