Science Report Cercetătorii afirmă că au descoperit „pulsul” Pământului cu o frecvență de 27,5 milioane de ani

Majoritatea evenimentelor geologice din istoria recentă a Pământului au fost grupate în jurul unor intervale de 27,5 milioane de ani – un model pe care oamenii de știință îl numesc acum „pulsul Pământului”, potrivit unui nou studiu citat de Live Science.

Zeci de evenimente geologice majore au avut loc de-a lungul ultimilor 260 de milioane de ani, de la modificări ale nivelului oceanelor la erupții vulcanice, acestea părând să urmeze acest model ritmic.

„Unii geologi se întreabă de mult timp dacă există un ciclu de aproximativ 30 de milioane de ani în înregistrările geologice”, afirmă Michael Rampino, profesor în cadrul departamentului de biologie și studii de mediu de la Universitatea New York.

„Dar până recent, datarea slabă a unor astfel de evenimente a făcut fenomenul greu de studiat cantitativ. Mulți, poate chiar majoritatea [geologilor] ar spune că evenimentele geologice sunt în mare parte aleatorii”, explică acesta.

FOTO: Margarita Vasiukova, Dreamstime.com

Ordine cronologică

Însă pentru noul studiu Rampino și echipa sa au efectuat o analiză cantitativă pentru a vedea dacă aceste evenimente sunt într-adevăr aleatorii sau există un model ascuns.

Cercetătorii au luat la puricat literatura de specialitate și au descoperit 89 de evenimente geologice majore care au avut loc în ultimii 260 de milioane de ani.

Acestea includ extincții, evenimente anoxice (perioade când oceanele au fost toxice datorită diminuării nivelului de oxigen din acestea), fluctuații ale nivelului oceanelor, activități vulcanice majore și modificări în organizarea plăcilor tectonice ale Pământului.

Rampino și echipa sa au pus apoi evenimentele în ordine cronologică și au folosit un instrument matematic numit analiză Fourier pentru a identifica creșterile în frecvența evenimentelor.

Aceștia au descoperit că majoritatea evenimentelor au fost grupate în 10 perioade distincte care, în medie erau la o distanță de 27,5 milioane de ani între ele.

Numărul s-ar putea să nu fie „exact” dar reprezintă „o estimare destul de bună” cu un interval de încredere de 96%, însemnând că este „improbabil să fie o coincidență”, afirmă Rampino.

Cercetătorii au analizat doar evenimentele din ultimii 260 de milioane de ani – când datarea lor este cea mai precisă – dar cred că rezultatul ar fi valabil și în trecutul mai îndepărtat al planetei noastre.

De exemplu, date legate de modificarea nivelului oceanelor care datează din urmă cu aproximativ 600 de milioane de ani par de asemenea să urmeze acest puls, afirmă Rampino.

FOTO: Profimedia Images

Cauze necunoscute

Nu este clar ce cauzează acest model în activitatea geologică a Pământului însă el s-ar putea datora mișcării plăcilor tectonice și mișcărilor din ce au loc în mantaua Pământului, potrivit studiului realizat la NYU.

O altă ipoteză este că ele ar avea legătură cu deplasarea planetei noastre în Sistemul Solar și galaxie, afirmă Rampino.

De exemplu, pulsul de 27,5 milioane de ani este apropiat de oscilația verticală de 32 de milioane de ani din jurul planului galactic mediu, potrivit studiului.

O teorie speculează că Sistemul Solar se deplasează uneori prin zone ale Căii Lactee care conțin cantități ridicate de materie întunecată și că interacțiunile Pământului cu aceasta ar provoca eliberarea de căldură care la rândul ei ar fi responsabilă de „pulsul” planetei noastre, afirmă Rampino.

(Bineînțeles, aceasta este doar o teorie. Oamenii de știință tot nu pot explica materia întunecată și nu știu cum este distribuită aceasta în Sistemul Solar).

Rampino și echipa sa speră să obțină date și mai bune privind datarea evenimentelor geologice pentru a analiza intervale mai lungi de timp și vedea dacă pulsul merge și mai mult în istoria planetei noastre.

În orice caz, dacă un asemenea model există, ultima grupare de evenimente a avut loc în urmă cu aproximativ 7-10 milioane de ani, deci omenirea este în siguranță pentru următorii 10-15 milioane de ani, dă asigurări Rampino.

Studiul a fost publicat pe 17 iunie în revista Geoscience Frontiers.

Citește și: