Psihoterapeut: "Posesivitatea in cuplu duce la inchisori emotionale"
Partenera/ul iti verifica toate detaliile legate de viata personala, ajunge sa ia decizii in numele amandurora sau sa iti interzica anumite lucruri care inainte obisnuiau sa-ti faca placere. De la simplul „nu mai am voie sa ies cu amicii la o bere”, pana la „imi citeste mesajele din telefon cand eu nu sunt de fata” – felurile in care cineva ii poate invada viata partenerului de cuplu produc multa frustrare si sentimente de neputinta. Terapeutul in probleme de cuplu Smaranda Grosu explica de unde vine posesivitatea si cum ii putem face fata.
Posesivitatea – semn al lipsei de siguranta
In fiecare cuplu, partenerii au nevoie sa fie siguri ca nu vor pierde anumite lucruri importante pentru ei. Fie ca e vorba de libertatea de gandire sau de a avea propriul mod de a petrece timpul liber, avem propriile nevoi care, daca sunt respectate, ne dau un sentiment de siguranta alaturi de partener. Daca nu ne simtim siguri in cuplu, dispare si posibilitatea unui trai confortabil. Care ar fi motivele pentru care, in cuplu, apare nevoia unui partener de a-l controla pe celalalt?
- De regula, natura relatiei pe care am avut-o cu parintele de sex opus isi pune amprenta pe relatia de cuplu actuala. „Absolut involuntar, ne asteptam sa fim tratati, in linii mari, de partener, asa cum vedeam ca ne trateaza parintele de sex opus”, spune medicul Grosu. Asteptam sa fim dadaciti, certati sau ingrijiti de partener asa cum ar fi facut-o parintele nostru. Dorinta de a ne controla partenerul vine, de fapt, dintr-o nevoie acuta de a nu pierde relatia cu el.
- „Cel care are tendinta de a-l controla pe partener isi muta atentia predominant pe ce face, pe ce spune celalalt, si nu pe propria persoana”, mai explica Smaranda Grosu. In acest fel, controlul pe care ar trebui sa-l exercitam asupra propriei persoane se muta asupra persoanei celuilalt, generand tensiuni.
Metode de „tratament”
Sa presupunem ca, pentru o vreme, cel dominat a ignorat posesivitatea partenerului. „Lasa, ca poate ii trece daca nu-i dau motive de ingrijorare”, se gandeste. Pe masura ce trece timpul, observa insa ca lucrurile nu se schimba, ba dimpotriva. Cum se poate scapa de aceasta posesivitate, eventual fara conflicte?
- Una dintre metode, spune dr. Grosu, este asezarea la „masa tratativelor„, la care fiecare isi va negocia, in mod rezonabil, spatiul personal, dupa urmatoarea schema: „Cand tu faci asta….(vorbesti in numele meu, de exemplu.), eu ma simt…..(furios, trist, invadat etc.). Pentru mine inseamna ca …..(ma desconsideri, ma iei in ras etc.) si am nevoie ca tu sa …. (sa-ti amintesti ca acel lucru ma priveste pe mine, de exemplu).
- In consilierea de cuplu se sugereaza si o tehnica jucausa : cei doi sunt invitati sa aleaga in fiecare zi un interval de timp (o ora, doua ore etc.) in care unul din ei sa indeplineasca tot ceea ce isi doreste partenerul (daca este accesibil si acceptabil ce i se cere, adica nefacand un compromis cu sine). A doua zi se schimba rolurile. Se obtine astfel, o libertate in exprimarea dorintelor fata de celalalt, eliminarea unor tensiuni si, in special, capacitatea de a pune limite, mai povesteste dr. Grosu.
Per ansamblu, un conflict bine gestionat duce, in final, la consolidarea relatiei. Daca cei doi insa nu reusesc sa-si clarifice problemele, in scurt timp se va ajunge la plafonare si distantare in relatie. Citandu-l pe Gary Smalley, dr. Grosu adauga: „O relatie este mai solida nu in functie de cat de mult se iubesc cei doi, ci de cat de bine stiu sa-si gestioneze conflictele”. Iti vei da seama ca problema s-a rezolvat daca, in final, fiecare va simti ca este inteles, apreciat si acceptat de catre celalalt.
Si daca „se schimba”, dar doar pentru o vreme?
Este vorba de „jocurile psihologice”, asa cum le numeste dr. Grosu, in care unul dintre parteneri se poarta agreabil pentru o perioada de timp, pana obtine o stabilitate in relatie – cel mai adesea pana la casatorie -, dupa care lucrurile se schimba.
Cu siguranta, nu este nevoie ca cel dominat pana mai deunazi sa accepte din nou aceeasi purtare. Partenerul are libertatea de a refuza sau de a interveni asupra acestui comportament, daca nu se simte confortabil, mai ales ca este foarte probabil ca acea relatie sa nu se bazeze pe sentimente sincere.
Ce sfatuieste terapeutul?
- Putem discuta cu celalalt despre aceste reveniri, spunandu-i ce dorim ca el sa faca si sa nu faca;
- Putem sa ne intoarcem asupra noastra insine, pentru a ne reaminti ca avem nevoie si meritam sa fim tratati cu demnitate, sa stabilim clar pentru noi ce putem accepta si ce nu;
- Este important sa intelegem ce arata aceste reveniri despre partener, despre faptul ca ne invadeaza spatiul personal. Faptul ca ne suna de foarte multe ori pe zi, ca ne restrictioneaza iesirile la bere/fotbal/cu prietenele, ca ne citeste sms-urile arata o neincredere, o nevoie de contact si de apropiere.