Op-Ed: Moartea lentă a Schengen

Răspândirea continuă a coronavirusului în Europa a dus la o situație în care nu mai are niciun sens să vorbim despre mișcarea liberă a persoanelor în zona Schengen, scrie Urmas Paet, vicepreședinte al Comitetului pentru Relații Externe al Parlamentului European, într-un editorial de opinie publicat de Euractiv.

„În esență, spațiul Schengen s-a prăbușit”, subliniază acesta.

„Primăvara trecută, când țările au început să își închidă rapid granițele pentru călătorii fără a coordona acest lucru cu vecinii lor, cu atât mai puțin cu restul țărilor europene, era cumva de înțeles.

Atunci situația era nouă și înfricoșătoare. Dar acum că situația este în desfășurare de un an întreg, nu s-au schimbat prea multe în bine. Țările încă iau decizii pe cont propriu și doar în vederea propriilor interese.

Deciziile necoordonate intră în vigoare rapid, cauzează confuzie și afectează mișcarea multor oameni. Acest lucru ucide cea mai mare realizare a Europei – principiul nostru comun de libertate de mișcare a persoanelor.

Acest lucru nu poate fi nicidecum acceptat. Au existat discuții despre coordonarea deciziilor naționale și despre rolul de coordonare al Comisiei Europene. În realitate nu există niciun lucru de acest fel.

Rezultatul este că Europa de astăzi este ca o pătură făcută din diferite culori și materiale. Există țări care practic au interzis intrarea cetățenilor din alte state UE. De exemplu, Finlanda nu permite nici persoanelor care prezintă un test negativ pentru COVID-19 să intre în țară.

Condițiile de intrare în așa numita zonă de mișcare liberă variază imens de la țară la țară.

Începând de la necesitatea sau nu a unui test negativ. În unele cazuri este necesar un test care să nu fie mai vechi de 72 de ore. În alte țări testul trebuie să nu fie mai vechi de 48 de ore, în unele cazuri chiar și 24 de ore.

În unele țări carantina este necesară pentru șapte zile. În unele zece. În unele țări un alt test trebuie efectuat în câteva zile. În unele țări pot intra doar reprezentanți ai unor categorii limitate, în altele doar proprii cetățeni. Europa nu a asistat la o asemenea dezordine de reguli de decenii.

Restricțiile de călătorie sunt decise uneori pe baza ratei medii de infecții înregistrate la nivel național în ultimele două săptămâni. Însă în multe cazuri diferențele regionale din cadrul unei țări sunt de multe ori mai mari decât sunt între mediile dintre țări. (…)

Nu sunt foarte optimist că, având chiar și cele mai bune intenții, Comisia Europeană și Consiliul UE vor mai putea armoniza regulile din cadrul Europei. Îngrijorarea pe termen mai lung o reprezintă însă neîncrederea dintre vecini și, mai pe larg, între țările Europene, care este extrem de prezentă și ar putea să nu dispară odată cu virusul.

Această neîncredere își va lăsa din păcate amprenta pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Ca să rezumăm restricțiile de călătorie din Europa, este clar că nu s-a învățat nimic din experiența primăverii lui 2020 privind spargerea zonei de liberă mișcare Schengen. În decurs de un an practic nu a fost adoptat niciun mecanism care să creeze un fundament ca țările să își respecte vecinii și celelalte țări prin impunerea de restricții împreună într-o manieră armonizată.

Nimic de acest fel nu se întâmplă. Încă există speranța că rata vaccinărilor va crește și virusul va dispărea și, drept urmare, va fi posibil să ne întoarcem la vremurile de dinainte de pandemie.

Deși, încă odată, pagubele apărute deja în Europa din cauza neîncrederii nu pot fi eliminate în câteva zile sau săptămâni sau chiar și o perioadă mai îndelungată. Minimul la care ne putem aștepta de la Consiliul European și Comisia Europeană este să împiedice prăbușirea completă a zonei de liberă mișcare.

În fond, țările europene nu sunt atât de diferite încât să poată justifica haosul actual și să continue cu surprizele de peste noapte despre reguli noi și cerințe.

Zona de liberă mișcare Schengen nu ar fi fost posibilă niciodată într-un asemenea spirit lipsit de constructivitate”, scrie Urmas Paet.