Sari direct la conținut

Presedinte jucator sau taietor de panglici?

HotNews.ro
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews

Premierul Victor Ponta a relansat, intr-un in­terviu publicat duminica, 9 septembrie, de co­tidianul austriac Die Presse, tema reducerii atri­butiilor presedintelui la simpla functie de re­prezentare, prin eliminarea ori­caror atributii care-i per­mit interventii in treburile gu­vernului. In viziunea sa, Cons­titutia trebuie modificata in 2013. „Succesorul in fotoliul prezidential trebuie sa in­te­leaga ca rolul sau nu este sa intervina in munca gu­ver­nului, ci doar sa reprezinte ta­ra si sa medieze intre di­fe­ri­te­le tabere politice. Exact cum face presedintele Heinz Fischer in Austria“, ex­plica Ponta.

Premierul constata ca actuala Cons­titutie „ofera posibilitati limitate de so­lu­tionare a unui astfel de conflict“ si afirma ca „devine o situatie problematica daca pre­se­dintele intervine in procesul de guvernare si, din aceasta perspectiva, Basescu are o per­so­nalitate puternica“.

Imaginea unui presedinte decorativ, devenita obsesie cronica in USL, a fost exprimata mult mai plastic de liberalul Varujan Vosganian. Po­trivit acestuia, „actualul guvern are de partea sa si majoritatea parlamentara. Parlamentul si guvernul reprezinta, impreuna, puterea in­tr-un stat. Atunci cand ele sunt constiente de puterea lor, presedintele ramane un sim­plu taietor de panglici si purtator de cuvant pentru sine insusi, serviciile de informatii in­vata ce inseamna controlul parlamentar, iar Parchetele isi reimprospateaza, potrivit legii, conducatorii si modalitatea de a conduce, res­pectand procedurile“.

Prima observatie: Romania are, intr-adevar, nevoie de o cla­ri­ficare a raporturilor intre pu­teri. Actuala Constitutie ins­tituie un regim semi­pre­zi­den­tial, conferindu-i presedintelui o serie de atributii. Acestea sunt insa imprecis definite. Constitutia nu a fost gandita pentru situatii de coabitare, ci pornind de la prezumtia colaborarii intre presedintie si guvern. In situatii de coabitare se ajunge inevitabil la conflicte intre cele doua institutii si la arbitrajele Curtii Constitutionale.

A doua observatie: cu toate ambiguitatile sa­le, Constitutia in vigoare poate functiona da­ca este citita cu buna credinta. Cel putin do­ua exemple recente arata ca guvernul si pri­mul ministru au fost sursa principala de con­flict, nu „personalitatea puternica“ a lui Tra­ian Basescu. E vorba de disputa pe tema re­pre­zentarii Romaniei la Consiliul European si de scandalul izbucnit dupa solicitarea pre­se­dintelui de a fi informat trimestrial pe tema parteneriatelor strategice ale Romaniei.

In primul caz, faptele sunt clare: Curtea Cons­titutionala a stabilit pe 27 iunie ca pre­se­din­te­le reprezinta Romania la Consiliul European si ca poate delega aceasta atributie. Premierul Victor Ponta a incalcat decizia Curtii, mergand la Bruxelles, ceea ce l-a determinat pe seful statului sa afirme ca a fost impiedicat sa-si exer­cite atributiile. In al doilea caz, faptele sunt la fel de clare: pe data de 4 septembrie, in pri­mul sau discurs de dupa referendum, pre­se­dintele le-a solicitat ambasadorilor in­formari trimestriale referitoare la par­tene­ria­tele stra­tegice si le-a cerut sa transmita afara mesajul ca „institutiile statului au functionat co­rect“.

Aceasta pozitie a starnit iarasi nemultumirea li­derilor USL, care au evocat posibilitatea de­clansarii a unei noi actiuni de suspendare. Mi­nistrul de Externe, Titus Corlatean, s-a de­cla­rat impotriva „unor canale de comunicare se­parate“, negandu-i, de fapt, presedintelui un set de atributii constitutionale. Cerandu-le in mod explicit ambasadorilor sa actioneze intr-un anumit fel, Traian Basescu s-a comportat in mod evident ca sef al diplomatiei, rol pe care si-l revendica gu­­vernul.

Si in aceasta problema, Curtea Constitutionala a facut deja lumina. In motivarea Deciziei 683 din 27 iunie 2012, aceeasi care transase pro­blema reprezentarii Romaniei la Bruxelles, Curtea stabileste fara echivoc rolul pre­se­din­telui in politica externa a Romaniei.

Redam in­tegral argumentatia Curtii: „Potrivit art.80 alin (1) din Constitutie, presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si an­ga­jeaza statul. Acest text constitutional ii per­mite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor ex­terne, tinand cont, desigur, de interesul na­tional. (…) Prin urmare, Curtea constata ca ro­lul guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat. Asadar, rolul gu­vernului este unul mai degraba derivat, si nu originar, cum este cel a presedintelui Ro­ma­niei; asadar, nefiind o putere delegata, ci pro­prie presedintelui Romaniei, reprezentarea sta­tului poate fi delegata, printr-un act de vo­inta expres de catre acesta, atunci cand con­sidera necesar“.

In concluzie, constatam ca sursa conflictelor de natura juridica intre institutiile statului nu o reprezinta, in ultimele doua situatii, Traian Ba­sescu, ci tocmai guvernul, care deplange fap­tul ca presedintele se amesteca in tre­bu­rile sale. Altfel spus, Constitutia in vigoare, asa ambigua cum e, este nesocotita tocmai de cei care-l acuza pe seful statului ca-si de­paseste atributiile. Apoi, nu este deloc lim­pede la ce i-ar ajuta pe liberali o Constitutie care sa-i rezerve presedintelui rolul de „ta­ietor de panglici“. Poate Crin Antonescu asa se vede in 2014. Dar lor, liberalilor, la ce le-ar folosi un Crin Antonescu urcat in vitrina de la Cotroceni si un Victor Ponta la guvern, avand in mana toata puterea?

Nota: Text aparut initial in ultimul numar al Revistei 22

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro