Schema prin care dezvoltatorii imobiliari au putut construi pe bazele sportive, deși legea o interzice / Interviu cu ONG-istul care a văzut lucrurile din interior
În Ministerul Tineretului și Sportului există evidența tuturor bazelor sportive care au aparținut fabricilor comuniste, a declarat Dan Trifu, vicepreședintele Fundației Ecocivica, într-un interviu acordat HotNews.ro. Deci nu se poate spune că instituția nu știe sau nu dacă un teren este bază sportivă sau nu.
Cum au dispărut circa 60% din bazele sportive ale fabricilor din București deși legea spune că nu ai voie să schimbi destinația acestor?
Dan Trifu spune, la solicitarea dezvoltatorilor imobiliari, ministerul a dat mulți ani și mai dă adrese în care se precizează că terenurile pe care au fost baze sportive ale fostelor fabrici nu sunt baze sportive în administrarea Ministerului. Ceea ce este adevărăt, însă Ministerul omite să spună că terenul respectiv figurează ca bază sportivă în evidențe și că trebuie păstrată funcțiunea.
HotNews: Cum au dispărut bazele sportive care au aparținut fabricilor din perioada comunistă? Care a fost mecanismul?
Dan Trifu: Principalul mecanism a fost cel al privatizării întreprinderilor. În momentul acela statul, nu știm dacă din neglijență sau intenționat, pentru anumite grupuri de interese, a permis ca odată cu fabricile să fie date și bazele sportive. În general, cam toate fostele întreprinderi din perioada comunistă aveau o bază sportivă, unele erau chiar performante. Dezvoltatorii imobiliari s-au trezit și au văzut că sunt un adevărat aur pentru dezvoltare imobiliară și au încercat să le schimbe destinația, să le mascheze destinația și alte astfel de lucruri.
Multe lucruri nocive s-au întâmplat și în Planul Urbanistic General din anul 2000, când nu au fost cuprinse toate bazele sportive sau zonele de agrement și cei care au putut atunci să influențeze PUG-ul au obținut niște funcțiuni de construire pe spații verzi și baze sportive, cu toate că pe cadastrul vechi, cel dinainte de 90, scria clar că sunt baze sportive sau spații verzi.
În PUG-ul din 2000 au fost grupuri care au reușit să mascheze că anumite terenuri erau baze sportive
Planul Urbanistic General a fost aprobat pe 22 decembrie 2000, așa se aprobă la noi planurile dubioase, de Crăciun, ca să nu mai ai timp să faci nimic, iar cu 6 luni în urmă fusese aprobată Legea 69/2000, a educației fizice și sportului, care nu mai permitea schimbarea destinației bazelor sportive. Deci în 6 luni era destul timp ca autoritatea locală să prevadă ca toate bazele sportive să figureze ca atare în planul Urbanistic General. Cum am spus mai devreme, au fost grupuri care au reușit să mascheze acest lucru. După aceea, Legea 69/2000 a fost completată, face referire la bazele sportive, inclusiv ale fostelor întreprinderi comuniste, care nu își mai pot schimba destinația, decât cu o Hotărâre de Guvern și construirea unei baze similare celei demolate în compensare, deci cerințe greu de îndeplinit.
Mai târziu, a fost completată Legea 69/2000 și obligă deținătorii de baze sportive să le intabuleze ca atare în cartea funciară. Nici măcar unul dintre deținătorii de baze sportive nu a făcut acest lucru. Deși este lege și autoritățile trebuiau să țină cont de lucrurile acestea, foarte multe baze sportive sunt trecute în certificatele de urbanism drept curți, construcții și și cu o funcțiune construibilă. Nu trebuie să confundăm noțiunea de curți, construcții cu noțiunea de a construi. Curți construcții este tot orașul, dar reglementările urbanistice îți spun ce poți să construiești. Așa au dispărut bazele sportive.
Aici au contribuit și autoritățile de mediu. Ele văd că sunt baze sportive, chiar Ecocivica a contribuit masiv la completarea Legii 24/2007 a spațiilor verzi din intravilanul localităților în care bazele sportive au fost introduse ca spații verzi, alături de spațiul verde de tip condominiu al blocuilor ceaușiste, supus acelorași presiuni imobiliare. Deci autoritățile de mediu au toate pârghiile să stopeze distrugerea bazelor sportive.
Baza sportivă Spartac 2004 vs 2022
Au toate pârghiile și autoritățile locale, la autorizare, să stopeze, mai ales că în Legea 350/2001, la articolul 31, se spune foarte clar: ”La emiterea autorizației de mediu se vor avea în vedere respectarea condițiilor de mediu”. Deci indiferent ce zice autoritatea de mediu, că închide ochii sau alte lucruri, era clar că și autoritatea locală avea toate pârghiile să stopeze. A fost și este un colaboraționism între deținătorii de baze sportive și anumite autorități de avizare ale statului sau ale autorității locale și am ajuns în situația dezastruoasă în care Bucureștiul a pierdut circa 60% din bazele sportive ale fabricilor din perioada comunistă, fie au fost distruse, fie lăsate în paragină.
Autoritățile locale trec la încadrarea terenului categoria curți-construcții, dar asta nu înseamnă că acolo se poate construi
Cum s-a putut totuși construi pe bazele sportive în condițiile în care eu nu am cunoștință să se fi dat vreo hotărâre de Guvern ca bazele sportive să fie mutate?
Exact pe cele două motive, că în certificatul de urbanism se scrie curți-construcții și faptul că nu se respectă istoricul bazelor sportive. Autoritatea de mediu și autoritatea locală încalcă flagrant legea, care este foarte clară, și emit contrar legii avizele respective.
Sunt și indivizi care nu reușesc să treacă de aceste autorități și imediat li se spune că este bază sportivă, de exemplu baza Pescăruș, deci există și momente când autoritatea își face treaba, dar au existat și momente când grupurile de interese sunt foarte puternice și pot corupe autoritățile. Ați văzut dosare, plângeri penale.
De asta au dispărut bazele sportive și în continuare sunt presiuni foarte mari pe bazele sportive existente. Ele se află în poziții extrem de apetisante pentru dezvoltatorii imobiliari, Floreasca, Nordul capitalei, și sunt râvnite având în vedere ce prețuri s-ar putea obține pe dezvoltările imobiliare.
Ecocivica a luptat ani de zile să oprească construirea pe spațiile verzi, dar aveți procese și pe baze sportive unde dezvoltatorii imobiliari doreau să construiască acolo și ați încercat să opriți proiectele în instanță? Ce s-a întâmplat cu aceste procese?
Sunt procese, deja am depus cererea de intervenție pe baza Girueta din Drumul Găzarului unde se dorește un Kaufland. Suntem în proces pe baza RADET din Floreasca. Următoarea intervenție va fi pe baza Pescăruș.
Procesele sunt în desfășurare. Un succes a fost baza sportivă Ștrandul Tineretului unde știm cu toții că Puiu Popoviciu voia să dezvolte un ansamblu de imobile. Acolo s-a reușit anularea contractului. Presiunile și plângerile prealabile făcute, inclusiv presiunea mass-media, au dat roade.
Ministerul are evidența bazelor sportive, eu am scos registrele de la arhivă
Ministerul Tineretului și Sportului are evidența bazelor sportive? Adică mai știu unde au fost bazele sportive ale fostelor fabrici comuniste?
Știți că pentru câteva luni eu l-am consiliat pe ministrul Ionuț Stroe și de asta trebuia să mă ocup, de registrul bazelor sportive. Domnul ministru a spus că știu toate bazele sportive, ce s-a întâmplat la fiecare. Ghinionul a fost că după schimbarea conducerii am plecat.
Dar instaurasem legea cât am stat acolo. Înainte să vin eu, dacă un investitor dorea să construiască pe baza sportivă și venea la autoritatea de mediu sau locală, care nu își făcea treaba și spunea că poate construi acolo, și apoi venea la Ministerul Tineretului și Sportului să vadă dacă terenul este bază sportivă, angajații din minister dădeau un răspuns destul de nociv, în sensul că spuneau că acea bază nu este în administrarea Ministerului, încălcând articolele 78 și 79 din Legea 69/2000 din Legea educației fizice și sportului.
Ministerul Tineretului și Sportului se ocupă de tot ce înseamnă bazele sportive unde se pregătesc profesioniștii, restul bazelor sportive sunt fie în evidențele Direcțiilor de Sport, care sunt tot în subordinea Ministerului sau au rămas în administrarea celor care au cumpărat întreprinderile ceaușiste și care trebuiau să le intabuleze.
Ministerul nu spunea că baza sportivă nu este în administrarea sa, dar figurează în evidențele lor ca bază sportivă. Eu am scos de la arhivă toate registrele cu bazele sportive, le-am pus la dispoziție, și toți care au venit cu adrese, cât am stat acolo, le-am găsit în evidențe și le-am dat răspunsul foarte clar, nu este bază în administrarea MTS, dar conform articolului 78/79 din Legea 69/2000 nu aveți voie să îi schimbați destinația, aveți și obligația de o intabula ca atare în cartea funciară. După ce am plecat, constatăm că Ministerul începe să răspundă sub aceeași formă, că nu este bază sportivă în administrarea noastră, fără să completeze că, deși dacă nu este în administrarea sa, ea figurează în evidențe ca bază sportivă și trebuie păstrată destinație.
De ce fac asta?
Este clar că sunt cointeresați, ori vin cu relații și se obține un răspuns de genul acesta, ori sunt cointeresați material. Altfel, este foarte greu să penetrezi în aceste ministere, foarte greu obții ceva. A trebuit în secret să aflu unde e arhiva, pe unde sunt dosarele, să mă duc să le scot, să le dau eu evidențele cu bazele sportive.
Prevederea legală cu Registrul bazelor sportive omologate este un tertip
Dacă această arhivă există, evidența lor există, de ce nu se face registrul bazelor sportive?
Am și eu copii ale acestor registre pe București-Ilfov. Scrie clar acolo unde sunt bazele sportive, ce specializări aveau. Și Ministerul spune simplu că nu este în administrarea sa, deși are registrul chiar dat de mine de la arhivă, la patrimoniu, la minister.
Cine a făcut acest registru?
Aceste registre de evidență vin din perioada comunistă și sunt făcute la literă, îți dau toate informațiile. Cât am fost la Minister, am dat notă către toate Direcțiile de Sport din țară și i-am rugat să îmi trimită evidențele cu toate bazele sportive și să completeze bazele sportive noi care au apărut. Au apărut și baze sportive noi care nu sunt inventariate la MTS. Acești oameni nu au vrut să facă nimic. Deci nu este vorba neapărat de ministru, ci de personalul din spate, dar în momentul când nu ești cointeresat și vrei să faci, îți impui un punct de vedere și vrei să respecți legea, poți să faci. Dacă mai aveam câteva luni de zile făceam registrul bazelor sportive. Este o scăpare a legiuitorului, spune Registrul bazelor sportive omologate, însă aceasta poate fi îndreptată, ca să se poată face cortect registrul bazelor sportive, cu toate bazele sportive.
De ce ar omologa cineva o bază sportivă pe care vrea să construiască?
În baza acestei precizări toți spun că nu este bază sportivă omologată. Cele omologate sunt cele pentru sportivii profesioniști. Celelalte sunt pentru amatori, pentru populație, nici nu trebuie omologate. Dacă vrei bază omologată, să desfășori competiții oficiale, normal că trebuie să respecți niște standarde, dar dacă trebuie să faci agrement, nu trebuie omologare. Și aceste tertipuri sunt folosite în general de personalul secundar, chiar de conducere, la urma urmei toată conducerea ministerului știa cum trebuie făcut răspunsul, l-am arătat tuturor, am și răspuns standard pentru câteva baze sportive, răspunsuri date în perioada aceea.
Baza sportivă Automatica 2005 vs 2022
Ce trebuie făcut ca să păstrăm măcar bazele sportive pe care nu s-a construit până acum?
Trebuie ca MTS, dacă este întrebat, să spună clar că este bază sportivă în evidențele sale, dar este administrată de altă entitate care avea obligația să treacă funcțiunea în cartea funciară. Iar autoritatea de mediu și autoritatea locală sub nicio formă să nu mai încalce legea. Autoritățile de mediu tot strigau că nu au lege. Au OUG 114, au Legea 24, au Legea 69, au trei pârghii prin care pot respinge din start investiția, prin certificatul de urbanism.
Dacă se vine cu șmecheria de curți construcții, Ordinul 534/2010 cu normele de aplicare ale cadastrului în România spune clar că tot orașul este curți construcții și începe să enumere inclusiv parcuri, grădini botanice, grădini zoologice, baze sportive și de agrement. Dar noțiunea aceasta trebuie să dispară din documentațiile de urbanism , nu are ce căuta, ci trebuie pusă încadrarea urbanistică.
Informație de context
Bucureștiul a pierdut circa 60% din bazele sportive ale fabricilor din perioada comunistă, arată o cercetare făcută de un ONG, în cadrul proiectului ”Stadion de cartier”. Deși legea prevede că nu ai voie să schimbi destinația acestora, o parte au fost demolate și în loc s-au construit blocuri sau mall-uri, o altă parte sunt în paragină, pe terenul lor fiind în diferite stadii de avizare proiecte imobiliare. Doar 40% mai sunt funcționale, însă nu se știe pentru cât timp.
Modificările legislative în defavoarea cetățenilor și neaplicarea puținelor prevederi legale care protejau bazele sportive au condus la situația de față.
Între timp, să faci sport în București a devenit un lux. Ca un copil să practice sport la un club privat, costă de la 200 de lei la 1.000 de lei pe lună, depinde de sport, cele mai scumpe fiind înotul și tenisul.
INTERVIURILE HotNews.ro