Radu Beligan: Am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si-ntotdeauna credincios Romaniei

Sub titlul sugestiv Confesiuni despre viata si arta, destainuirile omului de teatru Radu Beligan s-au concretizat, luna aceasta, prin doua spectacole ale maestrului. Cei prezenti au putut asculta povestiri despre personalitatile care i-au marcat destinul, despre autografele primite de la Eugen Ionescu si Salvador Dali, dar si despre astrul care-i poarta numele. „De ziua mea, cu prilejul implinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat si unul care m-a uluit: am primit in dar o stea”, a povestit maestrul.

Sub semnatura maestrului Radu Beligan, editia limitata (900 exemplare) a manuscrisului Note de insomniac a fost lansata la sfarsitul anului trecut, in cadrul Festivalului Artelor Bucuresti, in prezenta unui public ce a beneficiat de un spectacol intitulat Confesiuni despre arta si viata. Spectacolul a fost reluat anul acesta si a beneficiat, chiar in luna iunie, de doua spectacole (pe 4 si 5 iunie, la Sala Mica a Palatului).

Fragmente din cadrul spectacolului

„M-am nascut odata cu Romania Mare si sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut desparti niciodata de ea. Am trait aici mult, am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si-ntotdeauna credincios Romaniei”.

„George Bernard Shaw a trait pana la varsta de 94 de ani. Consecvent originalitatii lui, a avut grija sa-si scrie singur epitaful. In locuinta lui din Ayot Saint Lawrance […],, ghidul mi-a aratat in biblioteca ciorna acestui epitaf. Suna asa: „Am stiut ca daca ma mai invartesc mult pe aici, o sa mi se intample si asa ceva”.”

„Sceptic sunt impotriva tinerilor aspiranti. Am constatat ca nu prea le place sa li se dea sfaturi batranesti. Si au dreptate. Oscar Wilde spunea ca „E o prostie sa dai sfaturi, iar sa dai sfaturi bune e de-a dreptul catastrofal”.”

„Am avut prilejul sa-l vad pe Laurence Olivier la premiera lui Othello. Succesul a fost fulminant. Pe tot parcursul reprezentatiilor, intreaga trupa era vrajita de interpretarea lui si o spunea dupa fiecare spectacol. Intr-o seara insa, interpretarea lui a fost atat de extraordinara – a jucat mai bine decat oricand – incat, la finalul spectacolului, intregul ansamblul se randuise de-a lungul coridorului care ducea la cabina lui si-l aplauda frenetic. Olivier a trecut pe langa ei fara un cuvant si s-a incuiat in cabina. Stupoare! Ce-o fi cu el? Unul din apropiati bate la usa. „Ei, ce s-a intamplat? Deschide, te rog!” Usa se deschide. „Nu inteleg ce s-a intamplat! Ai fost extraordinar, a fost cea mai mare seara a ta in acest rol!”. „Stiu, stiu, dar tocmai de-asta sunt disperat. Fiindca nu stiu cum am facut, ca sa mai pot face si altadata”.”

„Tolstoi i-a scris odata lui Cehov: „Piese lui Shakespeare sunt destul de proaste, dar ale dumitale sunt si mai rele”. In 1933, Fred Astaire dadea prima lui proba in studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. Directorul studioului si-a notat: „Nu poate juca, cam chelios. Stie putin sa danseze”. Fred Astaire a pastrat toata viata aceasta notita deasupra semineului din faimoasa lui locuinta din Beverly Hills. Da, nu-i poti convinge de valoarea ta in arta decat cu multa truda!”

„De la Lucia Sturdza-Bulandra am invatat, ca pentru a face meseria de actor, ai nevoie, in primul rand, de o mare sanatate fizica si morala. Trebuie, vorba lui Maiorescu, „sa-ti reziste celula”. Cat priveste talentul, ea era de parerea lui Chateaubriand, care sustinea ca „Talentul nu este altceva decat o indelungata rabdare”.”

„Cum ziua de filmare era de opt ore, isi aducea (n.r. Alexandru Giugaru) de acasa masa de pranz, din care nu lipseau doua cepe mari. „Ce faci cu cepele astea, nene Sandu?”. „Pe una o mananc acuma, iar pe cealalta o pastrez pentru diseara, ca sa-mi fac loc in tramvai”.”

„Sunt multe probleme care-i nelinistesc pe bietii actori de pretutindeni. Se stie, de pilda, ca sunt foarte superstitiosi. Romanii nu vor cu nici un chip sa le spui „Succes!” in seara premierei, ci „Bafta!”. Francezilor trebuie sa le spui „Merde!” In Anglia, ca sa ii urezi succes unui actor, trebuie sa ii doresti sa-si rupa un picior: „Break a leg!”. Expresia e de pe vremea lui Shakespeare. Se pare ca un actor si-a rupt piciorul si a jucat, in ciuda fracturii, atat de bine, ca a ramas celebru.”

„In 1950, eram la o masa cu el (n.r. D. Ianculescu), cu Serban Cioculescu si Ion Barbu, la braseria de la Athenee Palace. Usa se deschide brusc si un june gazetar de la Scanteia se indreapta spre noi, debordand de entuziasm: „Ati auzit? In curand, in Uniunea Sovietica, painea va fi gratis!”„Da, dar cu ce pret!”, i-a raspuns Ianculescu. Calamburul asta l-a costat cateva luni de puscarie.”

„Ma duceam cu regularitate sa-l vad pe Ianculescu, ca sa mai invat cate ceva de la el. La o reprezentatie cu piesa „Blestematele fantome”, sala era arhiplina si totusi am ramas sa vad spectacolul din picioare. Un actor care juca in piesa si s-a uitat prin gaura piesei, ii comunica maestrului: „E si Beligan in sala. N-a gasit loc si sta in picioare”. „In picioare? In genunchi sa stea cand joc eu!”.”

„La un moment dat, Ionesco (n.r. Eugene Ionesco) s-a retras cu mine intr-un colt al salonului si mi-a spus: „O prietenie se leaga a travers le travail. „Rinocerii” au fost prilejul de a ne cunoste si imprieteni. Esti un belanger formidabil. Peste Jean-Louis Barrault si peste Laurence Olivier. Din pacate, nu pot declara asta ziaristilor. Sunt artisti mari, dar susceptibili. Si eu mai am relatii de munca cu ei”. Am pastrat acest secret cat timp Ionesco si cei doi mari actori au fost in viata.”

„Sunt multi oameni foarte bogati in Romania. Unii dintre ei nu stiu ce sa faca cu banii. Am vazut-o cu ochii mei. Ei bine, ma credeti sau nu, n-as da pe toti banii lor autograful pe care autorul „Rinocerilor” mi l-a scris in romaneste […]: „Pentru Radu Beligan, cu o mare prietenie si cu tot asa de mare recunostinta”. Si nu as da nici autograful […] lui Salvador Dali, pe care mi l-a dat el la New York, pe un superb album: „Pastreaza-l bine”, zice Dali. „Dupa moartea mea, il vei vinde la licitatie”. Ca sa fiu sigur ca nu o sa mi-l fure cineva, l-am trimis fetei mele din Australia sa mi-l pastreze.”

„Agamita Dandanache mi-a pus cele mai mari probleme. Mi-au trebuit 140 de spectacole pana sa pot intra bine in acest personaj.”

„In Armenia, la poalele muntelui Ararat se afla un cimitir in care datele de pe cruci, dintre nastere si moarte, insumeaza trei, cinci, cel mult sapte ani. Turistii il intraba pe ghid daca este un cimitir de copii. „Nu, este un cimitir de oameni mari si aici oamenii chiar se bucura de o mare longevitate. Dar la noi exista o veche traditie: pe cruce sunt adunate numai zilele in care ai fost fericit in viata”. Cred ca daca as fi obligat sa ma supun acestei traditii, as aduna cei sase ani petrecuti la Teatrul de Comedie.”

„De ziua mea, cu prilejul implinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat si unul care m-a uluit: am primit in dar o stea. Intr-un colet sosit din Statele Unite, se afla documentul care atesta existenta stelei care acum imi poarta numele:

„Domnule Beligan,

Alaturi de cel al lui Elton John sau al Sophiei Loren, al Madonnei sau al lui Tom Cruise, numele dumneavoastra a fost dat unei stele prin intermediul Oficiului International de Inregistrare a Stelelor (International Star Registry). Numele stelei dumneavoastra precum si coordonatele ei telescopice sunt inregistrate si pastrate in arhivele Oficiului International de Inregistrare a Stelelor din Elvetia. Aceste date sunt identice cu cele care figureaza pe certificatul oficial al Oficiului International de Inregistrare a Stelelor pe care il veti gasi in acest colet si care atesta ca o stea a fost botezata cu numele dumneavoastra, precizand exact coordonatele ei telescopice. De asemenea, aceste date vor fi transcrise si in urmatoarea editie a anuarului cosmic „Locul tau in Cosmos” (volumul VIII – Copyright USA).

Pentru a va localiza, cautati-va constelatia pe harta cerului stilizata, situata la inceputul livretului inclus aici. Apoi folositi harta cea mare, care este o copie marita a constelatiei dumneavoastra. Locul precis unde este situata steaua dumneavoastra este incercuit cu rosu. Asa ca, de acum inainte, veti privi cerul cu alti ochi. Caci, prin aceasta stea care va este dedicata, o particica din dumneavoastra scanteiaza pe bolta cereasca.

Felicitari,

International Start Registry”

Nu stiu cat adevar stiintific si cata fantezie se afla in acest cadou mirobolant, dar nu pot sa nu ma gandesc la unul dintre rolurile mele dragi, al profesorului Miroiu, cel care a gasit o stea careia ii cauta un nume. O coincidenta care ma arunca pe o mare plaja de vis, hrana noastra cea de toate zilele”.

„In ultima vreme, foarte multa lume imi se pune aceasta intrebare stereotipa: „Care este secretul longevitatii dumneavoastra?” Cand inca mai am rabdarea sa le raspund, le spun ca dupa mine, secretul biblic al longevitatii este iubirea. Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Repet adesea celor ce vor sa ma asculte: iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu e mai dezastruos decat infirmitatea inimii.”

„Va multumesc pentru toate invatamintele cu care dulce m-ati impovarat de-a lungul atator ani. Am calatorit frumos impreuna. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette, „Daca viata e o calatorie scurta, trebuie sa incercam sa o facem la clasa intai”.”