Science Report: Este posibil să fi fost martori în premieră la unul dintre cele mai distructive fenomene cosmice ● Cum ar putea fi explicat un misterios episod din istoria vieții ● Suntem aproape de punctul în care viața acvatică va fi afectată secole bune de aici încolo

​Este posibil să fi fost martori în premieră la unul dintre cele mai distructive fenomene cosmice ● Cum ar putea fi explicat un misterios episod din istoria vieții ● Suntem aproape de punctul în care viața acvatică va fi afectată secole bune de aici încolo

Este posibil să fi fost martori în premieră la unul dintre cele mai distructive fenomene cosmice

Un fenomen care nu a mai fost observat niciodată pe viu în spațiul cosmic este posibil să fi fost surprins de rețeaua de observatoare astronomice Las Cumbres, se arată într-un studiu semnat de o echipă internațională de astronomi, studiu publicat în revista Nature. Este vorba de ciocnirea dintre două planete și de distrugerea totală a acestora.

Fenomenul s-ar fi petrecut într-un sistem solar aflat la circa 1.800 de ani lumină față de Terra. Iar cercetătorii au observat primele anomalii începând cu luna decembrie a anului 2021. Atunci, luminozitatea stelei sistemului respectiv, ASASSN-21qj după cum a fost botezată, a scăzut substanțial, cu aproape 95%. Acest episod fusese precedat de o creștere a luminozității în sistemul cu pricina care durase circa 900 de zile.

Puse cap la cap, aceste informații au fost traduse ca o coliziune între două planete cu o masă de zeci de ori mai mare ca a Terrei. Din observațiile în spectrul infraroșu efectuate până acum, cele două planete ar fi avut dimensiuni similare cu ale planetei Neptun și s-ar fi aflat la o distanță față de steaua lor asemănătoare cu cea a lui Jupiter.

Autorii studiului susțin că ar fi fost vorba de două planete gazoase. Dar anomaliile abia acum încep. Sistemul solar în cauză este unul relativ tânăr. Vârsta sa a fost estimată la circa 300 de milioane de ani. Problema este că astfel de coliziuni, cel puțin la nivel teoretic, căci nimeni nu a mai văzut una până acum, ar trebui să aibă loc până la maxim 100 de milioane de ani după formarea sistemului solar.

Dacă datele noastre sunt corecte, atunci înseamnă că fenomene catastrofale de acest gen se pot petrece la multă vreme după ipotetica limită. Apoi, susțin astronomii citați, încă mai avem nevoie de date pentru a confirma 100% tot ceea ce s-a spus mai sus. De asta și mica doză de scepticism.

Cel mai probabil, spun ei, ar trebui să mai așteptăm circa 5-10 ani, pentru a vedea dacă luminozitatea stelei începe să revină la valorile normale. Dacă o va face, și cel mai probabil telescopul James Webb va efectua observațiile cu pricina, atunci putem confirma că am asistat la unul dintre cele mai distructive fenomene cosmice.

Cum ar putea fi explicat un misterios episod din istoria vieții

Undeva acum circa 500 de milioane de ani, până acum în jur de 467 de milioane de ani, viața pe Terra a cunoscut una dintre cele mai mari diversificări din întreaga istorie a viului. Fenomenul a fost precedat de o extincție semnificativă a vieții, acum aproximativ 502 de milioane de ani, la granița dintre Cambrian și Ordovician.

De altfel, această explozie a numărului de specii poartă numele de Marea Biodiversificare din Ordovician, iar ceea ce e frustrant este că nimeni nu a putut oferi o explicație general acceptată pentru ceea ce s-a întâmplat atunci. Evident, au existat numeroase ipoteze, dar atunci când vorbești despre perioade atât de îndepărtate de timp, este foarte dificil să vii cu soluții care să mulțumească pe toată lumea.

În cazul de față, cercetătorii de la mai multe centre de cercetare din Franța și Norvegia semnează la unison un studiu apărut în Nature Communications, în care susțin că au o explicație pentru ceea ce a generat explozia vieții din Ordovician.

Pentru a ajunge la concluzia din studiu, specialiștii au analizat fauna și flora din perioada respectivă, apoi au dublat datele cu informațiile legate de clima de atunci. Au pus toate elementele ecuației într-un program computerizat și au realizat mai multe simulări pentru a vedea care se potrivesc cel mai bine cu datele de pe teren.

A reieșit că explicația cea mai plauzibilă ține de o scădere substanțială a temperaturilor globale. Din calculele lor reiese că temperaturile în zona ecuatorială au scăzut de la circa 40-45 de grade medie, la un medie de doar 30 de grade Celsius. Iar o astfel de temperatură a determinat o cursă evolutivă pentru supraviețuire care a culminat cu o mulțime de specii noi, dintre care unele, prin urmași evolutivi, există și azi (vezi cazul stelelor de mare).

Specialiștii mai susțin că anterior episodului de răcire, cele mai multe specii ar fi trăit în zona celor doi poli. Pe măsură însă ce temperaturile au scăzut, iar cele ale apelor oceanice au făcut-o în mod direct proporțional, speciile au migrat către zona ecuatorială, acolo unde au cunoscut o diversificare semnificativă.

Am adăuga noi că este vorba de un paradox, dacă nu chiar de o ironie a sorții, având în vedere că Ordovicianul se încheie cu a doua mare extincție a vieții din istoria viului, și asta în urma unui episod de scădere dramatică a temperaturilor. Un episod pe care, iarăși, nu știm sigur ce anume l-a provocat.

Suntem aproape de punctul în care viața acvatică va fi afectată secole bune de aici încolo

În ceea ce privește limita de 1,5 grade Celsius stabilită în urma Acordului de la Paris, la care omenirea ar trebui să stabilizeze creșterea temperaturilor globale, lucrurile nu sunt tocmai clare. Unele studii spun că am depășit-o deja. Altele că suntem pe muchie. Posibil să fim chiar acolo, spun altele.

Ce e cert însă este că dacă vom ajunge la creșteri de 2 grade Celsius, lucrurile o vor lua pe un tăvălug care cu greu va mai putea fi stăvilit. Dacă va mai putea fi. Și asta o susține un grup de cercetători din vreo duzină de țări, într-un studiu publicat în Nature Communications Earth & Environment.

Și de data asta (se pare că asta este o nouă modă în lumea științei) s-a mers pe modelele computerizate. Iar cercetătorii au creat mai multe mii de simulări cu ceea ce s-ar întâmpla în cazul în care temperaturile vor crește până la limita de 2 grade Celsius.

În cele mai multe dintre simulări, s-a putut observa un scenariu repetitiv. Unul care arată o reducere semnificativă a habitatelor acvatice, odată pe seama reducerii cantității de oxigen din apă, dar și a creșterii temperaturii apelor. Nu e ca și cum ar fi o revelație, căci astfel de schimbări erau deja anticipate.

Ceea ce e și mai grav este că ele au început deja, iar dovezi ale lor sunt vizibile peste tot. Problema este, spun autorii studiului, că lucrurile nu ar reveni la normal nici dacă temperaturile ar face-o. Asta pentru secole bune. Și asta ar trebui să ne îngrijoreze cel mai tare.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro