Problemele dreptei

Vasile Blaga, Mihai Razvan Ungureanu, Mihail Neamtu, Adrian Papahagi si Aurelian Pavelescu au lansat astazi un asa numit manifest al dreptei, menit sa prefigureze aparitia unei aliante electorale, probabil „Forta Populara”. Orice alcatuire politica noua capabila sa echilibreze scena politica si sa actioneze ca o contrapondere la USL merita atentie, insa nu sustinere neconditionata. E bine ca PDL accepta discutiile cu alte patru partide sau ong-uri, alta sansa nu are in fata PSD si PNL. Noua constructie are in fata cateva obstacole majore. Depasirea lor se anunta destul de dificila.

Cea mai mare provocare va fi armonizarea si gestionarea orgoliilor. Ideolog de stanga, Vasile Dancu exagereaza cand afirma ca dreapta are slabe sanse de unificare din cauza profilului liderilor sai, dar are dreptate cand observa dificultatea de integrare a noilor veniti in disciplina de partid.

S-a vazut si in cazurile Macovei, Preda, Voinescu cat de greu inghit politicienii libertatile, nazurile si pretentiile unor intelectuali obisnuiti cu standardele societatii civile. Ca si cum n-ar fi destul, se manifesta deja tensiuni intre cei cinci asezati la masa negocierilor. Tocmai pentru a evita conflictul acum, vor forma, probabil, o conducere colectiva. Insa realitatea e ca fiecare se crede, in sinea lui, indreptatit sa-i conduca pe ceilalti. La intrebarea: cine este seful, unii vor raspunde Blaga, altii MRU si cativa vor tipa pur si simplu: Eu! De aici nu poate iesi nimic bun pe termen lung.

Cine sunt, apoi, reprezentantii dreptei? Ce-i recomanda sa ocupe aceasta pozitie simbolica? Adversarii lor de la USL se grabesc deja sa-i prezinte in tuse groase drept amploaiati la stat si sinecuristi. La Antena 3, secretarul general adjunct al guvernului, Dan Mihalache, promitea deja sa publice costul deplasarilor lui Mihai Neamtu pe bani publici cat a lucrat la ICCMER. Pana la urma, ce-i ilegal sa declari ca reprezinti dreapta, sa lucrezi la stat, sa incasezi diurne si sa facturezi deplasari? E chiar absurd sa punem problema asa.

Ce te faci insa cand toti liderii „fortelor de dreapta” – cu exceptia avocatului Pavelescu, inchiriat in general de tot felul de dubiosi – au lucrat sau presteaza pentru stat? Cum contracarezi atacul adversarilor? Eventual, cu argumentul ca o groaza de lideri USL se declara de stanga desi au facut averi frumoase din afaceri cu statul? Corect, insa observam cum si stanga si dreapta au o problema de credibilitate dureros de reala si vizibila.

Apoi: pe cine reprezinta acesti oameni? Nu cumva „forte de dreapta” e cam mult spus? MRU se prezinta in numele unui ONG intitutlat Initiativa Civica de Centru Dreapta, Neamtu poseda „Partidul Noua Republica”, Adrian Papahagi vine cu „Fundatia Crestin Democrata”, Pavelescu aduce o ramasita din PNTCD. Ma tem ca, sub aceste sigle, se reprezinta, deocamdata, pe ei insisi. Luate individual, siglele nu au trecut testul alegerilor. Se ridica, asadar, problema legitimitatii acestor lideri. Mai nou, se intreaba intre ei cata legitimitate au. Recentul schimb de replici dintre Mihail Neamtu si Elena Udrea este cat se poate de elocvent.

Noii veniti pretind candidaturi pe locul eligibile in viitorul Parlament. Politicienii vechi din PDL se simt deja atacati si frustrati ca vor trebui sa imparta privilegii, tot mai putine si nesigure, cu personaje fara vreun merit anume sau o istorie comuna in afara unui staif intelectual incontestabil si a unui grad de notorietate mai mare sau mai mic.

Cand PDL se afla la putere, l-au dat jos preventiv pe Ungureanu din fruntea Guvernului tocmai din cauza ambitiilor politice cam mari. MRU a revenit in peisaj. De ce l-ar lasa acum Vasile Blaga sa-si faca de cap? De ce nu s-ar folosi de un Neamtu sau Papahagi pentru a-l tine la foc mic? Cat va dura pana cand MRU va intelege ca, topit intr-o conducere colectiva, se desfiinteaza singur ca lider politic?

Insa greseala fundamentala a noii constructii sta in alcatuirea ei de sus in jos. „Forta populara” sau cum se va numi in final se naste la fel de artificial ca partidele si aliantele formate dupa reteta cunoscuta din 90 incoace. Mai intai gasim niste lideri, facem rost de initiale interesante si de o sigla, adaugam niste semnaturi si o proclamam „forta politica”. Veti intreba, poate, cum altfel?

In epoca internetului si a comunicarii totale pare tot mai greu de acceptat ca grupuri de cetateni si de intrese legitime din societate sa nu-si poata alege liderii in mod direct, in loc sa le fie impusi de sus in jos.

Pare tot mai greu de imaginat ca deciziile intr-un partid sau alianta politica sa fie adoptate ca acum zece, doua-zeci de ani, in urma unor negocieri inchise, intinse pe o luna de zile, care exclud orice participare a simplilor membri de partid (daca exista cu adevarat). De unde stie MRU ce ar dori membrii Initiativei Civice? Cum a aflat Neamtu care sunt asteptarile adeptilor Noii Republici? De unde stiu ei ca-l accepta pe unul ca Pavelescu alaturi de ei? Etc, etc.

Acest mod obtuz de a face politica tradeaza mai departe o neintelegere majora a schimbarilor si asteptarilor din societate. O suma de lozinci puse intr-un manifest nu inseamna, pana la proba contrarie, decat un alt sir de vorbe goale. Diferenta e ca dreapta se prezinta acum cu o interfata noua in spatele careia se ascund vechile figuri.

Era de preferat sa vadem o noua generatie de lideri gata sa-si sacrifice cativa ani pentru o idee, pentru o viziune, dispusi sa stea pe tusa si sa creasca pas cu pas. Era bine sa descoperim figuri noi mai putin obsedate de propriul viitor. Era de bun augur sa gasim oameni determinati sa construiasca partide noi, sa recruteze competente, acceptand loteria politica a succesului sau rateului.

Asteptarile din societate par a fi in aceasta directie, exigentele asijderea. Din pacate, nu vedem asta. Nimeni nu pare dispus sa rateze, intai de toate, Parlamentul. Inaintea luptei pentru binele public ghicim o zbatere pentru micul confort personal. Bine ca exista statul si institutiile lui.

Dar asta nu inseamna, totusi, ca viitoarea alianta electorala de dreapta nu are nici o sansa. Vor putea capta atentia alegatorilor de dreapta, ii vor putea convinge pastrand standarde ridicate. Dar la fel de usor ii vor putea speria si pune pe fuga. Segmentele de electorat trezite de USL si de modul abuziv prin care s-a incercat demiterea lui Traian Basescu sunt usor de pierdut.

Fara porcariile comise de Ponta si Antonescu, apeland doar la propriile strategii, Blaga, MRU, Neamtu, Papahagi sau bietul Pavelescu n-ar fi reusit sa scoata alegatorii de dreapta din apatie. Acum nu au decat sa se intrebe ce trebuie sa faca mai departe astfel incat sa nu piarda ce le-a pus din nou Traian Basescu in brate, cu ajutorul nepretuit al USL.