Radu Crăciun: Este România discriminată de agențiile de rating?

Rating-urile de tara ale Romaniei nu au excelat niciodata. Nici in termeni absoluti, nici in termeni relativi in comparatie cu alte tari din regiune. In aceste conditii, au fost destule voci care in diferite momente au intrebat daca nu cumva Romania este discriminata de catre agentiile de rating. O tema care vad ca este reluata astazi, scrie Radu Crăciun pe blogul personal. Sa amintim faptul ca, in prezent, rating-ul Romaniei pentru datoria in valuta pe termen lung este BBB minus atat de la Standard&Poors cat si de la Fitch, in timp ce rating-ul agentiei Moody’s este Baa3. O prima constatare aici: pentru toate cele trei agentii de rating cu notorietate maxima in lume Romania este la limita inferioara a “investment grade”, adica a categoriei recomandata pentru investitii.

In aceasta categorie Romania se afla alaturi de Ungaria si, in evaluarea S&P, alaturi si de Bulgaria.

Dar este Romania discriminata de toate trei agentiile la unison prin plasarea ei pe cea mai de jos pozitie investment grade? Ar merita ea sa fie urcata pe scara rating-urilor, astfel incat sa ajunga alaturi de Polonia, doar doua trepte mai sus conform S&P?

Facand prin absurd abstractie de cei zece ani de dezvoltare care separa Romania de Polonia, diferenta nerecuperata in niciun moment din ultimele doua decenii, Romania tot ar inregistra in ochii agentiilor de rating un handicap semnificativ in raport cu o tara precum Polonia. Si el nu este legat de gazele lacrimogene folosite recent in piata Victoriei, asa cum sugera recent un articol din ZF.

Asa cum spuneam intr-un comentariu anterior, standardele democratice nu intra in criteriile agentiilor de rating. Mult mai importante sunt stabilitatea si predictibilitatea economica. Ceea ce ma duce la unghiul de abordare pe care vreau sa vi-l propun pentru a intelege circumspectia agentiilor de rating in ce priveste Romania.

Tabelul de mai jos arata istoricul rating-urilor Romaniei, Ungariei si Poloniei din ultimii douazeci de ani asa cum au fost evaluate de Standard&Poors.

Daca veti numara, veti constata ca rating-ul Romaniei a fost modificat in ultimii douazeci de ani de 9 ori, al Ungariei de 11 ori, pe cand al Poloniei de doar 6 ori. Aceasta este, iata, o prima masura a constantei si predictibilitatii politicilor economice. Lucrurile devin si mai nuantate daca numaram de cate ori a trecut fiecare tara granita dintre investment grade si non-investment grade. Romania a traversat de doua ori perioade cand nu era recomandata investitiilor, Ungaria o data, iar Polonia niciodata. Aceasta statistica reflecta in mare parte politicile economice de tip “stop and go” ale Romaniei si inconsecventa deciziilor economice care a necesitat ajustari repetate ale rating-urilor din partea agentiilor specializate. Cele mai mari rate de crestere din Europa sunt irelevante pentru ele atata vreme cat stiu ca nu sunt sustenabile.

Acesta este pasivul cu care Romania se prezinta astazi in fata agentiilor de rating, care cunosc foarte bine limitele politicilor economice actuale. Spre deosebire de politicienii romani care promoveaza cu obstinatie poza la moment a economiei, agentiile de rating au profesionisti suficient de sofisticati ca sa stie ca evolutiile economice in dinamica lor sunt cele mai importante. Iar evolutiile prezente nu le dau niciun motiv sa fie optimisti in ce priveste viitorul.

In aceste conditii, circumspectia lor este explicabila, iar incadrarea rating-ului Romaniei la doua trepte sub Polonia, alaturi de Ungaria, devine justificata. Continui sa raman uimit cand vad cu cata naivitate isi imagineaza multi dintre decidentii romani ca gafele din trecut pot fi sterse cu buretele, astfel incat comunitatea financiara internationala sa considere Romania o tara fara pata. Lucrurile nu stau nicidecum asa si erorile trecutului vor avea nevoie de cel putin un deceniu de guvernanta economica excelenta pentru a fi estompate. Romania pana acum nu a livrat asa ceva pentru a aspira la o resetare a imaginii sale.

Pana la urma indemnul la curaj nu ar trebui adresat agentiilor de rating, ci celor care ar trebui sa schimbe politicile economice pentru a deveni mai convingatoare si mai sustenabile.

Comentează pe blogul lui Radu Crăciun.