Să îi spui copilului „Pentru că așa zic eu!” și să îl controlezi excesiv este greșit! Care sunt riscurile pe termen lung

Fără îndoială, este crucial să corectăm copiii atunci când fac ceva greșit. Cu toate acestea, este foarte important să avem în vedere faptul că acțiunile noastre pot duce la afectarea permanentă a stimei lor de sine. Ce riscă un copil controlat în exces și care este calea pe care trebuie să o urmăm astfel încât să avem copii echilibrați și siguri pe ei?

Ce este un părinte autoritar?

Părintele autoritar este un părinte care urmărește îndeaproape viața copiilor săi și are reguli și așteptări stricte pentru aceștia. Părinții autoritari lasă, de regulă, foarte puțin spațiu pentru negociere, nu sunt aproape deloc flexibili când vine vorba de reguli și acordă prioritate disciplinei în loc să încurajeze independența copilului sau comunicarea deschisă cu acesta.

Cum trebuie să te porți cu copiii tăi astfel încât să-i educi, fără însă a ajunge la polul opus, acolo unde deja îi faci rău copilului. Controlul poate fi bun dar și rău pentru copii. Aici e dilema. Cum putem știi cât este corect și când deja intrăm într-un abuz?

Ce arată studiile despre educația autoritară

În urma unui studiu clasic, care a cercetat comportamentul mamelor și supunerea bebelușilor, cercetătorii au împărțit mamele în două categorii. Pe de o parte, mamele sensibile la nevoile copilului, tolerante și cooperante. Pe de altă parte, mamele care consideră că au dreptul să facă tot ce vor cu propriul copil, să-l modeleze după propriile standarde, fără a ține cont de nevoile copilului, de dorințele lui sau de activitatea pe care el o desfășoară.

Un alt studiu, care a cercetat gradul de supunere a unor copii de doi ani, a ajuns la concluzia că acei micuți care aveau tendința de a răspunde pozitiv la cerințe s-au dovedit a fi cei ai căror părinți exprimau clar ceea ce își doreau și aveau grijă să le asculte obiecțiile și să le respecte autonomia și individualitate.

Un al treilea studiu a avut ca obiect de cercetare preșcolarii care fuseseră etichetați drept „sfidători“. Cercetătorii au rugat un grup de mame să se joace cu ei așa cum o făceau de obicei, iar mamelor din celălalt grup li s-a spus să se implice în orice activitate pe care o alege copilul, lăsându-i lui controlul asupra naturii și regulilor interacțiunii. La final, mamele din ambele grupuri le-au cerut copiilor să pună jucăriile la locul lor. Rezultatul: copiii lăsați să ia singuri decizii asupra jocului, adică cei asupra cărora s-a impus cel mai puțin control, au fost și cei care au îndeplinit în număr mai mare cerința mamelor.

Abordarea „Pentru că așa zic eu!” este greșită! Cu ce o înlocuim

Educația copiilor implică reguli, linii directoare și limite. Este greșit să crezi că dacă ai adopta modelul educației cu iubire totul ar fi numai lapte și miere între părintele-educator și copil-elev. Limitele și regulile îi ajută pe copii să învețe structurat ceea ce au nevoie în viață pentru a evita problemele. Dar structura nu trebuie impusă. „Pentru că așa zic eu!” este greșit; un copil are nevoie să fie ajutat să înțeleagă de ce nu i se permite să facă anumite lucruri. Doar așa va învăța să deosebească binele de rău, doar așa va descoperi calea de la acțiune la consecințe.

Educația cu limite și reguli, însă nu autoritară, sprijină autonomia copiilor. Nu este lipsită de suișuri și coborâșuri și nu este nici doar permisivă. Însă limitele și regulile se stabilesc împreună, după discuții în care, ca părinte, mai întâi asculți ce simte copilul referitor la o regulă. Apoi discuți cu el și îi explici de ce nu e bine să facă așa cum își dorește el; de ce și tu urmezi aceeași regulă, deși uneori ți-e greu. Empatizând cu el, va trebui să asculți și plângeri referitoare la anumite reguli, ori sarcini. Vor fi situații în care totul va merge strună și multe cazuri în care se va împotrivi. Pentru copil, este important să înțeleagă că ești lângă el, îl înțelegi și îl iubești necondiționat.

Spre exemplu, urăște să se trezească dimineața pentru a merge la școală ceea ce transformă diminețile voastre în certuri care se lasă cu crize de nervi de ambele părți. Organizați diminețile agitate de cu seară: ar putea dormi îmbrăcat cu hăinuțele cu care vrei să-l îmbraci dimineața, ca dimineața să aveți mai mult timp pentru spălat și mâncare. Ai putea și tu să-i pregătești de seara pachețelul, pentru a putea fi mai mult timp alături de el ca să-l ajuți să se trezească.

Ce riscă un copil controlat în exces

Controlul excesiv al părinților duce la subminarea autoreglării copiilor. La scăderea capacității lor de a lua decizii bune, la diminuarea responsabilității. În loc să învețe cum să-și gestioneze propriul comportament, copiii pot deveni reactivi, răspunzând negativ la control. Acest lucru îi poate determina să facă opusul a ceea ce se cere, nu din alegerea personală, ci ca o reacție împotriva presiunii prea mari.

Cine sunt copiii care fac ce li se spune? Sunt, pe de o parte, acei „yesmeni“ de mai târziu de la slujbă, angajații care nu îl contrazic niciodată pe șef. Supunerea excesivă este rezultatul controlului excesiv. La polul opus, se situează copiii care devin ostili la școală sau la locul de joacă. Studiile arată că acei copii crescuți de părinți autoritari, au tendința să-i agreseze pe tovarășii lor de joacă încă de la vârsta de 3 ani. „Tacticile de parenting autoritar nu doar îi înfurie, ci îi și îndrumă cum să-și direcționeze mânia spre altă persoană“, arată Alfie Kohn în cartea Iubire necondiționată pentru copilul tău, citând un alt studiu.

Copiii controlați în exces își riscă sănătatea. Își pierd bucuria, interesul de a mai gândi singuri, de a lua propriile decizii și motivația. Căci atunci când „ghidajul” lipsește, acești copii se vor plictisi repede de lucrurile noi, sfârșind prin a se simți neîmpliniți. Un experiment realizat recent arată că acei părinți care insistau asupra copiilor cu un program strict de masă, să consume tot din farfurie ori care foloseau mâncarea drept recompensă au ajuns să aibă copii care și-au pierdut abilitatea de a-și regla consumul caloric. Acesta este primul pas spre mâncatul compulsiv, spre obezitate.

De ce ar trebui să renunți la a controla totul

Dacă încerci să controlezi totul, întreabă-te ce este mai important – mizeria care va fi făcută de copilul tău care se joacă cu lipici sau sănătatea sa mintală? Uneori, când renunți la a mai pune presiune și îi permiți copilului libertatea de a face și cum vrea el lucrurile, acest lucru poate fi bun nu doar pentru el, ci și pentru tine. Nu-i strivi inițiativa, nici creativitatea, nici felul în care se raportează la viață! Un copil puternic din punct de vedere psihic este un copil pregătit să facă față provocărilor vieții pe cont propriu.

Sursa foto: Dreamstime.com