Pretul libertatii

Pretul libertatii este intodeauna mare, dar beneficiile acesteia fac profitabil efortul. Lupta pentru libertate ia formele cele mai variate, de la libertatea de a circula oriunde si oricind, la posibilitatea de a te exprima fara restrictii, de la dreptul la proprietate la controlul politicienilor, de la proceduri juridice corecte si egale pentru toti la nesupunere civila.

De aceea, constructia libertatii nu se incheie niciodata. Tentatia autoritarista, individuala sau colectiva, nu poate fi indepartata, iar contextul poate doar eventual ingreuna tentativele de restringere a libertatii, dar nu-i poate impiedica pe ambitiosi, gregari sau manipulatori sa incerce sa-i limiteze pe acestia. Caci nu toti beneficiaza de pe urma libertatii.

Cei ce conduc, politiceni sau mari intreprinzatori, pot fi favorizati de un grad de libertate limitat. Libertatea economiei sau libertatea presei ii agaseaza. Tocmai pentru ca nu este un cadou, nu este definitv cistigata, libertatea se cere protejata. Libertatea noastra sta in propria responsabilitate, iar stereotipurile si conspiratiile sint primii inamici ai libertatii.

Pe 15 martie 2005, la 15 ani de la evenimentele violente de la Tirgu Mures, care au fost folosite pentru justificarea aparitiei SRI, acest organism si-a facut public in Camera Deputatilor Raportul de activitate pe anul 2003. Aceasta stranie coincidenta ne releva progresele modeste realizate de mostenitoarea Securitatii.

Complexul de culpabilitate si teoria conspiratiei se combina pentru a oferi o mostra de manipulare. Caci proasta imagine a tarii este nici mai mult nici mai putin decit rezultatul actiunilor conspirative ale unor „entitati straine” implicate in demersuri ce au urmarit sa afecteze imaginea externa a tarii.

Ca si pe 15 marite 1990, complotul strainilor, atunci ca si acum previzibili, pericliteaza „imaginea” Romaniei. Astfel, prezentarea exacerbata a situatiei copiilor institutionalizati sau a coruptiei, a birocratizarii excesive sau a crizei irakiene, au avut ca scop erodarea credibilitatii Romaniei ca viitor membru al UE.

Autentice acte de tradare a interesului superior de stat (sau de partid, dupa lectura) criticile la adresa ineficientei sistemului politic romanesc au fost astfel etichetate si indosariate precum actele ostile impotriva orindurii socialiste cu doar un deceniu si jumatate in urma. SRI si-a sarbatorit aniversarea prin reluarea pe o tonalitate mai putin stridenta a stereotipurilor conspirationiste.

Demonstratia ca libertatea este rezultatul unui exercitiu continuu a fost o data in plus facuta. In aceeasi zi, primul ministu Calin Popescu Tariceanu se angaja, tot in Camera Deputatilor, sa puna capat controlui presei prin acordarea selectiva a publicitatii de stat, practicat de fosta guvernare. O limitare a libertatii pe care insa SRI se pare ca nu a identificat-o.

Poate primul ministru si SRI au trait in 2003 in doua Romanii diferite, ori mai degraba in doua orizonturi valorice diferite. Oricum, pentru a imbunatati situatia Romaniei la capitolul atit de controversat al libertatii presei, guvernul s-a angajat sa asigure transprenta publicitatii de stat si protectia jurnalistilor.

Atit UE, cit si organizatiile de aparare a libertatii de expresie au criticat modul in care fosta guvernare a distribuit discretionar si netransparent publicitatea de stat, directionata mai degraba spre mass-media favorabila.

Noul sistem de gestionare a publicitatii de stat vine sa asigure conditii egale pentru accesul la publictate dupa ce guvernul pare sa fi descoperit dovezi ca 65 de milioane de euro au fost folositi in acest sens fara o metodologie clara.

In noua ipostaza, sistemul de alocare a publicitatii va fi realizat in colaborare cu organizatii neguvernamentale pentru a oferi cit mai multa transparenta procesului de alocare a contractelor de publicitate prin intermediul unei agentii independente si profesioniste.

Schimbarea de atitudine fata de mass-media ar trebui sa demonstreze capacitatea Romaniei de a indeplini criteriile politce de aderare la UE, intre care consolidarea statului de drept si asigurarea reala a libertatii de exprimare. Dar daca bunele intentii se manifesta doar la nivelul discursului politic iar nu in plan practic, drumul libertatii este doar la inceput.

Limitarea libertatii presei si coruptia politica nu au reprezentat pentru SRI amenintari la adresa Romaniei. Dupa 15 ani, SRI prefera (si nu doar ca valori) securiatea libertatii, dar directia generala de dezvoltare nu este apanajul acestei organizatii. Ea depinde de starea generala a democratiei romanesti si de implicarea sincera a actorilor politici ca agenti ai libertatii.