Psihiatrul Gabriel Diaconu, după moartea jurnalistei Iulia Marin, despre „killer-ul” umanității: „Drama e că mulți oameni nu știu că au depresie”

​Psihiatrul Gabriel Diaconu a reacționat pe rețelele de socializare după dispariția prematură a jurnalistei de la Libertatea Iulia Marin, care se lupta de mulți ani cu depresia, apreciind că multe persoane se confruntă cu această problemă, dar nu își dau seama sau chiar dacă o fac, nu au acces la tratament. De asemenea, medicul subliniază că oamenii de știință nu au avansat în ceea ce privește medicația necesară tratării tulburării afective.

• „Drama – nu doar în România – cât mai peste tot, e că sunt oameni cu depresie care nu știu că au depresie. Sau sunt oameni cu depresie care știu că au depresie, dar n-au acces la tratament sau / și terapie (probabil și în comunitatea ta e la fel). E o dramă că – deși depresia e marele ”killer” al umanității – toată lumea cască ochii și li se aprind beculețele când nu-știu-ce operație sau nu-știu-ce mare șmecherie fiziologică mai e identificată. E o dramă că n-avem un premiu Nobel pentru sănătate mintală. Avem pentru chimie, pentru fizică, pentru pace. N-avem pentru o chestie de bun simț cum e depresia.
• Femeia aceasta tânără, care-a încercat și pomul lăudat, și nu s-a dus cu sacul, care a luat medicamente (multe deja vechi de zeci de ani pe piață, că altele mai deștepte n-au inventat cercetătorii), care-a stat de vorbă și cu niscaiva psihologi (și ăia învățați din cărți să fie empatici și ascultători), s-a prăpădit”, a scris psihiatrul Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.

Cunoscutul medic s-a referit și la cei care minimalizează depresia și efectele ei.

• „E greu să pui depresia într-o conversație.
• Lumile sunt profund, adânc și insurmontabil, despărțite.
• Pe de o parte e depresia trăită de depresiv. De cealaltă parte e impresia, percepția, folclorul depresiei. Care e foarte divers, frecvent dăunător și – pe alocuri – motiv pentru care problema fascinează, dezgustă sau pur și simplu exasperează.
• Ce-i aia, până la urmă, depresia? Mai suferă omul, dar mai bea și apă. Mai suferă omul, dar mai are și voință. Mai suferă omul, dar mai miroase și o păpădie.
• Domne, eu nu înțeleg – spun oamenii. Și ar merita să se oprească fix, fix la asta. Să admită că nu înțeleg.
• Nu e nicio rușine să nu înțelegi. E fapt că oamenii nu înțeleg majoritatea zdrobitoare a lucrurilor care se petrec împrejurul lor. Uite, nici tu nu înțelegi. Îți promit că nu înțelegi. Nu înțelegi clima, sau mecanismul de formare a ploii, sau ce e aia o axă cu came, principiul de funcționare a liftului, cum de există internetul, cum e posibil ca telefonul să n-aibă fir, tehnologia sateliților, care-i diferența dintre polistiren și polipropilenă, chestii. Nu înțelegi.
• Nimic în neregulă să nu înțelegi. Ai putea să afli. Ai putea să studiezi. Și s-ar putea că ai să știi, ceea ce nu propune că ai să înțelegi obligatoriu”, a subliniat Diaconu postarea sa.

Medicul crede că după ce emoția va trece, oamenii își vor vedea de traiul lor ca înainte și oferă varianta lui pentru o viață mai bună, să ne acordăm „mai mult timp pentru trăit”.

• „Am putea să ne uităm la ce-i face pe oameni fericiți. La ce le hrănește iubirea de viață. La ce-i rănește, și cum să prevenim sau cum să intervenim în asta. La ce mănâncă. La cum reacționăm când sunt victime ale nedreptății, sau violenței. Am putea să luptăm pentru aer mai curat, pentru mai puțină poluare.
• Să muncim mai bine, într-o lume un pic mai dreaptă, mai egală. O lume în care prețul muncii să fie cel cuvenit, în care săptămâna de lucru să fie mai scurtă, iar oamenii chiar să aibă timp de trăit, nu doar de muncit.
• O lume în care să fie accesibil să vorbești cu un profesionist când ai probleme. În care educația să înceapă devreme, cât mai puțin pervertită de ideologie.
• O lume în care oamenii să se simtă confortabil cu corpul lor, în pielea lor, pentru ceea ce sunt și cu ceea ce fac. În care să fie mai puțin judecați pentru ce nu sunt, sau pentru ce nu fac. O lume mai simplă. Cred că am merita o lume mai simplă”, a punctat Diaconu.

Jurnalista de la Libertatea Iulia Marin a murit

Jurnalista Iulia Marin, cu o experiență de 11 ani în presă, a murit la vârsta de doar 32 de ani. A scris de-a lungul carierei la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și în ultimii trei ani la Libertatea, au anunțat miercuri colegii ziaristei.

Trupul neînsuflețit al Iuliei Marin a fost găsit marți de polițiștii Secției 21 din București și proprietara apartamentului în care locuia tânăra, potrivit Libertatea.

Iulia Marin locuia singură în cartierul Militari. Cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în următoarele zile.

Iulia Marin s-a născut la Pitești și ar fi împlinit 33 de ani pe 30 aprilie.

S-a remarcat încă din primii ani de presă, prin duetul care desăvârșește un jurnalist. Scria simplu și frumos.

În 11 ani de carieră, Iulia a trecut prin redacțiile de la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și Libertatea.

Pe rețelele de socializare, „Iulia avea un alt dialog cu publicul ei, în afara celui de ziar, informativ. Vorbea deschis despre lupta cu depresia, pe care a înfruntat-o ani de-a rândul. Într-un titlu de interviu de la sfârșitul anului trecut, Iulia spunea, pentru IQAds, că are îndoieli de când se știe, „la fel și sindromul impostorului””, mai scrie Libertatea.

„Iulia Marin s-a luptat în ultimii patru ani cu probleme de sanatate mintală, cu diagnostice severe, despre care a ales să vorbească deschis, inclusiv despre tulburarea bipolară.

A scris despre bolile psihice atât pe pagina ei de Facebook, cât și pe blogul său „În terapie”. Nu s-a rușinat să recunoască dificultatea unei vieți tot timpul încercate”, mai scriu colegii de la Libertatea care promit că textele Iuliei nu vor fi uitate.