Rene Descartes avea o tumoare benigna, la nivelul fetei, in sinusul etmoidal

Celebrul filosof si matematician francez Rene Descartes (1596 – 1650), tatal celebrului dicton „Cogito ergo sum”, avea un osteom de circa 5,4 centimetri patrati intr-un sinus la nivelul fetei, o tumora benigna care nu a avut nicio legatura cu decesul sau, sustin oamenii de stiinta, potrivit AFP.

O scanare a craniului sau a fost efectuata recent de o echipa condusa de specialistul francez in enigme medico-istorice Philippe Charlier, care a adaugat astfel numele lui Descartes pe lista „pacientilor” sai celebri, dupa Richard Inima de Leu, Agnes Sorel sau Diane de Poitiers. Diagnosticul sau retrospectiv este de „osteom gigant”, care, in pofida denumirii prea putin simpatica, descrie o tumora benigna.

Rezultatele acestor cercetari au fost publicate vineri in revista medicala britanica The Lancet.

Craniul celui care a scris „Discours de la methode” (Discurs asupra metodei) si „Meditations metaphysiques” (Meditatii metafizice) este pastrat din 1821 la Muzeul National de Istorie Naturala din Paris.

„Este bine identificat, trasabilitatea sa este cunoscuta”, a afirmat Dr. Charlier (UFR des Sciences de la Sante, Montigny-le-Bretonneux, Franta), pentru AFP.

Imaginea scanata a craniului „arata o masa densa radio-opaca de 3 cm pe 1,8 cm in sinusul etmoidal drept”, spun oamenii de stiinta intr-un scurt articol. Acest sinus este sapat in osul etmoidal, in spatele radacinii nasului si intre suprafetele interioare ale orbitelor oculare.

Echipa a exclus mai multe diagnostice, ramanand in cele din urma la osteom gigant, „cea mai beningna dintre tumorile sinusurilor paranazale”.

Scanari ale craniului lui Descartes in care se poate observa osteomul etmoidal / Foto: VisualForensic Philippe Froesch/Isabelle Huynh-Charlier

Osteomul gigant prezinta simptome in doar in 10% dintre cazuri. Acestea pot include obstructie nazala, disfunctii ale sinusurilor (congestie, exces de mucus, modificari ale simtului mirosului), sangerari ale nasului, dureri faciale, dureri de cap, tulburari de vedere, in unele cazuri.

Niciunul dintre aceste simptome nu a fost descris de biografii lui Rene Descartes, cu exceptia unui posibil episod izolat de migrena cu aura, in noaptea de 10 noiembrie 1619 – halucinatii vizuale si auditive aparute brusc. Potrivit oamenilor de stiinta, tumorile benigne nu provoaca, in mod normal, astfel de fenomene.

Descartes, mort la 54 de ani, de pneumonie

Referitor la posibila origine a unui osteom gigant, articolul mentioneaza o malformatie sau consecinta unui traumatism sau a unei inflamatii cronice.

In orice caz, potrivit specialistilor, este foarte putin probabil ca aceasta tumora sa fi avut vreun rol in moartea filosofului. Descartes a decedat la varsta de 54 de ani din cauza unei pneumonii, la 11 februarie 1650, la Stockholm, in Suedia, unde a si fost inmormantat.

In 1666, Franta a recuperat ramasitele lui pamantesti, cu exceptia craniului, sustras de un gardian suedez suparat ca Suedia a putut fi complet privata de „ramasitele pamantesti ale unei persoane atat de celebre”.

Disparitia craniului a fost constatata abia in 1818, cu ocazia reinhumarii, de data aceasta in Biserica Saint-Germain-des-Pres. Marele chimist suedez Berzelius a reusit sa puna mana pe craniu, rascumparandu-l de la operator de cazinou, si l-a predat Academiei de Stiinte in 1821.

„De abia am inceput sa lucram la acest craniu”, a subliniat Dr. Charlier. „Investigatiile noastre ar trebui sa permita interpretari functionale si psihologice ale individului care a trait in acest craniu”, a ajutat specialistul.

Pentru legisti, Descartes este „un pacient-test”. Cazul lui „este bine documentat, exista portrete, descrieri medicale, se cunosc circumstantele mortii sale”. „Este o modalitate de a valida tehnicile de identificare medico-legala”, a explicat medicul legist Philippe Charlier.

Anul trecut, Dr. Charlier a stabilit ca Robespierre, figura controversata a Revolutiei Franceze care a murit pe esafod, suferea de sarcoidoza difuza, maladie care ar fi putut explica „epuizarea” din ultima parte a vietii acestuia. De asemenea, s-a concentrat pe un cap mumificat despre care se crede ca ar fi fost al lui Henri al IV-lea, si pe relicve false ale martirei Ioana d’Arc.