​Science Report: Din spațiul cosmic

​Patru planete apropiate de Sistemul Solar ar putea găzdui viață. Dovada suntem chiar noi.

S-a presupus că nivelurile înalte de radiații care au bombardat multe din exoplanetele stâncoase asemănătoare Pământului ar exclude viața, dar această teorie este contrazisă de un nou studiu publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomic Society. În „Lessons from Early Earth: UV Surface Radiation Should Not Limit the Habitability of Active M Star System” autorii spun că toate formele de viață de pe Pământul de astăzi au evoluat din creaturi care au prosperat într-o eră caracterizată de asaltul unor niveluri mult mai mari de radiații ultraviolete (UV). De ce n-ar exista viață pe lumi străine?

Autorii, Lisa Kaltenegger, profesor asociat de astronomie și director al Institutului Carl Sagan de la Cornell University, și Jack OʼMalley-James, cercetător asociat la Institutul Carl Sagan, pun și o altă întrebare: oare evoluția vieții nu are de fapt nevoie de înalte niveluri de radiații? Ei argumentează cu cazul Proxima-b, aflată la numai 4,24 ani-lumină de sistemul nostru solar și cea mai apropiată planetă asemănătoare Pământului (chiar dacă nu știm aproape nimic despre asta) și care primește de 250 de ori mai multe radiații UV decât Pământul. Din moment ce oamenii au evoluat din creaturi care au supraviețuit unui bombardament și mai intens acum patru miliarde de ani, nu există motive pentru care pe Proxima-b n-ar exista viață.

Pentru a dovedi că, din moment ce pe Pământ au evoluat forme complexe de viață, atunci s-ar putea și pe exoplanete, cercetătorii au modelat mediile UV de la suprafețele a patru planete apropiate de Pământ care sunt potențial locuibile: Proxima-b, Trappist-1e, Ross-128-b și LHS-1140b. Apoi le-au comparat cu nivelurile din evoluția geologică a Pământului și au calculat ratele de mortalitate ale extremofilelor (organisme care supraviețuiesc în medii extreme) la diferite lungimi de undă ale radiațiilor UV. Au aflat că nu toate lungimile de undă ale radiațiilor UV sunt dăunătoare. Modelul lor arată și că, dacă atmosferele sunt mai subțiri și nivelurile de ozon scad, mai multe radiații UV de înaltă energie ajung la sol. Pentru a aprecia dacă o planetă este locuibilă sau nu, sunt prin urmare importante și nivelurile de ozon, nu numai de radiații.

Chiar și pentru modele de planete cu atmosfere subțiri și neprotective și pentru cele cu atmosfere sărace în ozon, radiațiile UV rămân sub cele din istoria timpurie a Pământului, chiar și în timpul erupțiilor stelelor roșii pitice (cunoscute ca stele M) pe care le orbitează. Așa că unele, dacă nu chiar toate, ar putea găzdui viață, mai ales dacă are capacități de protecție ca pigmenții, biofluorescența (pe care unii pești o folosesc pentru a absorbi lumina și a o respinge sub o culoare diferită), sau dacă există sub sol, apă, sau roci. Elementul-cheie este acela că, deși acele patru planete primesc radiații mai puternice decât emite Soarele nostru acum, nivelurile sunt semnificativ mai mici decât cele primite de Pământ acum 3,9 miliarde de ani.

„Fiind dat că Pământul timpuriu nu era locuit, arătăm că radiațiile UV nu trebuie să fie un factor limitativ pentru potențialul de evoluție a vieții pe planete care orbitează stele M. Lumile vecine cele mai apropiate rămân ținte interesante pentru căutarea vieții în afara sistemului nostru solar”, se spune în articol. (Forbes)

Nava cosmică israeliană s-a prăbușit pe Lună. Ea urmărea să efectueze o aselenizare lină și ar fi făcut din Israel a patra națiune care a reușit-o, după SUA, fosta Uniune Sovietică și China. „Regret că nava noastră spațială n-a ajuns întreagă pe Lună. Am făcut tot drumul până acolo. Este o mare realizare. Suntem a șaptea țară care a parcurs tot drumul până la Lună”, a spus Opher Doron, managerul diviziei spațiale de la Israel Aerospace Industries.

Nava de 100 de milioane de dolari, construită de SpaceIL și Israel Aerospace Industries, a pierdut legătura cu camera de control din Israel în timpul secvenței de aselenizare. Când managerii de program care au urmărit misiunea în timp real au încercat să restabilească comunicațiile, s-au confruntat cu probleme ale motorului principal al navei. În momentul pierderii legăturii, Beresheet („Geneză”) zbura cu 3.400 km/h și era la 120 de km de punctul de aselenizare.

„Există bănuiala că nu s-a așezat pe Lună în cel mai bun mod. Încercăm să clarificăm chestiunea”, a spus un membru al echipei de monitorizare a secvenței de aselenizare de la SpaceIL. Nava s-a prăbușit în ultima parte a călătoriei, în momentele în care trebuia să aselenizeze.

SpaceIL a fost fondată acum opt ani pentru a concura la Google Lunar XPrize. Concursul oferea 20 de milioane de dolari primei echipe finanțate privat care lansa o navă pe Lună, transmitea imagini de înaltă definiție și se deplasa 500 m în orice direcție. XPrize a fost anulat în ianuarie 2018, dar echipa israeliană a decis să continue tentativa de așezare pe Lună. Beresheet a fost lansată la bordul unei rachete Falcon 9 spre sfârșitul lui februarie. A călătorit un total de 6,5 milioane de kilometri spre Lună, zburând în jurul Pământului înainte de a se angaja pe orbita lunară (CNN)

SpaceX lansează Falcon Heavy și recuperează în premieră toate trei propulsoarele. Racheta a fost lansată joi seară de SpaceX în prima misiune comercială, de la Kennedy Space Center al lui NASA din Florida. Acesta a fost al doilea zbor pentru Falcon Heavy, care a devenit cea mai puternică rachetă din lume după zborul-test din februarie 2018. Acea lansare a fost doar o demonstrație – cea de joi reprezintă primul zbor generator de venituri pentru SpaceX.

Construită din trei rachete Falcon 9 ale companiei, Falcon Heavy a fost un colos cu 27 de motoare, care împreună au creat o propulsie de peste 2.300 tf. La câteva minute după decolare, cele trei propulsoare s-au separat, s-au întors brusc și au revenit pe Pământ. Cele laterale au revenit la postamentele din beton ale lui SpaceX de pe coasta Floridei, iar cel central s-a dus spre barja autonomă a companiei din Oceanul Atlantic. În timpul demonstrației din februarie trecut, propulsorul central a rămas fără combustibil și s-a prăbușit în apă. Dar joi toate trei propulsoarele au aterizat cu succes.

Misiunea se numește Arabsat 6A, după marele satelit de comunicații purtat de Falcon Heavy. Construit de Lockheed Martin pentru corporația saudită Arabsat, satelitul este descris de vicepreședintele fabricantului, Lisa Callahan, drept „unul din cei mai avansați sateliți de comunicații construit vreodată”.

În lunile de după zborul demonstrativ, SpaceX a primit comenzi în creștere pentru lansări ale lui Falcon Heavy. Interesul a crescut până la cinci misiuni contractate, din care trei comerciale și un contract de 130 de milioane de dolari pentru a lansa satelitul Space Command-52 al lui Air Force. Racheta a avut costuri de dezvoltare de 500 de milioane de dolari, a spus Elon Musk anul trecut. (CNBC)