Praful toxic de pe Marte ar putea afecta misiunile umane planificate spre planeta rosie

Praful de pe Marte ar putea fi periculos pentru sanatatea umana ceea ce ar afecta grav misiunea de a trimite oameni pe planeta rosie, sustin cercetatorii reuniti saptamana aceasta pentru a analiza posibilitatea unei misiuni umane pe Marte in anii 2030, scrie NewScientist.

Studiile de laborator indica faptul ca praful de pe Marte ar putea fi un pericol pentru sanatate, avand un continut ridicat de silicat cu granulatie fina. Odata inhalat, praful bogat in silicat ar reactiona cu apa din plamani rezultand substante chimice daunatoare.

Misiunile robotice recente au transmis informatii ce sugereaza ca planificarea unei misiuni cu echipaj uman pe Marte s-ar putea lovi de noi probleme. Delegatii la Summitul Humans 2 Mars (H2M) din Washington, menit sa depaseasca provocarile intampinate in trimiterea unor oameni pe Marte in urmatoarele decenii, au discutat zilele acestea pe baza informatiilor legate de eventualele pericole de pe Marte.

Richard Williams, director medical si sef la Sanatate al NASA, a aratat, in cadrul intalnirilor, ca percloratii, substante care pot afecta glanda tiroida, par a fi raspanditi pe Marte.

Percloratii au fost detectati pe Marte pentru prima data in 2008 de misiunea Phoenix a NASA, aproape de polul nord martian. Mai recent, robotul Curiosity, prezent pe Marte din august 2012, a preluat o proba de sol din zona numita Rocknest pentru a analiza compozitia prafului martian.

„Credem ca ar putea exista perclorati in esantionul de praf din Rocknest”, a declarat Paul Mahaffy, director tehnic responsabil cu instrumentului Sample Analysis at Mars (SAM) al robotului Curiosity.

„Din moment ce praful este suflat peste tot pe Marte, aceast aspect ar trebui, cu siguranta, luat in considerare impreuna cu alte posibile efecte asupra sanatatii umane”, a adaugat Mahaffy.

Totodata, in ultimele luni Curiosity a gasit urmele unui mineral, cel mai probabil gips, ceea ce reprezinta un alt motiv de ingrijorare, sustine Grant Anderson, co-fondator al Paragon Space Development, o companie cu sediul in Tucson, Arizona.

„Gipsul in sine nu este toxic, dar daca il inspiri incepi sa vezi depuneri in plamani, echivalente cu depunerile pulmonare de praf de carbune care ii afecteaza pe mineri. Aceast lucru afecteaza capacitatea pulmonara”, a explicat Anderson.

In conditiile in care rezerva de oxigen atmosferic pe Marte este limitata si se inregistreaza radiatii periculoase, astronautii trimisi pe planeta rosie nu vor respira praful direct. Astronautii ar urma sa stea in interiorul unor habitate speciale si sa foloseasca costume spatiale atunci cand se aventureaza in afara bazei. In acest context apare intrebarea: cum ar putea sa ajunga aceste substante periculoase in corpul uman?

Problema incepe cu costumele spatiale, de care praful martian se va lipi, sustine Anderson. „Acesta este unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la misiunile Apollo pe Luna”, a adaugat Anderson.

Misiunile Apollo au aratat ca solul lunar a fost macinat in granule fine, cu margini ascutite, care se agata de orice, de catre micrometeoriti si particule incarcate electric provenind de la Soare. Praful martian a fost oarecum protejat de o atmosfera subtire insa a fost suflat pe suprafata martiana de 3,5 miliarde de ani ceea ce a macinat particulele in granule foarte mici, rotunde. Granulele nu sunt ascutite, dar sunt purtate constant in jurul planetei ceea ce a dus, probabil, la incarcarea statica a prafului martian astfel incat ar fi „lipicios”, spune Anderson.

Oamenii de stiinta se tem ca, in conditiile in care praful nu poate fi usor curatat de pe costume, va intra in spatii de locuit ale astronautilor, chiar daca intrarea se va face prin intermediul unui sas – un spatiu intermediar intre camerele de locuit si mediul martian cu o presiune joasa si bogat in dioxid de carbon.

„Se pompeaza afara dioxidul de carbon si se lasa aerul sa intre. Aceasta actiune creeaza curenti turbionari si un flux. Praful de pe Marte fiind atat de fin incat nu poti sa il mentii in partea de jos, persoanele il vor inspira”, a explicat Anderson.

Praful care ar intra in spatiul de locuit al astronautilor ar putea bloca, de asemenea, filtrele de aer, purificatoare de apa si alte instrumente esentiale, au avertizat atat Greg Gentry, inginer al Boeing (Houston, Texas) cat si conducerea tehnica a Environmental Control and Life Support System de pe Statia Spatiala Internationala.

Deocamdata, nimeni nu stie cu siguranta cum praful de pe Marte ar putea afecta echipamentele necesare supravietuirii pe planeta. „Praful este o problema, pentru ca nimeni nu stie ce va face pe Marte”, spune Anderson.

Vestea buna este ca misiunile robotice, cum ar fi Curiosity, ar putea contribui la formularea unor raspunsuri de o importanta vitala.

„Programul Apollo a cheltuit 17 milioane dolari incearcand sa rezolve problema prafului lunar si nu sunt sigur ca au facut prea multe progrese, pentru au fost nevoiti sa faca testele pe Pamant”, sustine Anderson adaugand ca „pentru Marte, misiunile robotice precursoare ar trebui sa aiba o modalitate de a testa felul in care praful ar putea sa ne omoare”.

Seful agentiei spatiale americane, Charles Bolden, a anuntat luni ca Statele Unite sunt hotarate sa trimita astronauti pe Marte in anii 2030 si orice program de explorare al NASA este orientat spre acest scop, potrivit AFP.