Sa munceasca si ei pina fura ceva! (de Dan Tapalaga)

A trebuit sa vina Traian Basescu ca sa grabeasca o lege urita de intreaga clasa politica aducind tristete in Guvern. Noroc ca exista si un Marko Bela care a alungat durerea scotind, in aplauzele asistentei, dintele infipt in averile demnitarilor.

Dupa aproape un an de chinuri, Guvernul a nascut Agentia Nationala de Integritate. Moasa i-a fost Basescu, venit miercuri cu forcepsul la capatiiul premierului Tariceanu. Este aproape inexplicabil de ce o lege ceruta insistent de UE si vitala pentru un plus de curatenie politica plutea aiurea prin Guvern, desi liderii Coalitiei cazusera de acord asupra formei finale de peste doua saptamini.

Agentia nu se afla pe ordinea de zi a sedintei de miercuri, iar Guvernul, fara interventia forcepsului, ar fi avortat-o mai spre toamna, sub loviturile de stegulet rosu de la Bruxelles.

Cei care au frinat din start proiectul Ministerului Justitiei au fost udemeristii. Si tot Marko Bela a avut miercuri o revelatie in care i s-a aratat cum pot fi pastrate intacte in lege premisele coruptiei: conservind modelul Nastase la capitolul incompatibilitati. Simplu si eficient. In 2003, PSD limita la rudele de gradul I sfera incompatibilitatilor.

De exemplu, unui primar ii era interzis sa semneze contracte cu firma condusa de sotie sau de copii, insa nimic nu-l oprea sa-si fericeasca soacrele, verisorii sau cumnatii pusi pe afaceri cu statul. Acelasi model se aplica ministrilor sau secretarilor de stat.

Proiectul propus de ministrul Macovei extindea masiv sfera incompatibilitatilor pina la rudele de gradul IV. Ar fi absurd sa ne imaginam ca asta ar fi eliminat premisele coruptiei politice, insa ar fi complicat teribil metodele de furt. De ce? Pentru ca, spun o platitudine, puterea corupe. Iar in Romania, accidentul a devenit norma, exceptia – regula, iar furtul – o alta fata a politicii.

Metodele s-au rafinat si includ matusi de gradul Tamara, soacre si alte rubedenii generoase descoperite la momentul potrivit.

Prin urmare, orice lege gindita sa le controleze averile ar trebui sa porneasca de la prezumtia de vinovatie. Mi-a spus un amic: “Orice lege am avea, cit de dura, ei tot fura”. Perfect adevarat. Insa putem avea si noi o mica satisfactie. Sa cerem legi cit mai drastice ca sa le facem viata cit mai grea. Macar sa munceasca si ei putin pina fura ceva.

Sa ne intoarcem la revelatiile lui Marko Bela. Argumentul sau ar fi ca, extinzind sfera incompatibilitatilor la rudele de gradul IV, legea de functionare a Agentiei de Integritate modifica impardonabil legea lui Nastase agreata cu oficialii de la Bruxelles in 2003.

Adica, vezi bine, UE ne-ar fi aminat integrarea daca am fi croit legi anticoruptie mai aspre fara sa-i intrebam si pe europeni daca ne vor, asa, mai duri.

Pina una-alta, ideea vicepremierului UDMR a fost repede imbratisata de restul Guvernului. Nici moasa de la Cotroceni nu s-a atacat in vreun fel. Dovada clara ca absolut toata lumea gindea pe ascuns ca Marko Bela, care are totusi meritul de a-si asuma public rolul de mare frinar al proiectelor anticoruptie.

Sa ne uitam putin si la partea plina a paharului. In forma convenita miercuri la Guvern, Agentia de Integritate are puterea sa urmareasca averile suspecte pina in pinzele albe, indiferent de ingeniozitatea formulei de furt: vinzari simulate, donatii, mosteniri picate din cer etc.

Cu alte cuvinte, un primar va avea si de acum incolo voie sa-si imbogateasca rudele de gradul IV cu ajutorul contractelor de stat, pentru ca, gratie revelatiei UDMR, legea nu-i interzice. Insa va fi mai greu sa-si traga ulterior o parte din profit, deoarece va fi greu sa-l justifice in fata politiei averilor.

Altfel spus, cu noua lege, matusa Tamara, simbolul coruptiei prin interpusi, ar putea vinde bijuterii de un milion lui Alexandru Bittner care facea afaceri cu Guvernul condus de Adrian Nastase, insa fostului premier i-ar veni infinit mai greu sa vinda public povestea mostenirii fara sa riste vizita functionarilor de la Agentia de Integritate.

In concluzie, forma in care a fost votata Agentia nu limiteaza premisele coruptiei, ci complica putin modalitatile de spalare si dosire a banilor murdari invirtiti in politica, in administratie si in justitie.