Reuniunea G-2. Pamflet familial

G-2, adica domnul Ionescu cu nevasta-sa. Au decis sa se intalneasca intr-o reuniune de urgenta in urma cu cateva zile, dupa ce au vazut ca deficitele li se adancesc. Ma refer la deficitul extern, unde cheltuiau mai mult decat incasau (consumul nervos pentru plata unei facturi era infinit mai mare decat satisfactia ca au achitat factura, coada la magazin anula bucuria de a-si fi cumparat ceea ce isi doreau etc). Pe scurt, intrari mai mici decat iesirile, scrie Dan Popa pe blogul sau.

Pe plan intern, situatia era la fel de proasta. Alocatiile din buget nu produceau incasari pe masura. Alocau bani pentru copilul lor aflat in clasele primare, iar boul venea acasa cu note proaste.

Si-au cumparat o masina la mana a doua, care le inghitea ban dupa ban si refuza sa ii transporte unde aveau nevoie, cerandu-le in schimb alocari tot mai consistente pe motiv de curea de transmisie proasta, bucse slabe plus toba esapament sparta. In asemenea inumane conditii, evident ca moneda familiala (ionescul, cu i mic) se ducea naibii, iar capitalul strain (vizitele amicilor) nu mai intra ca odinioara.

Ce mai, in realitate scadea vazand cu ochii (expresie ce poate fi considerata pleonasm. Cu ce naibii sa vezi daca nu cu ochii?). De muncit, munceau ca prostii, dar nu reuseau sa isi vanda productia decat in pierdere. Toate pietele erau in picaj, isi spuneau ei tristi. Problemele competitivitatii globale au intrat astfel si pe Aleea Barlacu, fara sa fie invitate. Reuniunea de urgenta se impunea.

Prima decizie a fost sa salveze ceea ce se putea salva. Au alocat astfel 1000 de miliarde de ionesti pentru salvarea competitivitatii si au introdus in sistemul financiar familial alte 2000 de miliarde de ionesti. Intrucat nu aveu acei bani, a trebuit sa ii tipareasca. S-au trezit insa ca lucrurile tot nu s-au imbunatatit. O fi vreo chestie de incredere, si-au zis. Si au mai injectat vreo 2000 de miliarde, ca sa vada lumea ca au de unde. Tot nimic.

Doamna Ionescu a zis ca poate ar fi mai bine sa fie solidari. Ca numai solidaritatea ii mai poate salva. Drept pentru care au practicat cam un sfert de ceas de solidaritate, tata cu icnetul scurt al doamnei Ionescu, dar deficitele tot li se adanceau. Au apelat in ultima instanta la o centura de salvare, adica la Fond. Asa le spuneau banilor parintilor. Parintii le-au zis ca ii ajuta timp de doi ani, cu costuri minime. I-au avertizat ca o sa treaca printr-o recesiune, dar adevaru-i ca Ionestilor li se cam rupea. “Stati bai calmi, ca ramanem in teritoriu pozitiv”, le-a scris nevasta-sa intr-un mail, parintilor.

Nu prea au ramas in teritoriul ala pozitiv, in schimb bani de injectat in sistem nu prea mai aveau. Deficitele nu`si incetau cresterea asa ca pe la ora 18, cand a venit baiatul cu Romtelecomul, era cat pe ce sa intre in default. Noroc cu o ultima injectie de 5000 de miliarde de ionesti, gasiti sub pat din pura intamplare.

Dupa ce au achitat factura, doamna Ionescu a intrebat sec. “Ba, n-ar fi mai bine sa ramanem optimisti?”. Ba da, zice domnul Ionescu, poate ca ar fi mai bine. Asa ca au stat optimisti pret de vreo 15 minute, sa vada ce li se intampla. Nu li s-a intamplat nimic, asa ca au trecut la cel mai dureros lucru: reforme in buget.

Am convenit si asupra catorva reguli pe care sa le respecte cu sfintenie. “Nimeni, sub nicio forma, nu are voie sa cheltuiasca mai mult de 1.000 de ionesti pe zi, sub nicio circumstanta”.

Asta a fost prima lege, data mai mult la misto, ca nu mai aveau oricum, ce cheltui. La “diverse”, au stipulat pe o coala A4 ca e nevoie sa actioneze concertati pentru a limita efectele recesiunii care ii ameninta ca o vaca proasta.

In finalul reuniunii, au dat mana, au facut poze si si-au zis ca o sa fie bine. Drept pentru care s`au culcat foarte linistiti. (Va urma)

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.