„Reduceti spaga din spitale”, cer europenii. „Cum?” intreaba romanii

Comisia Europeană a făcut României mai multe recomandări specifice, printre care şi câteva referitoare la Sănătate. Iniţial m-am bucurat, căci fără presiuni intense venite din afară rar se reformează ceva corect în ţara noastră. Dar optimismul s-a mai domolit după ce am citit recomandările.

E un semn bun că reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti a acordat atenţie unui domeniu, sănătatea, în care competenţele Bruxelles-ului sunt limitate. România este printre cele 16 state membre UE care au primit din partea Comisiei recomandări specifice pe sănătate. Aceste recomandări au fost discutate la o conferinţă organizată miercuri, la Bucureşti, unde au participat şase secretari de stat din felurite ministere.

Printre ei şi unul de la Ministerul Sănătăţii, Francisc Iulian Chiriac. Domnul Chiriac nu se ocupă personal de multe dintre temele abordate în cadrul discuţiei, şi asta s-a văzut în prezentarea sa, dar să apreciem totuşi că Ministerul Sănătăţii a binevoit să trimită un demnitar la o discuţie condusă chiar de un reprezentant al Comisiei Europene, Angela Blanco, expert în politici de sănătate.

Printre realizările guvernului României menţionate în documentul prezentat de trimisul Comisiei Europene au apărut câteva menţionări nejustificate: introducerea pachetului de bază şi a cadrului legal necesar evaluării tehnologiilor medicale (HTA) sau îmbunătăţirea finanţării segmentului ambulator.

Nejustificat pentru că pachetul de bază aduce mai degrabă schimbări administrative convenabile autorităţilor, fiind doar un fond de ten aplicat pe faţa plină de probleme a sistemului medical românesc.

Cât despre cadrul legislativ al HTA dezvoltat în perioada mandatului lui Eugen Nicolăescu, acesta nu este funcţional în prezent, actualul ministru luând decizia de a-l reface. Rămâne să vedem cum va arăta noul rezultat, mai ales că în joc este o miză de câteva sute de milioane de euro pentru companiile farma.

Decizia de a creşte finanţarea serviciilor medicale din ambulatorva duce, dat fiind numărul mic al policlinicilor de stat active în acest segment, la cuplarea directă a fondurilor publice la interesele private din sistemul medical. Chiar dacă practicăm prezumţia de nevinovăţie, experienţa a 20 de ani de corupţie românească ne-a învăţat că o astfel de cuplare este foarte apetisantă pentru unii.

Bănuiam că nu aceasta a fost intenţia iniţială a Comisiei Europene atunci când a făcut recomandarea întăririi segmentului ambulator şi Angela Blanco, reprezentantul Comisiei, ne-a confirmat presupunerea. Este un exemplu clasic despre cum o bună-intenţie a Bruxelles-ului se poate transforma în cu totul altceva după ce este trecută prin iarba încâlcită de la Bucureşti.

„Acceleraţi reformele din sănătate pentru a-i creşte eficienţa, calitatea şi accesibilitatea, inclusiv pentru oamenii dezavantajaţi sau din comunităţile izolate”, transmite Comisia Europeană guvernului de la Bucureşti.

„Creşteţi eforturile pentru a reduce plăţile informale, inclusiv printr-o administrare corectă şi un control al sistemelor”. Nu pot decât să mă bucur că problema endemică a şpăgilor din spitale este atât de clar subliniată în documentul Comisiei Europene dar, pe de altă parte, mă tem de cum va fi aplicată această recomandare odată ajunsă la Bucureşti.

Cea mai firească şi rapidă modalitate de a reduce fenomenul şpăgilor în spitale rămâne creşterea decentă a salariilor pentru toţi medicii (nu doar pentru o parte din rezidenţi şi doar cu o sumă mică) şi, simultan, înăsprirea pedepselor pentru cei care condiţionează actul medical.

Dar guvernul Ponta, ca şi guvernele anterioare, nu sunt dispuse să ia o astfel de măsură din motive strict contabiliceşti. Colegiul Medicilor din România nu a reuşit nici el să exercite o presiune suficientă pentru a obliga autorităţile să facă ceea ce ar fi de bun simţ. Astfel că, în prezent, pe lângă salariul de la stat şi veniturile obţinute în privat, o parte semnificativă din venitul multor medici români provine din plăţile informale.

Eradicarea completă a acestor plăţi informale, fără ca golul rămas să fie înlocuit cumva, nu va duce decât la creşterea exodului medicilor români atraşi de veniturile considerabil mai mari oferite în vestul Europei. E un adevăr greu de înghiţit de cei mai mulţi dintre noi dar, din păcate, aceasta e realitatea.

Deoarece Guvernul nu doreşte să-şi strice calculele de pe hârtie ne obligă pe noi, pacienţii, să compensăm direct din buzunarul nostru salariile mici ale medicilor. Fiecare pacient român plăteşte, pe lângă asigurarea medicală obligatorie de stat, tot felul de alte servicii medicale: fie în plic direct medicului, fie cumpărând medicamente de la farmacia din colţ, deşi ar trebui să le primească în spital.

Totul se întâmplă doar pentru ca guvernul Ponta (au făcut-o şi cele precedente lui) să poată continua uriaşa minciună oficială care spune că toţi românii asiguraţi medical beneficiază de tratament gratuit.

Suntem aşadar în mijlocul unui cerc vicios din care pierd în special pacienţii. Există soluţii pentru ruperea acestui cerc vicios, dar ar suferi veniturile acelui 10% dintre medicii români care câştigă colosal de bine (şi) pentru că plăţile informale nu sunt impozitate.

Din păcate, documentul prezentat de trimisul Comisiei Europene omite toate aceste elemente importante. Nu este pomenită nici nevoia de a creşte finanţarea din bugetul de stat a sistemului medical. Omisiunea se explică prin logica pro-austeritate care încă domină holurile Comisiei Europene.

Este omisă şi orice referire la problema migraţiei medicilor români spre vest, fenomen care multiplică vulnerabilităţile şi aşa numeroase ale României în zona sănătăţii. Explicabilă absenţă, căci rezervorul de forţă de muncă medicală reprezentat de România ajută multe state UE din vestul Europei să facă faţă crizei de medici prin care aceste ţări trec.

Dar fără iniţiativa reprezentanţei Comisiei Europene în România, toate aceste obiecţii şi critici, generate de experienţa nemijlocită din teren, ar fi rămas necunoscute funcţionarilor Comisiei Europene. Ne rămâne doar să sperăm că, odată dialogul început, vor exista la Bruxelles urechi dispuse nu doar să asculte, ci şi să înţeleagă.

Doar aşa recomandările Comisiei Europene vor fi luate în serios la Bucureşti, nu întâmpinate cu zâmbete ironice.