Politica dialogului vs. doctrina confruntarii: Diplomatia promovata de Barack Obama este lipsita, deocamdata, de rezultate vizibile

Diplomatia presedintelui Barack Obama, bazata pe dialog, inclusiv cu inamici declarati precum Iranul sau Coreea de Nord, nu a dat rezultatele scontate si pana si aliatii Statelor Unite incep sa devina reticenti in a urma calea deschisa de liderul american, sustin expertii intervievati de AFP.

„Trebuie sa deschidem o noua era de cooperare multilaterala, fondata pe interese comune si respect mutual”, declara in septembrie 2008 Barack Obama, la New York, in fata Adunarii generale a ONU.

La un an dupa succesul istoric repurtat in alegerile prezidentiale si promisiunea sa de a promova o politica a dialogului, in contrast cu diplomatia confruntarii promovata de predecesorul sau, George W. Bush, Barack Obama poate fi creditat cu faptul ca a dat un nou impuls climatului diplomatic mondial, asa cum o atesta popularitatea sa sau premiul Nobel pentru Pace pe care l-a primit.

Politica mainii intinse si cine dicteaza termenii

Dar rezultatele obtinute par sa se opreasca aici: Iranul continua sa sfideze marile puteri in dosarul nuclear si conflictul din Afganistan devine din ce in ce mai dur.

Obama anuntase, de asemenea, ca vrea sa reconstruiasca de la „zero” relatiile cu Rusia, dar nimic nu arata ca Moscova are vreo intentie sa sustina America in marile dosare nucleare.

„Este vorba, intr-adevar, de dialog pentru a obtine ceva sau doar de dialog de dragul de a-l intretine?”, se intreaba Juan Zarate, fost consilier antiterorism al lui Bush si expert intr-un grup de reflectie de la Washington, Center for Strategic and International Studies.

„Problema cu politica mainii intinse este ca le permiti adversarilor sa dicteze termenii dialogului”, a explicat el, dupa ce Iranul a anuntat in aceasta saptamana ca respinge politica SUA in dosarul nuclear.

Poate fi Obama ferm in relatia cu Iranul?

Opozitia republicana nu conteneste sa sublinieze lipsa oricaror rezultate concrete si il acuza pe Obama ca, prin vizitele sale externe, s-a angajat „intr-un mare turneu mondial al scuzelor”.

Partizanii presedintelui sustin insa ca politica presedintelui isi va arata roadele, dar este nevoie de timp pentru acest lucru, in conditiile in care nimeni nu poate schimba lumea de unul singur.

Obama ar trebui sa arate ca rabdarea SUA are limite, spune profesorul Bruce Buchanan, de la Universitatea Texas (sud).

„Oamenii se intreaba daca Obama este intr-adevar in stare sa fie ferm fata de Iran”, subliniaza el.

Daca Iranul este poate cel mai serios test pentru Obama, nici celelalte dosare nu par a avansa foarte mult: de cand presedintele american a ajuns la putere, Coreea de Nord a efectuat al doilea test cu o bomba nucleara, ostilitatea Cubei ramane la acelasi nivel si eforturile pentru revenirea la dialog in conflictul israeliano-palestinian se lovesc de un zid de indiferenta.

Europa si razboiul din Afganistan

Doctrina Obama este criticata de inamicii liderului american, dar nici prietenii Americii nu mai par inclinati sa urmeze apelul sau la multilateralism: europenii se mentin rezervati in privinta razboiului din Afganistan, conflict care devine tot mai nepopular in randul opiniei publice.

Aceasta abordare a relatiilor diplomatice s-a nascut in timpul campaniei prezidentiale. Intrebat daca este pregatit sa se intalneasca direct cu liderii dusmanilor SUA, Obama a raspuns: „O voi face”.

Dar, cu toatea acestea, nu a facut-o inca.

„O vedem in cursul acestei presedintii: Obama are o abordare tehnocrata si pragmatica (…), ceea ce demonstreaza ca este o persoana diferita fata de omul prezentat in campania electorala”, crede Julian Zelizer, de Universitatea Princeton.